Am ajuns la 19 ani. Nu prea stiu ce sa zic, poate doar ca sunt foarte happy. Sa-mi explic fericirea, nu stiu. Profu’ meu de romana, Dumnezeu sa-l ierte, spunea ca fericirea si iubirea nu au nici o cauzalitate. Asa ca…why bother?
Da, e prima data cand schimb sufixul departe de casa 😆 e o premiera faptul ca ma trezesc cu Habiba ca fiind prima persoana care ma ia in brate si imi spune „La multi ani!”. E ciudat si ca cineva a insistat sa bata drumul pana la mine la 00:00 doar ca sa imi aduca un cadou si sa ma stranga in brate. Nu mi s-a mai intamplat asa pana acum :lol:. E prima data si cand sunt indecisa, cand habar nu am ce sa fac de ziua mea. Si culmea e ca toata lumea ( = persoanele apropiate) ma intreaba ce vreau. E enervant cand le spun chiar si in momentul asta ca NU STIU. Ce mai conteaza cand si unde cand eu stiu ca ma simt bine..?
19 ani impliniti la Bucuresti. Sper sa fiu aici si la 20, si la 21, si la 22…apoi dupa facultate mai vad eu. Dar e bine, e al naibii de bine…Nu prea imi gasesc cuvintele la ora asta, cred ca nu le am la mine. But i’m fine, i’m ok, i’m 19! 😀 Va urma…

Reclame

Cu toate ca mademoisella a lipsit cam multicel de pe aici, noi tot o iubim. Am urmarit’o intens pe Facebook, ca de, daca nu a mai scris nimic, am facut si noi ce am putut sa vedem care mai este viata ei. Dar a revenit zilele astea si am primit’o cu bratele deschise, mai ales pentru azi este si ziua ei de nastere. La multi ani, Loo! :* La cat mai multa fericire si iubire, mamica. Sa auzim de tine numai de bine si sa ai un B’day party de milioane!
Si cum am zis eu ca invat sa gatesc ceva bun pana la urmatoarea zi de nastere, imi permit sa ii trimit sarbatoritei noastre pe cale virtuala o bucatica de tarta de mere. Eeeexact, tarta de mere! Si mi’a iesit delicioasa, cum nici eu nu ma asteptam! Recunosc, am gatit sub indrumarea sora’mii, initial nici nestiind ce. Nu am vrut sa mai dau inca un epic fail, asa ca zilele trecute cand am fost la ea, m’a invatat sa gatesc cate ceva. Si sunt sigura ca s’a prins ceva de mine! 🙂 Nu am inca pozele cu tarta ca sa vedeti ce frumoasa mi’a iesit, pt ca au fost facute cu telefonul unui prieten. Dar cum voi pune manutza pe ele, o sa le postez si aici, ca sa ma mandresc si eu.
Si ca sa vedeti ca am bagat bine la cap, o sa va scriu si reteta, mai simplificata. Intr’un castronel, amestecam unt, faina si zahar pana obtinem o coca. O bagam un pic la rece, ca sa se mai intareasca. Dupa ce o scoatem, o intindem intr’o tava ( sau castron, cum preferati si ce aveti) si o punem un pic la cuptor, pana capata o culoare aurie. Intre timp, luam 2 mere maricele si le taiem cubulete. Intr’o tigaie le caramelizam ( cu unt si zahar), apoi le punem peste blat. Bagam din nou la cuptor tava pentru 10-15 minute, apoi turnam o bezea, facuta din albus de ou si zahar. Si din nou la cuptor pana cand vedem ca se face ( se formeaza o crusta micutza deasupra bezelei). Eeeh, este ca v-am dat pe spate? :>
As vrea eu sa trimit si pe la Galati o tarta de mere, dar promit ca, daca o prind pe domnisoara Loo prin Bucuresti, nu scapa fara sa guste! Si nici nu o las sa plece fara sa stea cu mine la o barfa si un 3 in 1. Asa ca poftiti si voi de stati la rand s’o pupati pe sarbatorita, ca e dulce, dulce, dulce de tot. Happy B’day, honey! :*

