Am memorie buna. Foarte buna chiar. Habiba spune ca am memorie de elefant 🙂 nup, nu uit nimic. Tin minte si cele mai mici detalii, iar de evenimentele mai mari nu mai vorbesc…
Treaba asta rar mi-a adus beneficii. In scoala generala si in liceu era suficient sa citesc o lectie de vreo 2 ori ca sa retin ideile prinicipale si conceptele cheie. Dar de la 14-15 ani incoace, nu am mai gasit nici un avantaj al memoriei mele performante. Amintiri dureroase ( si sunt multe, din pacate) m-au chinuit mult timp, orice lucru ma ducea cu gandul la cate o intamplare nefericita. Nici acum nu pot spune ca am uitat, dar am invatat sa iau toate esecurile si suferintele ca pe o ditamai EXPERIENTA.
Si nu degeaba se spune ca in ajunul Craciunului se intampla minuni. Pentru ca exact azi am descoperit o parte foarte placuta a memoriei mele. Pentru ca pe langa aceasta calitate, mai am si tendinta de a pastra multe maruntisuri. La vederea fiecaruia, imi amintesc o poveste intreaga. Si am gasit astazi prin dulap un caiet ( atentie, nu oracol sau alte chestii asemanatoare) primit de la Habiba de ziua mea in 2007, cu poze din anul respectiv dar si din 2006 si, bineinteles, cu multe dedicatii. M-a cuprins o stare de pufosenie de nu va inchipuiti si niste sentimente de bezea pe care in momentele astea nu le-as fi dat nici macar pe cea mai mare Milka din lume… da, in final sunt norocoasa ca imi pot aduce aminte orice, pentru ca din tot amalgamul ala de intamplari, ies la suprafata cele mai frumoase, cele legate de cei mai buni prieteni. Si eu le am mereu in fata ochilor pe toate..:)
Deci, daca aveti familia sau prietenii pe aproape, bagati repede un group hug asa de Craciun. Eu va urez sarbatori fericite si clasicul: Merry X-mas! :*:*
De la Constanta, inapoi in Bucuresti. Nimic nu mai e ce a fost.
Am realizat ca oamenii imbatranesc ( da, am vazut asta tarziu…nu am observat acest proces pana acum pentru ca nu i-a afectat pe cei apropiati mie, cel putin nu atat de tare).
Am realizat ca distantele nu sunt niciodata atat de mari pe cum par. 4 ore nu conteaza cand dorul e de 4 ori mai mare.
Am realizat ca nu am lasat absolut nimic in urma. Nici macar familia. Merg alaturi de mine, reusesc sa tina pasul de la kilometrii departare, in timp ce altii obosesc dupa o distanta de doar cativa metri.
Am realizat ca am facut alegerile potrivite. Mai mult ca niciodata.
Am realizat ca nu mai suport linistea, singuratatea. Poate ca am stat prea mult cu gandurile mele pana acum ceva vreme. Mi-e mai bine cand le impart cu cineva. Share, share, share! 😆
Am realizat ca Bucuresti mi se potriveste ca o manusa. Constanta va fi „ACASA” doar de Craciun si de Paste.
Am realizat ca am crescut si ca lumea se ridica greu la nivelul meu. Sau poate e doar impresia aia pe care ti-o da viata de student :).
Dar toata lumea cauta refugii. Fara exceptie. Pana si cel mai puternic om, pana si cel mai miserupist. Pentru ca refugiile sunt ca niste poduri catre zile mai bune, catre momente mai fericite. Cateodata ne oprim chiar la jumatate drumului, scandurile scartaie serios, ne uitam inapoi – numai cenusa, ne uitam in jos – parca ni se face rau, ne uitam inainte – mai e ceva, dar se vede o luminita la capat.
Da, toata lumea cauta refugii. Cel mai adesea, in familie, in prieteni. Ne este frica uneori sa ramanem singuri cu gandurile noastre. Stand cu persoanele mai apropiate, iesind la aer, parca mai uitam, parca gasim solutii, parca ne face bine un ” hai la mine la cafea ca sa mai vorbim” sau „nu iti face griji, nu esti singur!”. Nici nu ne dam seama de efectele cuvintelor; deseori preferam sa nu vorbim, sa nu ascultam. Cautam refugii in noi insine. Dar asta e calea cea mai grea, zic eu. Cum spunea un filosof al carui nume imi scapa din varii motive, este greu sa ai o discutie cu tine insati. Este greu sa te si asculti, sa iti si raspunzi in acelasi timp.
