De la Constanta, inapoi in Bucuresti. Nimic nu mai e ce a fost.
Am realizat ca oamenii imbatranesc ( da, am vazut asta tarziu…nu am observat acest proces pana acum pentru ca nu i-a afectat pe cei apropiati mie, cel putin nu atat de tare).
Am realizat ca distantele nu sunt niciodata atat de mari pe cum par. 4 ore nu conteaza cand dorul e de 4 ori mai mare.
Am realizat ca nu am lasat absolut nimic in urma. Nici macar familia. Merg alaturi de mine, reusesc sa tina pasul de la kilometrii departare, in timp ce altii obosesc dupa o distanta de doar cativa metri.
Am realizat ca am facut alegerile potrivite. Mai mult ca niciodata.
Am realizat ca nu mai suport linistea, singuratatea. Poate ca am stat prea mult cu gandurile mele pana acum ceva vreme. Mi-e mai bine cand le impart cu cineva. Share, share, share! 😆
Am realizat ca Bucuresti mi se potriveste ca o manusa. Constanta va fi „ACASA” doar de Craciun si de Paste.
Am realizat ca am crescut si ca lumea se ridica greu la nivelul meu. Sau poate e doar impresia aia pe care ti-o da viata de student :).

Mi-am petrecut ziua de ieri printre carti. A fost al naibii de placut sa rasfoiesc manualele Habibei mele, dar si cartile imprumutate de la biblioteca din Constanta, luand in considerare faptul ca pana acum nu am ajuns la Biblioteca Universitara din Bucuresti; dar imi voi face eu timp saptamana asta. Sunt nerabdatoare sa o vad, am auzit numai de bine despre ea. Sunt si mai nerabdatoare sa ma pierd printre rafturile cu carti.
Dar cred ca de-asta ma aflu aici: ca sa stau mult cu nasul in carti. Daca nu acum, atunci cand? La vara, in iulie sau august? Peste 10, 20 de ani? Neah! Daca nu aici, atunci unde? Pe plaja, in Mamaia? La birou, cand voi avea un job stabil, care imi va manca majoritatea timpului? Hah! Ma bucur sa vad ca am biroul plin de carti pe domeniul si pe sufletul meu. De-abia azi am inceput cursurile propriu-zise, dar deja simt nevoia sa scriu. Sunt sigura ca voi avea despre ce!
Si chiar nu vreau sa transform blogul intr-un jurnal. Nu. Dar e prea frumos ca sa nu vorbesc, e prea greu ca sa nu ma plang macar un pic, e prea palpitant si prea nou ca sa nu fiu entuziasmata si oarecum speriata. E prea tot ce mi-am dorit si prea pe cale sa se indeplineasca. Sunt prea mandra de ceea ce sunt pe cale sa ajung, ca sa nu va indemn si pe voi sa fiti mandri de realizarile si de planurile voastre! Nu uitati ca oriunde ati fi ajuns, sunteti acolo pentru ca voi ati vrut. Si afirmatia asta e cu doua taisuri, desi sper ca si in cazul vostru, sa fie vorba despre latura mai putin ascutita, despre latura stralucitoare si placuta. Despre latura aia pe care v-ati dorit-o voi.

Omul constituie o minune si pentru ca, din mii si milioane de exemplare, pe Terra nu se vor gasi doi indivizi identici: minunile nu se repeta… ( Septimiu Chelcea)