Mi-au soptit mie cateva pasarele ca azi, 11 septembrie, ar fi ziua de nastere a iubitei noastre Alinutza :). Si avand in vedere ca ma bloguiesc cu dumneaei cred ca din iarna incoace, mi-am zis ca nu se poate sa nu ii urez un megaultrasuper calduros LA MULTI ANI! :* My dear Love Addiction, sa fii sanatoasa, fericita si iubita…si daca esti deja, eh bine, sa fii si mai si! Aceasta domnisoara merita sa aiba parte de tot ce isi doreste, pentru ca dau cu subsemnatu’ ca e o persoana de milioane…si mi-am dat seama de asta din toate discutiile cu ea!
Mi-ar fi placut sa ii trimit Alinutzei cateva din celebrele mele bomboane Raffaello, pe care le anuntam aici cu surle si trambite. Insa am esuat lamentabil 😦 . Vroiam eu sa pun niste poze cu minunile mele, dar mai bine nu. Am respectat reteta, dar se pare ca mai am de invatat unele trucuri. Insa tind sa cred ca si cantitatile date erau gresite. Sa va spun de ce: pentru ca mi-au iesit prea dulci, cu toate ca am pus 150 de grame de zahar in loc de 200! Va spun, ceva atat de dulce nu am mai mancat nici macar eu in viata mea! Bomboanele astea sunt niste bombe diabetice…daca luati una pe zi, altceva nu va mai trebuie. Le pot sugera baietilor sa inghita cate o minune de-asta cand vor sa se trezeasca din betie. Efect garantat! Si in afara de gustul asta, nici textura nu pot spune ca mi-a iesit ca la carte. Nu am avut destula rabdare sa amestec compozitia ca lumea, asa ca se putea simti lejer zaharul si laptele, oricat de praf ar fi fost el! 😆 Evident, am facut niste bomboane cat pumnii mei, pt ca la naaaaiba, dureaza cam o ora pana stai sa iei migdala, sa faci bilutza frumos in mana..(:|.
Deci da, gatitul nu e de mine. Un prieten mi-a sugerat sa incerc si altceva in afara de dulciuri. Ma’ friend, putin probabil sa imi iasa mie fasolea, daca nu sunt in stare sa amestec 3 ingrediente :lol:. Insa nu ma dau batuta! Saptamana viitoare planuiesc sa mai dau o lovitura cu alta reteta, poate aia imi iese mai bine.
Pana una alta, o sa ii urez din nou Alinutzei toate cele bune, ii trimit ceva bun ( sunt sigura ca ii place) asaaaa, pe cale virtuala, siiii, daca binevoieste domnisoara sa treaca pe la Bucuresti, promit ca stau si face to face cu ea la un desert ( negatit de mine) sau o cafelutza. Sa ne traiesti, iubita, la cat mai multe articole frumoase si sa ne spui ce cadouri ai primit, da? :*



P.S: ia hai, care treceti pe aici, ziceti si voi pe cat sunteti nascuti… poate aveti norocul sa imi iasa vreo reteta de tort pana la zilele voastre de nastere :lol:.

Maine am primul drum la Bucuresti – inscriere, depunere de dosare, etc. Plec la 5, ma intorc seara… Nu am mai fost in capitala de cativa ani si nu am mers niciodata fara un adult..acum mai am putin si devin eu unul… Voi fi doar cu Habiba..norocul nostru ca o sa ne invartim mai mult in sectorul 1 si putin prin 6.
Am dat peste melodia asta ( o stiu de mult, sunt fana Vama Veche) – „Andrei singur”. Eu cred ca li se potriveste multora dintre noi…exact ieri au trecut 8 luni de cand m-au aruncat si pe mine in sus baietii de 18 ori X 2 ( sunt mai speciala), 8 luni de cand m-am simtit mai libera ca niciodata, 8 luni de cand am scris asta. Si habar nu aveam la momentul respectiv ce ma asteapta: emotii, bac, facultate, plecare, despartire, totul pe cont propriu, decizii..
Vorba lui Liviu..am imbatranit cu 10 ani intr’un singur an 😆 eu nu vreau decat sa treaca si luna iulie cu bine…dupa, trec toate…


Usor usor incep sa-nnebunesc..
Privirea mea se-ndreapta-n puncte fixe..
Parc-au trecut opt ani si nu opt luni
De cind strigam ca „am doar 18 ani…..”..

N-am mai visat de mult ca pot sa zbor
Si nu mai stiu exact unde e marea si ce culoare are..
Si sunt atit de multe cuvinte pe care nu le stiu:
Ce-i aia trandafir sau muzica sau plaja…

……………………………………………………………………………………

LATER EDIT:

