Dupa cum v-am mai spus, nu am net. Dar ce e drept, am si o gramada de citit si de scris pentru saptamana viitoare. Proiectele pentru facultate imi mananca zilele, dar nu numai mie. Sunt placute ce e drept, dar s-au adunat toate exact acum. Si stiti cum e omul: cand peste o saptamana stie ca pleaca acasa si ca peste alte doua vine Craciunul, numai chef de lucrat nu are!
Si iata-ma mergand la biblioteca joi dupa-amiaza, incercand sa ma apuc de tema pentru management si marketing. Stupoare! Jumatate de sala plina de fetele din SNSPA care rasfoiau nervoase carti de Kotler si alte manuale. Mi-am bagat picioarele si am revenit azi. Deci da, va scriu din biblioteca ( simtiti si voi linistea din jurul meu? 😆 ). Dau peste cam acelasi peisaj. Norocul meu ca de data asta, am facut posta materialele din bibliografie. Era o situatie chiar comica: contrar parerii mele si a multora in general cum ca sala 6 ar trebui sa fie plina de studenti de la ASE, fetele din SNSPA au pus stapanire pe ea. Si da-i si fa schimb de informatii, fotografiaza pagini si intreaba in stanga si in dreapta ce a facut fiecare ca sa stii sa faci tu altceva :). Da, e obositor. Si e stresaaaaaant! Cand te gandesti ca ai de predat ditamai tema peste cateva zile, plus altele la fel de mari intre timp, iti cam vine sa te urci pe pereti. Dar atmosfera din sala era superba, dupa parerea mea. Sa vezi atatea persoane din grupe diferite ca studiaza, ca se consulta si ca au in comun acelasi obiectiv, e ceva! Nu stiu daca prin aceste teme, profesorii urmaresc strict cunoasterea. Nu se gandesc ei oare si la socializare? Mi-ar fi greu a crede ca nu ! 🙂
11/12/2010 at 3:46 PM
Întâmplările de genul fac amintiri plăcute.
Cele mai puternice legături din facultate au început simplu: în primul semestru, la fizică, 10 inși la cantină făcând referate de laborator la fizică, schimbând hârtie milimetrică și creioane și împărțind volumul de calcul.
Așa că bănui că pe undeva are mult adevăr bănuiala ta. 😀
11/12/2010 at 11:50 PM
Asa deci, a? Inseamna ca am banuit bine 🙂 Da, ai dreptate, intamplarile astea chiar devin amintiri placute de-a lungul anilor. Si stii ce ma bucura cel mai tare? Ca deja am inceput sa le construiesc!
11/12/2010 at 6:37 PM
Kotler, si tu? :))
11/12/2010 at 11:50 PM
Mdaaaaa 😆 grav de tot! Si are niste carti cat toate posturile din an la un loc!
12/12/2010 at 1:02 PM
Stiu, stiu :))
11/12/2010 at 8:48 PM
Atatia ? Trei vorbe de la fiecare + un memorystick…
11/12/2010 at 11:54 PM
Eh, nu merge chiar asa 😦 bine ar fi fost daca mergea asa simplu…
12/12/2010 at 12:44 PM
M-ar mira sa se gandesca la socializare. :)) Dar stiu ca postul tau mi-a produs un dor imens de anii de studentie, de zilele petrecute la biblioteca, chiar si de examene si proiecte. Oricum, a fost una din cele mai frumoase perioade din viata mea. Eu nu m-am stresat deloc cu facultatea, nu am invatat nici pe departe cat a trebuit.
14/12/2010 at 11:30 AM
@Nice
Nu mai minti degeaba.Toata ziua stateai la biblioteca.Colegele tale te trageau de codite si iti zicea Nespalata.Asta erai tu in facultate.Nu e nevoie sa minti.
14/12/2010 at 3:51 PM
:))) Cam nasol sa nu faci acordul subiectului cu predicatul. 😦
Ce bine imi cunosti tu colegele de facultate, pacat insa ca nu si pe mine. 😉
14/12/2010 at 3:53 PM
Interesant insa ca proprietara blogului permite astfel de comentarii…
15/12/2010 at 6:44 PM
Uau… si eu credeam ca EU am mult de lucru :))…
15/12/2010 at 8:24 PM
Nice, eu acum am citit comentariile 🙂 cum am spus, stau foarte prost cu internetul si ajung mai greu pe blog. Insa daca te uiti la articolul trecut, o sa observi ca i-am atras atentia lui Jemoi sa imi respecte cititorii. Am sa fac asta din nou. La a treia abatere, ma tem ca nu ii voi mai accepta comentariile. Deci, Jemoi, te rog nu imi jigni cititorii. Poti sa te iei de mine daca vrei, dar nu de ei 🙂
18/12/2010 at 10:42 AM
Da, acum am citit, jemoi l-a insultat si pe Dragos.
Este prima oara cand sunt atacata in aceasta maniera in blogosfera, mai ales ca nu am facut decat sa comentez ontopic. Sunt profund mahnita ca s-a ajuns aici. Pe unde am fost am lasat doar comentarii de bun simt(apreciez eu), am pretentia sa mi se raspunda la fel. Nu accept sa fiu jignita nici in online si cu atat mai putin in offline. Eu nu am permis niciodata ca un comentator al blogului meu sa fie jignit de un anonim sau de oricine altcineva. Indignarea si revolta mea sunt greu de descris in cuvinte.
16/12/2010 at 11:09 AM
Sfanta SNSPA… m-apuca groaza doar cand ma gandesc la dizertatie. 🙂
19/12/2010 at 3:38 PM
Adevarul supara.Asta e.
24/12/2010 at 8:20 AM
[…] In direct, de la fata locului « Chocolate Follie […]