Am trait s-o aud si pe asta…si daca nu ar fi fost intr-un context tragic, as fi luat’o drept un banc penal si as fi ras…de fapt, asta fac si acum: rad..nervos :).
Sunt sigura ca ati vazut si voi la tv ce calamitati se petrec in tzara din cauza inundatziilor. Nu e prima si nici ultima oara, se incearca tot felul de masuri, se fac o garamada de campanii prin care se doneaza bani si bunuri sinistratilor. Cea mai populara este „Apele trec, Romania ramane”, dar acum doua seri am vazut la statusul unei colege un anuntz de genul ( valabil doar in Constanta): ” La Pavilionul Expozitional ( de langa hotel Malibu, intrarea in Mamaia) are loc un pragram de sprijin pt oamenii afectati de inundatii din Republica Moldova. Cine doreste sa doneze haine pe care nu le mai poarta sau nu ii mai vin, poate sa le aduca in aceasta locatie pana la data de 7 august.” M-a lovit imediat…fac voluntariat de 4 ani, stiu ce inseamna sa ajuti un om la nevoie. Mi-am zis sa trag zilele astea o curatenie generala atat in dulapul meu cat si al alor mei, ca tot gasesc cateva hainutze de care nu mai am nevoie si sa le duc cat mai repede, inainte sa plec la admitere. Mi-am informat si prietenele de planurile mele si mai schimb cateva vorbe cu niste cunoscuti din lista de mess…
Nu imi venea sa cred ca unii oameni cu educatie si cu o situatie materiala buna erau indiferenti la nenorocirile semenilor lor. Ba chiar mai mult, am auzit si replici idioate de genul „Dumnezeu nu-i inghite pe moldoveni, de-asta sunt numai inundatzii pe la ei!”. Uhm..PARDON?! Da’ nu tot Dumnezeu i-a facut si pe moldoveni?! Nu tot oameni sunt si ei?! Si ca sa vedetzi ironia dracului, chiar aseara a inceput sa toarne si la Constanta intr-un hal fara de hal. Au aparut tot felul de reportaje, articole…in zona falezei, nu mai stii unde se termina marea si unde incepe orasul. Case inundate, lucruri distruse, canalizarile nu mai pot inghiti atata apa. Si ghiciti ce? La noi a plouat doar o zi si a fost suficient sa se blocheze toata circulatia…ganditi-va la altii…si nici macar nu suntem moldoveni, suntem mandri ca suntem dobrogeni sadea…
De-asta va zic…daca sunteti din Constanta sau aveti drum prin zona, luati si cateva hainutze de care nu mai aveti nevoie; au altii! Cu tot respectul, dar bluza aia care va placea atat de mult si care va venea perfect acum 3 ani, n-o s-o mai purtati chiar daca slabiti nu stiu cate kg! O sa ii ajute mai mult pe altii decat v-ar ajuta pe voi stand aiurea in dulap…Si prin orasele voastre daca vedeti centre care se ocupa cu colectare de bani, bunuri pentru sinistrati, nu ezistati sa dati macar 10 lei 🙂 conteaza enorm! Asta inseamna sa fim oameni, ma…

Stiti cum sunt unii oameni..? Pana nu se ard singuri, habar nu au ca focul e fierbinte. Stiti cum sunt altii..? Blameaza anumite persoane pana cand se trezesc in sistemul pe care odata il judecau atat de aspru :).
Desi sunt constienta ca nu e tocmai bine, nu ma pot abtine sa nu etichetez o persoana de la prima vedere. Pentru mine, impresia dintai conteaza enorm. Cateodata am fler si imi dau seama ca am dreptate, dar sunt si datzi in care realizez ca ma insel.