N-am dormit toata noaptea. De-abia am asteptat sa se faca 4 jumate sa ma trezesc…
Avem noroc si prindem ultimele 2 locuri din autocarul catre Bucuresti ( cel de 5:45:). De faaapt, erau rezervate insotitorilor soferilor, dar eram 2 fete singure care aratau bine, deci…:lol:
La SNSPA am terminat intr-o jumatate de ora. Totul foarte organizat, lumea foarte placuta si dispusa sa te ajute, sa iti arate, sa iti explice. Evident, foarte putine locuri ( atat la buget cat si la cu taxa). Am examenul duminica la prima ora si mai mult ca niciodata imi doresc sa intru. Imi aminteste mult de liceul meu si asta e de bine; de foarte bine, chiar!
Universitate – imensa cladire. Ma duc sa ma inscriu la limbi moderne aplicate. Vad negru in fatza ochilor: aproximativ 100 de persoane intr-o sala mai maricica. 2 tipuri de fise de completat, multe limbi straine combinate in cele mai ciudate moduri. Coada mare la depus dosare si la platit chitanta de inscriere…Si pana la 14 trebuia sa ajungem si in sectorul 6 la Jurnalism…
Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicare inseamna UN ETAJ ( etajul 6), aflat in sediul Politehnicii. WTF?! Nu vad care e legatura, dar banuiesc ca nici nu trebuie sa observ eu ceva. Candidati multi, 120 de locuri in total.
Am ars-o aiurea vreo 3 ore prin Unirii. Bucurestenii NU stiu sa conduca dar NU stiu nici sa traverseze. In rest, nimic deosebit. Aceeasi baieti frumosi si aceeasi magari ca si la Constanta. Cu exceptia faptului ca am iesit din Mc’ul din Unirii si am dat nas in nas cu Connect-R care mergea foarte grabit pe strada, discutand cu un alt tip :lol:. A fost un shoc pt mine, va rog sa ma intelegetzi…maine-poimaine ma trezesc ca stau langa masa lui Catalin Botezatu, amandoi la o apa plata cu lamaie.
Sunt obosita si ma enerveaza discutiile despre Madalina Manole. Jurnalistii de la nu stiu ce radio de rahat au anuntzat aceleasi lucruri despre moartea ei din juma in juma de ora, toata ziua. Pana maine deja or sa apara 1000 de ipoteze despre cum s-a intamplat, pt ca nimeni nu vrea sa inteleaga ca in spatele acestei femei aparent fericite, statea neimplinirea, tristetea si sictirul de viata. Pana maine deja o sa vad statusuri gen „RIP” si bocete si vaiete si tot pana maine, or sa apara nu stiu cati fani Madalina Manole. Totul peste noapte: la propriu!
Sincer, am ascultat-o doar cand eram mica. Cand ea, Laura Stoica, Silvia Dumitrescu, Loredana Groza, etc erau la moda. Pe vremea aia nu imi dadeam inca seama ca sunt un antitalent muzical si ii fredonam melodiile, dorindu-mi sa devin cantareata. Bine ca m-am trezit la realitate…:) Dar dintre toate, pe astea am ascultat-o cel mai des ( ultima oara acum un an):

Si DA, a fost o mare artista, a avut o voce superba si niste melodii pe masura. Dar noi am uitat de ea si am uitat ca a trecut prin multe si refuzam sa intelegem ca a fost nefericita. Daca nu s-ar fi sinucis, nimeni nu ar fi stiut ca azi implinea 43 de ani…Rusine sa ne fie!

Hai ca s-a dus si prima luna de primavara si a venit aprilie, care se anuntza a fi calduros dar si al naibii de ocupat pentru unii. Si o luam tare inca de la inceput…Peeeentru ca stiti ce e azi, nu? PRIMA JOI DIN APRILIE! 🙂
Lasand asta la o parte, hai sa trecem la lucruri neserioase, recte la Blonda mea, care implineste astazi pufoasa varsta de 19 ani 🙂 Eu ii mai zic la multi ani inca o data, cu toate ca i-am tot umflat capul inca de azi-noapte 😆 si nu numai…la noi e o traditie sa ne serbam zilele de nastere timp de o saptamana…pana luam cadou, pana ne hotaram ce facem, pana sarbatorim..Dar nu s-a plans nici una de asta pana acum, si n-o sa fie Blondis prima care o va face.