Altii cauta refugii in pasiuni, hobby’uri. Obisnuiam sa citesc si cate 2 carti pe noapte, numai sa nu pun capul pe perna si sa incep sa ma gandesc la lucruri care sa ma intristeze. Oamenii ambitiosi se refugiaza si in munca, in activitati de tot felul. Functioneaza. Interesul pentru altceva, dedicarea pentru un proiect, oboseala care rezulta din urma muncii sunt in stare sa combata inceputul de depresie. Cateodata alegem si mancarea (dulciurile in exces) ca sa ne consolam. Sau dimpotriva, starea noastra emotionala ne afecteaza atat de mult incat ni se taie orice pofta de mancare. Nu stiu sa spun daca e buna prima varianta sau a doua, in ceea ce priveste apetitul.
Da, toata lumea cauta refugii… in bratele celei mai bune prietene, in mijlocul unui centru comercial printre haine, la birou, etc. Nu vad solutii in schimb in betiile repetate si in droguri. O pastila atat de mica nu va putea rezolva niciodata o problema atat de mare…Dar da,cu totii avem nevoie de un locusor caldut in care sa ni se usuce lacrimile, si in acelasi timp moale, ca sa putem sa ne alinam ranile produse de duritatea vietii.
N-am putut sa ma fac in continuare ca ploua si ca n-am primit un premiu dragutz de la Nice si de la Cami, carora le multumesc din sufletel ca n-au uitat de mine, in ciuda faptului ca trec mai rarutz pe la ele ( ca si pe la mine, dealtfel 😆 nu prea stau „pe acasa”).
Nu as putea sa nominaliez pe cineva anume pentru a da premiul mai departe, oricum multi dintre voi l-ati primit deja. Insa m-am hotarat ca de data asta sa ofer cadoul asta mic intregului blogroll 😀 pentru ca periodic, trec pe la fiecare, va citesc si imi spun parerea cand am una bine conturata. Sunt foarte mofturoasa la tot ce se scrie, dar exista domnishoare care m-au topit si m-au facut sa revin. Am dat si de baieti care mi-au aratat ca sunt oarecum diferiti de ceea ce cunosc eu…nu aveam cum sa ma uit in alta parte si sa nu-i vad! ( apropo, la multi ani, gagiilor! :*). Hubbis primeste premiul asta dragutz pentru ca este si ea dragutza si este scorpiutza mea de suflet. E incredibil cum m-a facut sa-i torn intr-o singura seara cea mai importanta poveste din vietzishoara mea si cum m-a inteles..As avea multe de povestit cu ea daca ne’am vedea face to face, cred ca 24 de ore nu ne-am opri! Pe DianaEmma o apreciez enorm pentru faptul ca imi ofera mereu o alta perspectiva a lucrurilor. Exact cand am impresia ca ceva este cum vad eu ca este, ea imi arata si cealalta parte; si este mare lucru sa ai pe cineva ( chiar si prin intermediul unui blog) care sa iti arate ce iti scapa :). Despre Grapefruits am spus mereu ca e mamica si asa o sa ramana..de la ea am invatat sa scriu pe blog, sa comentez..de la Grapefruits am invatat multe doar citindu-i articolele. Nu o singura data m-a pus pe ganduri si nu doar de 2-3 ori am citat’o ori in cadrul unor discutii ori in statusurile de pe mess, cu numele de „Grapefruits, colegutza mea de blog, spunea ca..”… Loryloo este o scumpica..ea mereu mi-a inteles starile, supararile; parca empatiza cu mine de acolo de unde este ea. O vad ca pune sufletzel in tot ce face si ce spune si n-ai cum sa n-o placi, e ca o bucatzica de zahar pe care chiar daca o strangi in palma si o farami, mana tot o sa iti ramana dulce 🙂 nu poti s’o citesti azi si maine sa nu mai treci pe la ea. Pe Rox nici n-am simtit’o ca are 2_ de ani ( nu spun exact cat 😛 )! Este cea mai moderna mam’buni pe care o cunosc eu si o admir mult ceea ce este.. imi da impresia de femeie completa, independenta, visatoare dar cu capul pe umeri. Cam asa as vrea sa ma vad si eu peste ceva timp si daca am noroc, poate se indura sa iasa cu mine la o cafelutza, la practica :D. Langa Alinutza nu ai cum sa stai suparat! Are cele mai bune bancuri din cate am citit eu si daca vrei sa i-o