Azi m’am prins eu ca m’am gafat tare in ceea ce ii priveste pe politisti. Adica, sa fim sinceri…cati dintre noi nu ii consideram pe asa-zisii oameni ai legii a fi destul de inapti? Cati nu’i comparam pe politisti cu Garcea? Si cati oare nu avem o parere atat de gresita..?
Nu vreau sa credetzi ca le iau apararea doar pentru ca dau admitere la Academie 🙂 stiti ca acum ceva timp am postat si niste bancuri cu politisti si mai stiti ca nu imi doresc atat de aprig sa intru la facultatea asta. Dar astazi am dat si eu examenul psihologic…examen prin care politistii trec de vreo 2 ori pe an. Si dati’mi voie sa va spun ca am intrat la ora 11 si am iesit la 15:30 cu nervii intinsi la maxim!
Ar spune multi ca un asemenea test nu e greu, ca poti sa pacalesti evaluatorii si sa pretinzi ca esti mai calm decat in realitate, mai sociabil, mai deschis, mai cuminte sau mai inteligent. Am observat ca daca nu esti, adio si un praz verde! E imposibil sa mintzi…
Pentru amatorii care pe viitor vor sa dea la Academia de Politie sau pur si simplu pentru cei care vor sa stie cum merge treaba pe acolo, dati’mi voie sa va spun ca lucrurile nu sunt asa de simple si de la mintea oricui precum cum par. Ma refer la faptul ca in orele astea in care nu am avut pauza ( am mers 2 minute la toaleta si atat 😆 ) a trebuit sa raspund la 200 de intrebari legate de caracter si personalitate, la 80 de intrebari menite sa testeze perspicacitatea si atentia, la 70 de intrebari logico-matematice pt IQ ( durere in cazul meu :lol:), la 150 de intrebari legate de inteligenta in comunicare + o ditamai autocaracterizarea scrisa pe moment. Inspiiiiiiiir siiiiiii…expiiiiiiiiir.. 🙂
Faza e ca din cauza mass-mediei in mare parte, noi ne’am format o parere de cacao despre politisti. Nu vreau sa’i ridic in slavi pentru ca stiu si eu ca unii sunt inapti. Dar nici nu are rost sa ii consideram pe toti niste dobitoci! Noi ne’am obishnuit sa apreciem pompierii foarte mult. De ce? Pentru ca in caz de incendiu, astia ne salveaza! Si ne’am obisnuit sa injuram politistii. De ce? Pentru ca astia reprezinta legea si e normal ca atunci cand cineva incearca sa ne impuna ceva, sa fim oarecum sictiriti si carcotasi. De’asta am concluzionat eu, ca, cine doreste sa intre in sistemul asta, trebuie sa fie tare in nervi, sa aiba un psihic de invidiat, sa nu puna la suflet si sa nu fie deloc sensibilicos :). Ori eu mi’s artista, frate, indiferent cat de colerica oi fi…Si tot de’asta nu am sa regret deloc daca nu am sa iau examenul psihologic: inseamna ca nu am aptitudini pentru un job gen CSI :lol:.

Ploaia este cuvantul de recunoastere printre cei ispititi de o oarecare suspendare a lumii. Sa spui ca iti place ploaia inseamna sa recunosti ca esti diferit…

Ploaia poarta in sine genele copilariei.Cand eram mici, ne stropeam cu furtunul, tzopaiam in baltzi si ne bateam cu apa.
Desigur, intrucat se pare ca suntem oameni mari, o facem pe suparatii atunci cand, din falsa stangacie, calcam intr-o baltoaca.Adevarul e ca ne incanta improshcaturile.Nu-i nimic daca ne murdarim pe pantaloni sau pe sosete.Copilaria cade din ceruri. In taina, ne ingaduim sa fim niste ingalatzi.

Picaturile au exact forma de spermatozoizi. Nu este o pura intamplare: ideea de conceptie se regaseste in caderea ploii…

Muzica a fost inventata pentru a compensa absenta ploii. De aceea a luat ea nastere in Egiptul arid al primei dinastii, cu 3000 de ani inainte de Hristos.Marele istoric al Egiptului antic, Manethon din Sebennytos, povesteste ca printul Ouadji era supravegheat indeaproape de preotzi si de garzi secrete, pentru ca era indragostit de sora sa vitrega, Merneith. Aceasta iubire statea in calea casatoriei aranjate cu printzesa unui regat invecinat. Hotarat sa-si traiasca pasiunea, printzul ii porunci unuia dintre slujitorii sai sa faca zgomot ca sa-i acopere orele de zbenguiala. Slujitorul a inceput sa bata in ulcele si scanduri cu o maciuca. Zgomotul a deranjat tot palatul, asa ca a fost rugat sa inceteze harmalaia. Atunci, pentru a-l proteja pe prinz si pe ibovnica lui, el incepu sa bata cu maciuca urmarind cadentza gemetelor celor doi. Ritmul regulat si lancinant ii fermeca pe locuitorii palatului…

E o dovada de gandire simplista sa apropii lacrimile cu ploaia. Lacrimile au trecut printr-un proces de fermentare, nu de distilare. Ploaia se aseamana cu alcoolul si parfumul. Lacrimile sunt surorile vinului…Lacrimile se rostogolesc, dar nu cad…Lacrimile impodobesc tristetea si doliul. Ploaia insoteste viatza si dragostea.

