De la Constanta, inapoi in Bucuresti. Nimic nu mai e ce a fost.
Am realizat ca oamenii imbatranesc ( da, am vazut asta tarziu…nu am observat acest proces pana acum pentru ca nu i-a afectat pe cei apropiati mie, cel putin nu atat de tare).
Am realizat ca distantele nu sunt niciodata atat de mari pe cum par. 4 ore nu conteaza cand dorul e de 4 ori mai mare.
Am realizat ca nu am lasat absolut nimic in urma. Nici macar familia. Merg alaturi de mine, reusesc sa tina pasul de la kilometrii departare, in timp ce altii obosesc dupa o distanta de doar cativa metri.
Am realizat ca am facut alegerile potrivite. Mai mult ca niciodata.
Am realizat ca nu mai suport linistea, singuratatea. Poate ca am stat prea mult cu gandurile mele pana acum ceva vreme. Mi-e mai bine cand le impart cu cineva. Share, share, share! 😆
Am realizat ca Bucuresti mi se potriveste ca o manusa. Constanta va fi „ACASA” doar de Craciun si de Paste.
Am realizat ca am crescut si ca lumea se ridica greu la nivelul meu. Sau poate e doar impresia aia pe care ti-o da viata de student :).
Chocolate Follie 
08/11/2010 at 1:09 AM
[…] De acasa, inapoi acasa Mon Nov 08, 2010 1:02 am De la Constanta, inapoi in Bucuresti. Nimic nu mai e ce a fost. Am realizat ca oamenii imbatranesc ( da, am vazut asta tarziu…nu am observat acest proces pana acum pentru ca nu i-a afectat pe cei apropiati mie, cel putin nu atat de tare). Am realizat ca distantele nu sunt niciodata atat de mari […] […]
08/11/2010 at 1:37 AM
Ai tras concluzia asta destul de repede… eşti o persoană care se adaptează uşor. 😀
Dar cât ţi se potriveşte Bucureştiul ca o mănuşă, te gândeşti că e „ultima frontieră” sau vei pleca pentru visurile tale pe alte meleaguri sau alături de altcineva spre locurile sale natale? 😛
08/11/2010 at 11:43 AM
Da, in general nu am probleme de adaptare, dar m-a si ajutat mult faptul ca am venit aici foarte optimista.
Bucuresti mi se potriveste pentru ca am visat de cand eram micuta sa locuiesc aici. M-a fascinat orasul asta de cand eram copila, cand veneam la matusa mea si ma plimba prin centru, prin magazine, pe la Mc. Dar nu cred ca mi-as dori sa raman toata viata aici. Daca as avea ocazia, as pleca 🙂 Si chiar daca nu o voi avea, am sa incerc sa mi-o creez!
08/11/2010 at 1:56 AM
eu zic ca e doar o impresie..sper sa ma insel totusi 🙂 sa nu fie o stare de-aia de moment supraevaluata.. am experimentat adesea si intr-un final am fost dezamagit; asa ca nu-ti doresc un sentiment de-asta fals care sa te pacaleasca..
08/11/2010 at 11:47 AM
Astept sa vad asta, inca imi e greu sa ma pronunt 100%, ma rezum doar la impresiile de moment. De obicei, eu nu prea experimentez, nu imi plac schimbarile in majoritatea cazurilor. Cand fac un pas pe un drum nou calculez intotdeauna foarte bine inainte. De-asta sper sa nu fiu dezamagita..:)
08/11/2010 at 8:05 AM
nu e doar impresia pe care ți-o dă viața de student. eu am terminat facultatea și tot așa gândesc.de ce să stai doar tu cu gândurile tale fără să ai cu cine să le împarți? personal mi se pare plictisitor să stai doar tu cu tine 😀
08/11/2010 at 8:22 AM
Şi după facultate? Unde va mai fi „acasă”?
08/11/2010 at 11:40 AM
Uooof, sincer nu stiu…I-am spus si DianeiEmma ca nu as vrea totusi sa raman in tara. Om trai si om vedea 🙂 „Acasa” va fi intotdeauna unde voi fi eu fericita, asta e sigur!
08/11/2010 at 1:34 PM
Evident.
08/11/2010 at 12:12 PM
Ce repede mi te-ai adaptat ciocolatica!!! >:D<
08/11/2010 at 4:45 PM
imi plac cuvintele tale
08/11/2010 at 7:20 PM
Este practic inceputul unei noi vieti. Unul extrem de reusit. La vie en rose!?!
08/11/2010 at 7:51 PM
Uau ce rapid te-ai adaptat :)! Asta e o calitate pe care nu multi oameni o au.
09/11/2010 at 9:45 AM
[…] lucrurile pe care le-ar face Diana, Nora, Andreea, Lusio, Vis, Julien Sorel, Alina , Black Angel, Chocolatfollie, Cristian Dima, Delia, Diana Emma, Grapefruits, Happygirls, Ioana Constantin, Klausen, Lilly, […]