trantesti cuiva, ai ce invatza de la ea! Ma oftic doar ca nu este mai aproape, cred ca as fi fost mult mai happy daca as fi avut’o langa mine, sa imi traga cate o palma cand sunt botoasa sau sa imi puna un zambet pe buze, pentru ca este mai capabila decat oricine sa faca asta! Delia imi place…am descoperit’o relativ de curand, dar n-am mai putut s-o las. Parca prea mult suntem pe aceeasi lungime de unda cand vine vorba despre femei, barbatzi, prieteni, relatii. Imi pare mereu fericita, senina si parca ma molipseste cateodata; imi pare ferma, hotarata, stie ce vrea si pe cine vrea. De la ea imi doresc capacitatea asta de a exprima opinii si de a lua decizii, de a pune punctul pe I, domnule! 🙂 N-am s’o uit pe Nice care ma surprinde de fiecare data cu ceva nou. Ma uimeste faptul ca o descopar incet incet si ca intre mine si ea sunt foarte multe asemanari. Are ea acel mod subtil de a ma face sa realizez asta..De obicei plec de pe blogul ei ori cu ceva mai multa cultura generala, ori plina de pofte de ceva bun 😆 . Cami are cele mai originale pareri din cate am vazut! Si are un stil de a le exprima si de a povesti ceea ce vede, de sta matza’n coada! Daca s-ar hotari sa publice un ziar sau sa apara la tv, eu cred ca i-ar fura painea de la gura lu’ Mircea Badea! Daca ar fi mai multi oameni ca ea, am fi in stare sa vedem si noi ce e bine si ce e rau..Sinsdesign este de o complexitate de nedescris! Sincer, nu inteleg cum poate sa fie la curent cu tot! Si ea, si Meandmydaughter sunt demne de toate aprecierile mele pentru faptul ca sunt niste mamici jos palaria, au timp de familie si de casa, dar isi gasesc momente libere si pentru ele! E mare lucru, nu stiu cate femei din zilele noastre mai sunt in stare de asa ceva ( am sa fur meseia de la ele, cand va sosi timpul :”> ). Si acum, sa trecem si la partea masculina de pe wordpress. Machiaveliq este mai mult decat funny! Niciodata nu am vazut la el un articol superficial, mereu si-a lasat amprenta pe ceea ce a scris.. si sincer, mereu a avut ceva amuzant de spus. Nu l-am vazut suparat sau trist si e bine sa stiu ca exista si romani fericiti! 🙂 Invatatorul chiar stie sa predea! Cu toate ca este foarte orgolios, cred ca cele mai tari pareri pe care le poate avea un baiat, la el le gasiti ( mai ales daca sunteti fete si aveti nevoie de sfaturi sincere). Vi’l recomand din tot sufletul…Se merita sa-i suportati mandria si zecile de corectari pe care sigur o sa vi le faca! 😆 . Igaveuponlife imi place de asemenea pentru parerile lui si pentru cum scrie; am citit la el puncte de vedere pe care le poate avea un baiat si la care nu m-am gandit niciodata! Mi-a schimbat cateva conceptii si m-a facut sa realizez ca lucrurile nu stau mereu asa cum le percepem noi, fetele 😀 Pe Brokenwhisper nu-l laud pentru ca sunt suparata pe el..si-a anuntat revenirea cu trambitze si fanfare si acum s-a dat iar la fund..pai asa se face? :-w
Au mai ramas cateva persoane despre care nu am spus nimic, dar pe care nu le-am uitat. As vrea doar sa imi mai rezerv putzin timp pentru a le cunoaste mai bine inainte sa deschid gura 🙂 Dar despre cele care am vorbit deja, pot spune ca mi-a facut o placere imensa sa le cunosc, chiar si asa virtual ..In viatza de zi cu zi nu dai peste oameni care sa te inteleaga si pe care sa ii intelegi la randul tau 🙂
Am promis ca in post’urile astea imi voi trata multipla leapsa primita de la Machiaveliq si Hubba Bubba ( Loryloo, iubita, va trebui sa mai astepti putzin, merg mai greu pozele de cand eram eu micutza si sunt sigura ca nu vrei sa pierzi partea aia 😆 ). Imi cer scuze ca raspund la intrebari cu intarziere dar pe langa faptul ca in ultimul timp am simtit ca nu mai am ce scrie, am vrut si sa ma gandesc serios la anumite raspunsuri pe care le voi da. Si pentru ca am citit de luni bune blogul DianeiEmma, care ar fi in stare sa faca si 10 articole intr-unul singur, m-am gandit sa iau exemplu de la ea si sa fac si eu un 2 in 1 🙂