Spunem: ploaia cade. Si nimeni nu vede nenorocirea din spatele acestei banale constatari. Este accident sau sinucidere? Nu vom sti niciodata..”

Cartea se numeste „Despre ploaie” si este scrisa de Martin Page. Mi-a fost recomandata aproape acum un an de catre prietenele mele, dar am pus mana pe ea de-abia zilele trecute. Daca o gasiti, va sfatuiesc din tot sufletul s-o cititi. O sa ajungetzi sa iubitzi ploaia mai mult decat soarele… 🙂

Am primit al doilea premiu din scurta mea cariera de bloggeritza din partea a trei persoane carora le multumesc pufos si dulce ( imi cer scuze daca mi l-a mai oferit si altcineva si nu am vazut eu :-s ) : DianaEmma, Alinutza si Delia. Cu ocazia asta, tzin sa ii urez „bun venit!” cu fanfare si confettii Deliei, care e noua pe al meu blog ( si eu boboaca pe al ei), dar care deja mi-e foarte simpaticutza :D.
Care’i treaba? Pai e urmatoarea:

1. Să postezi premiul
2. Să scrii din partea cui este premiul
3. Să ofer premiul la 12 prieteni
4. Să afişezi linkul lor
5. Să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul lor
6. Să faci o listă cu 10 lucruri care îţi plac

Faza este ca de fiecare data cand primesc un premiu sau o leapsa ma gandesc la persoanele apropiate, cu care ma comentez, rad si discut zilnic. Pozna poznelor este ca majoritatea au primit deja minunea asta si eu nu stiu cui sa-l mai dau mai departe.Asa ca, sper sa nu se supere nimeni daca va primi „The Sunshine award” si de la mine, pentru a N oara! 🙂 Si hai sa dam citire listei:

1.Hubba Bubba (ma simt atat de bine ca n-a apucat sa mi-l dea inainte si pentru ca e scorpia mea 8-> :*)
2.Cami ( pentru ca mi se pare mie ca nu a mai primit nici un premiu pana acum si il merita cu varf si idesat! Mi-a onorat si leapsa despre copilarie si a pus si poze si sunt mandra de ea!)
3.Copila (pentru ca uneori are niste articole de imi pica fatza, cu care ori ma identific enorm ori ma face sa spun in sinea mea „La dracu’ , asa e!” )
4.Cristinutza ( pentru ca nici pe la ea n-am vazut vreun premiu si pentru ca are nevoie de sustzinere in concursul la care participa – votati-o, mai! 🙂 )
5.Grapefruits ( pentru ca de la ea am invatat tot ce stim 🙂 „sin Grapefruits no hay paraiso” 😆 )
6.Hime ( nu am mai trecut pe la ea de mult, dar promit ca recuperez :”> )
7.Invatatorul ( ca sa ii hranesc orgoliul 😆 glumesc… pentru ca este intr-adevar „the teacher”)
8.Loryloo ( a mai primit premiul de cateva ori, dar face parte din categoria mea de BBF – best blog friends..si scuzati-mi exprimarea daca este incorecta, dar asa am simtit eu sa alatur cuvintele)
9.Machiaveliq ( pentru ca este pur si simplu genial si nu mai are nevoie de nici o prezentare)
10.Rox ( pentru e de sufletzel si e asa..aproape 🙂 )
11.Nice (pentru ca mi-a placut cat de simplu si de cinstit a raspuns intrebarilor dintr-o leapsa pe care i-am pasat-o)
12.Sinsdesign (pentru ca am gasit numai lucruri interesante pe la ea si m-a tot facut sa revin)

Si vreau eu sa fie si 13.Oanaclara ( pentru ca e noua, are niste articole care sigur v-ar placea si merita incurajata :* da-i inainte, babe!)

Si acusica, lista cu 10 lucruri care-mi plac ( multe va suna cunoscut pentru ca v-am innebunit cu ele 😆 ):
1. Zilele de joi, care sincer, si-au cam pierdut din savoare in ultimul timp dar sper sa revina timpurile bune de altadata odata cu venirea caldurii
2.Ciocolata – fericire ambalata 8-> ( nu stiu sincer cine a spus-o, dar sper sa nu se supere pe mine pentru expresia imprumutata), dar si cafelutza 😀
3.Cola si sucurile acidulate sau neacidulate, pentru ca sunt ca un copil care inca mai zambeste cand da de cate o doza de Fanta prin casa 🙂 Cu Pepsi sau cola e deja nebunie mare!
4.Sa citesc si sa scriu..zau ca imi plac activitatile astea la nebunie, m-ash simti goala fara ele! Cateodata ma gandesc ca pierd prea mult timp cu blogul intr-un an decisiv, dar la naiba, e o nevoie si o implinire spirituala pentru mine ( pe langa literatura)
5.Sa stau seara in patul meu, sa citesc ceva sau sa ma uit la un film. Cu o cola rece langa mine sau o ciocolata calda, depinde de anotimp.
6.Shopping..vorbeste pitzipoanca din mine, dar trebuia s-o spun 😆 si nu ma refer neaparat la a cumpara ceva, ci si la a-mi clati ochii prin vitrine, are efect terapeut chestia asta
7.Pozele..sa ma uit pe poze si sa pozez. Habiba spune ca nu prea ma princep si la facut, dar imi dau toata silintza
8.Liceul..la dracu’, chiar mi-a placut! Si realizez asta de-abia acum cand mai am 2 luni si termin 😦
9.Lumea…adica oamenii, locurile, culturile. Lasa ca ma fac eu mare si ajung prin Frantza, Maroc si Brazilia 8->
10.Activitatea..trebuie neaparat sa fac mereu ceva – sa invatz, sa lucrez, sa muncesc, sa ajut la ceva..sa simt ca nu traiesc degeaba!

Stiu ca ati vazut „August Rush” 🙂 cel putzin Grapefruits si Habiba au scris despre filmul asta, l-au recomandat si bine au facut! Eu, ca intotdeauna, l-am vazut cu intarziere, adica de-abia vineri, la ora de italiana, cu gagicile din clasa 🙂 S-a lasat cu un sentiment al naibii de placut, cu suspine dupa Jonathan Rhys Meyers si chiar cu lacrimi la sfarsitul filmului din partea catorva fete.

Povestea in sine e simpla: el si ea, ambii cu muzica in sange, se indragostesc si in urma pisicelilor dintre ei apare un baietel cu acelasi talent, mai mare chiar decat al parintilor. Mica mare problema este ca tatal fetei nu-si doreste acest nepot, crezand ca ii poate distruge cariera fiicei sale; prin urmare si asa deci, il da spre adoptie. Baietzelul numai adoptat nu a fost, dar fara ureche muzicala n-a ramas 😀
Daca unii dintre voi ati omis acest film din greshala, e grav! Trebuie sa-l vedetzi neaparat, sa-l „savuratzi” pe Jonathan in acest rol ( fetele 😀 ) si sa ascultati melodiile cu mare atentie si bagare de seama. Nu au cum sa nu va placa!
Lasand la o parte povestea si filmul in sine, va spuneam ca am ramas cu un sentiment la dracului de placut dupa filmul asta. Profu’ de romana l-a spulberat evident cu „Morometzii” lui, dar pentru un sfert de ora, am avut in fatza ochilor niste momente traite acum ceva timp, care mi-au dat un gust de vara de nu va spun. Un gust de Vama Veche, de Cola rece, de stradutza aia din Vama pliiiiina ochi cu cercei si alte bijuterii, de libertate, de oameni normali si oameni ciudatzi, de mare, de nisip, de plimbare, de plecat naibii undeva! Si cand ma gandesc ca vara asta pentru mine o sa inceapa tarziu, imi vine sa-mi iau campii! Dar ghiciti ce? Exact in august pot spune ca a venit vacantza si pentru mine! 🙂 Timpul trece, in fuga vine si bacul de manutza cu admiterea, sa treaca cu ea de picior si sa ne grabim mai repede catre august, sa treaca presiunea si sa revina atmosfera de vara … 8->

P.S: Mai stie careva filme in care a jucat Jonathan? 😕 i mean, chestii frumoase 😀