10 principii pufoase: 1.Dana nu e Dana fara caracterul ei. Pot sa ma adaptez la orice situatie si la orice persoana, sa joc teatru, sa ma schimb pentru o ora, o zi, o luna. Dar voi reveni mereu la vechile mele obiceiuri, tzipete, crize, rasete, orgolii, activitati, etc. Nu ma schimb pentru nimeni, decat involuntar. Mi s-au intamplat unele lucruri si am dat de cateva persoane care m-au facut sa vad viatza altfel…si atunci am mai adaugat ceva la al meu complicat caracter sau am modificat, fara sa vreau. 2.Hate the sin, not the sinner! Pentru ca am lucrat prin ONG-uri cu tot felul de oameni, am vazut multe cazuri. Am invatat sa nu judec superficial pe oricine, sa ma gandesc ca in spatele fiecaruia este o poveste. Si am invatat ca nu trebuie sa cataloghezi si sa judeci o persoana, ci ceea ce a facut ea! Nu rezolvam nimic daca judecam un criminal si il inchidem; mai sunt sute ca el.Pacatul trebuie judecat. Nu rezolvam nimic daca excludem dintre noi un consumator de droguri; nu stim ce l-a impins sa le ia ( exceptand anumite cazuri)…Daca uram, sa uram macar ce trebuie; sa nu uram cu superficialitate! 3.La final, ramai doar cu mandria si cu reputatia ta. Poate este o conceptie mai invechita, dar dupa ce toate relatiile se termina, dupa ce se duc naibii toti banii si dupa ce ramai singur, doar reputatia ti-o mai pastrezi. Mai ales ca fata/femeie… 4.Persoanele care iubesc banii prea mult sunt banuite ca ar face orice pentru ei.…ca i-ar trada pana si pe cei pe care ii iubesc, ca si-ar calca pe toate principiile, ca ar merge pana la dracu’ pentru bancnote. Persoanele care iubesc banii prea mult nu mai au ce cauta in viatza mea. Eu cred ca banii nu cumpara fericirea si nici nu o achizitioneaza gata facuta. Cu bani iti iei un caine, dar cu iubire il faci sa dea din coada. 5.Fara ele nu-i paradis! Vorbesc cu oricine, azi ies cu o colega, maine cu alta; dar prietenele mele sunt sfinte. Dupa ce mi-am luat niste tzepe uriase din partea altora, m-am prins ca doar la ele pot sa revin oricand cu increderea oarba de a le spune orice. 6.”Domnule, eu sunt un sentimental!” (spuse Caragiale) 🙂 Si eu mi’s la fel. In viatza, sunt momente in care trebuie sa ne lasam condusi si de sentimente, de ceea ce ne place enorm, de ceea ce iubim, nu doar de ce este corect sau rational. Ca nebanuite sunt caile inimi… 7.Time is feelings! ( not money!). Nu-mi place sa pierd timpul, sunt colerica, grabita, repezita. Am impresia ca nu am timp sa fac tot ce vreau, sa citesc ce imi propun, sa scriu tot, sa vad tot. Am impresia ca nu cunosc destul, ca nu iubesc suficient…incerc sa nu pierd timpul incuiata in casa de-aiurea, incerc sa simt intensitatea fiecarui moment ( chiar si ale acelor clipe de plictiseala cruuuunta 😆 ). 8.Nu uita de unde ai plecat! Si aici ma refer la multe, dar voi explica pe scurt. In principiu, ma refer la familie si la neamuri. Fara ei, adio tu. Tot ceea ce suntem, suntem datorita familiei in mare parte, indiferent de cum a fost aceasta. Putin respect, deci. 9.Nu esti singur pe lumea asta! Asta ar trebui sa inteleaga mai multi. Sa ne uitam in stanga si in dreapta, sa incercam sa ajutam cum putem, pentru ca nu se stie cand o sa avem si noi nevoie de cel putzin un umar pe care sa plangem. Sa avem suflet, ma… 10.Ceea ce nu ma omoara…ar fi bine sa dispara din calea mea! Si poate asta este unul dintre cele mai importante principii sau caracteristicii ale mele…Roata se intoarce mereu, si daca n-o face de buna voie, trebuie s-o intorci tu. Cine cade, plange, se ridica, si pune mai departe piedica celor care l-au impins. Stiu ca nu e cea mai buna judecata, dar in lumea asta totul se plateste.
Siiiii, partea a doua 🙂 : NU POT SA RENUNTZ LA:
…cei dragi.Si aici ma refer la prieteni si familie 🙂 nu i-as da pentru nimic in lume.
…carti si toate caietele mele de citate. Sunt deja o parte de mine, ma definesc in cele mai profunde intelesuri ale mele.
…muzica. Simt ca o iau razna daca melodiile mele de sufletel, de boceala, de zbenguit, de visat.
…tzelurile si planurile mele de viatza.Am avut nevoie de ceva timp ca sa ma hotarasc si sa-mi conturez bine asteptarile si nu am de gand sa mi le schimb pentru nimic in lume!
…garderoba mea, produsele de ingrijire si cosmetice. Si toata categoria asta imensa intra tenesii, blugii, spuma de par ( cretz cretz 😀 ) si fondul de ten. Stiu ca nu e ceva cu care sa ma mandresc, dar e singurul meu articol de machiaj ( ca sa zic asa), pe care il folosesc zilnic. Restul..mai rarutz 🙂
…micile mele placeri: cola, ciocolata, o sedinta foto din cand in cand, o plimbare, un ceai la Carturesti, o barfa mica.
…religia mea. Cu toate ca nu sunt cea mai credincioasa persoana, nici nu concep sa trec la catolicism sau si mai si, la islamism. Ha!
…amintirile mele.Nu regret nimic din ceea ce am facut; este ceea ce mi-am dorit la momentul respectiv.
…mandria mea!
…iubire, indiferent cat de multe dureri si suparari mi-a adus!
…principiile mele, oricat de stupide sau de imposibile ar parea unele dintre ele! 🙂
O iubesc pe mami pentru ca s-a chinuit vreo 7 ani sa ma aiba si eu cred ca asta deja inseamna enorm… O iubesc pe mami pentru ca desi am invatat pe parcurs, nu m-a lasat si nu m-a obligat niciodata sa fac curat in toata casa sau sa bucataresc. Nu m-a trimis niciodata singura la piatza si nici sa duc gunoiul 🙂 cu toate ca ma descurc, a mers pe principiul „lasa, ca o sa faca destule cand o fi la casa ei”…si atunci eu o sa pot afirma pe bune ca nicaieri viatza nu e ca la mama acasa… O iubesc pe mami pentru ca m-a crescut bine, pentru ca m-a rasfatzat atat cat i-a permis situatia financiara. Pentru ca datorita ei sunt ceea ce sunt acum si ceea ce sper ca voi fi mai departe. O iubesc pe mami pentru ca ma doftoriceste mereu cum stie ea, cu ceaiuri, cu pastile, cu masaje sau cu tot felul de descantece de deochi. A umblat cu mine pe la toti doctorii posibili si imposibili de fiecare data cand am fost bolnavioara sau am patit cate ceva ( si nu rare au fost datzile alea). O iubesc pe mami pentru ca uneori are mai multe emotii decat mine. Pentru ca a stat in fata scolii de fiecare data cand am avut cate un examen important gen capacitate si presimt ca va face la fel si la bacalaureat si admitere :). Si pentru ca nu a lasat sa treaca nerasplatita orice reusita de-a mea… O iubesc pe mami pentru ca e o zapacita, pentru ca ma face sa rad si stie sa faca atmosfera. Pentru ca uneori se mai ia in gluma la tranta cu tata si se crede shefa. Pentru ca e in stare sa mascareasca pe oricine. Tata ii spune „Bufonul familiei”; dar cred ca de-asta o iubeste si el. O iubesc pe mami pentru ca nu mi-a interzis niciodata sa ies sau sa vorbesc cu vreun baiat, chiar daca pe unii nu i-a placut. In general, m-a lasat de capu’ meu atat cat a trebuit sa nu fiu un copil crescut in casa dar nici o panarama consacrata la 18 ani. O iubesc pe mami pentru ca imi face toate poftele si pentru ca mereu se chinuie sa ma ajute in orice, chiar daca uneori nu e sigura ca e bine sau ca ii convine; dar se straduieste sa am si sa fiu asa cum vreau eu. O iubesc pe mami dintr’un milion de motive si mi-e foarte dor de ea; in urmatoarele saptamani va fi un fel de mamica pentru verishorul meu din Italia care s-a nascut acum 7 zile. Sper sa nu se invete cu ea, pentru ca o vreau inapoi numai pentru mine, macar pentru inca 5-6 luni, inainte de a ma muta la Bucuresti…Si o iubesc pe mami pentru ca e ..mami 🙂 La multi ani, fata! >:D<
Loryloo mi-a pasat o leapsa tare dragutza despre una, despre alta. Sper sa nu apara iar cine stie ce pareri gen ” vorbesti cam mult despre tine, despre cum esti si ce faci; te cunosti atat de bine incat mi se pare ca ai fi in cautarea partenerului perfect intr’o rubrica de matrimoniale” 😀 Asta asaaaa, caaa…aviz amatorilor 😀 Recunosc ca nu sunt modesta, dar nici sa ma afishez in halul asta nu-mi place ( capisci, Autorule ? 🙂 ). Now, here we go:
Cea mai frumoasa vacanta: In afara – Italia. Am invatzat limba italiana din mers, doar de dragul oamenilor, al locurilor, al culturii, a tot ce suna dulce precum „Buongiorno, amore mio!”. In Romania – Paltinis, Sibiu 🙂 multe amintiri, majoritatea placute. Am sa ma intorc la Sibiu odata si odata, doar de dragul vremurilor trecute…
Cand vreau sa ma relaxez: citesc, ma plimb de la un blog la altul, ma uit la un film, ies cu fetele la o cafea sau la un ceai in locurile noastre de suflet ( nu e nevoie sa mai mentzionez si faptul ca ascult muzica; fac asta zilnic, indiferent de starea mea).
Alte locuri unde as trai: Bucuresti, Milano, Paris.
Cea mai fericita am fost: intr’o zi de joi, acum mult timp ( 2 ani). De atunci a ramas valabila replica „Numai pentru noi doi, timpul sa se’opreasca intr’o jooooi..” 🙂 din pacate, nu s-a oprit. Niciodata nu s-a oprit; poate a fost mai bine, mai urmeaza si alte zile de joi :).
Nu spun nu propunerii: de a iesi in orash ( poze/shopping/plimbare/cafea) cu persoanele foarte apropiate.
Ma feresc: de orice implica matematica, de mediocritate, de oamenii ipocriti, de barbatzii cu un aspect surprizator de placut ( ascund multe ), de fetele care zambesc cu subinteles sau rad atunci cand ar trebui sa planga.
Am emotii cand: vorbesc cu un baiat care imi place mult, cand trebuie sa depind de cineva, cand am un examen, cand trebuie sa urc pe scena ca sa prezint ceva sau sa joc ( trac, dar trece repede :”> ) .
Regret ca: acord de prea multe ori a 2-a sansa (sau mai bine zis, a mia sansa!), am incredere ca oamenii se pot schimba, ca uneori imi este lene sa invatz sau sa fac ceva.
Nu as renunta niciodata la: familie, prieteni si planurile mele de viitor.
Cei mai buni prieteni: Habiba,Blondis,Suri ( de corazon asa :”> )
Ma enervez cand: dau peste multa incultura, cand aud de infidelitate, cand vad barbatzi de un misoginism nesimtit, cand nu sunt lasata sa imi exprim libera opiniile, cand nu sunt respectata, cand aud de nedreptati, cand ma uit la Stirile de la ora 17:00 de pe ProTv, cand aud tot felul de replici de agatzat expirate, cand sunt tradata, cand sunt mintzita pe fatza, etc (Ma enervez foarte repede, dupa cum bine vedetzi 😀 ).
O zi perfecta: o zi frumoasa si linistita de joi :).
Leapsa mai departe la Rox, Hubba Bubba si Brokenwshiper, sa vedem cu ce se lauda si ei :).
Chocolate Follie 