Deci despre a mea Blonda ( care o face grav pe blonda lu’ Bote >:) ) numai de bine! I-am cantat „Happy Blonde Day to you!”, am facut-o sa rada inca din primele ore ale varstei ei de 19 ani ( ea spune ca nu se simte diferit fata de ieri :-s ) si i-am promis solemn ca in toamna, cand ajungem la Bucuresti, o s-o inscriu la „Te pui cu blondele?”, pentru ca ii merge mintea foarte bine. Ea crede ca glumesc, dar eu chiar am de gand sa scot bani frumoshi de pe urma ei 😆 Dupa 13 ani de prietenie trebuie sa obtzin si profit de pe urma ei, nu? =))
Lasand si zilele de nastere la o parte, azi mai e si 1 aprilie, Craciunul pacalelilor. Cei nascuti azi cred eu ca au fost niste pacaleli, cu toate ca ei poate se cred pacalici 🙂 NOT! Pentru mine 1 aprilie nu e decat ziua Blondei, pentru ca nu am fost pacalita pana acum mai deloc; si chiar daca, sincer nu-mi aduc aminte, deci nu a fost mare lucru. Vreau sa aud acum de la cei patzitzi sau cele patzite ce glume sau farse v-au fost facuta in aceasta ziulica sau ce pozne le-ati facut voi la randul vostru altor prieteni sau cunostiinte 😀 Pe scurt si fara alte intoarceri, dati-mi si mie idei macar pentru la anul!
Si ca sa nu inchei ca nuca’n perete si sa spunetzi ca sunt cea mai pagana ciocolata pe care ati vazut-o vreodata, voi mentziona si despre faimoasa activitate de vopsire a oualor din Joia Mare. Imi amintesc cu drag de cand eram micutza cantitatile industriale de oua pe care le vopseau mama si bunica in rosu, galben, verde, portocaliu, albastru, cu frunze de ceapa sua cu frunza de patrunjel si alte diferite modele. Evident ca neavand cu ce sa-mi ocup timpul, ma ocupam si eu cu „incondeierea” oualor pe care mi le dadea mami ( 3-4 maxim, nu va facetzi prea mari iluzii, n-am fost niciodata cine stie ce talent in pictura :lol:). Azi insa toata lumea are altceva pe cap sau timp prea putzin si facem totul pe fuga…pacat…insa norocul nostru ca macar nu se pierd obiceiurile! 🙂

…pentru ca mi-am facut cont pe Facebook, sperand ca o sa fie ceva mai ca lumea decat porcaria aia de hi5; nu e! Un rahat mai pompos si nimic mai mult.
…pentru ca eram bine mersi cand toti din jurul meu tuseau si aveau febra si erau cu un pas in prapastie si acum, cand tuturor le este bine, am luat eu o raceala oribila, care ma obliga sa stau cu servetele sub bot.
…pentru ca, in ciuda faptului ca stiu filosofie ( dau bac si admitere la asa ceva), am impresia ca n-am deschis in viata mea o carte de specialiatate. Poate sunt paranoica, poate ca vad si eu in sfarsit lucrurile asa cum sunt, dar am luat-o de la zero again cu toate notiunile.
…pentru ca de Ziua Femeii a fost o vreme oribila, si cu toate ca am apucat sa stau cu fetele, mi-ar fi placut sa nu inceapa sa ninga ca dracu’. Acum mi-ar placea sa nu se mai anunte iar si iar cod galben, am avut o iarna tare „colorata”.
…pentru ca Ziua Barbatului a fost si mai ingrozitoare din punct de vedere meteorologic decat cea a femeii. Eh, la multi ani si voua, baietzi 😆 nu cred ca v-a interesat prea mult, nu? Interesant este ca putini amici de-ai mei stiau ca ieri a fost ziua celor 44 de pahare, dar habar nu aveau de ziua lor…ar fi avut ocazia sa bea si al 45-lea pahar 🙂
…pentru ca de cateva zile incoace sunt cam nervosica, scot gheare si scuip din orice. Am ramas proasta cand am observat ca mi se pusese pe suflet faptul ca profu’ de geogra ne tot freca intre pagina cu lectia de zi si pagina cu nu stiu ce tabel ( tari, locuitori, populatie, etc)…acum o consider un fleac, dar de dimineatza chiar incepusem sa bomban.
…pentru ca am cam obosit. Am mai spus eu ca mi-am luat cam multe; multe pregatiri, multa materie, multe planuri de viitor, multe asteptari…so much to do, so little time; da’ nu cred ca este asta. Poate ca totul ar merge mai bine daca as fi mai implinita pe alta planuri, deci nu sunt. Si de-asta cam tot imi ramane in gat. Ghinion.
…pentru ca in perioada asta, multe colege isi sarbatoresc zilele de nastere. Si speram sa fiu frumoasa pentru ele, sa imi pun o bluzitza mai decoltata, un toculetz… imi pare rau, fetelor 😦 c’est impossible! I mean, azi a fost ziua Ancai, si eu si Blondis am remorcat-o vreo 2 statii pe saraca fata, pentru ca ar fi alunecat la mare arta. La multi ani, babe! >:D<
…pentru ca urmatoarele zile se anunta cel putzin la fel de obositoare.
…pentru ca totusi, s-ar fi putut sa fie si mai rau 😆 Thanks God it's not! Si asta pentru ca am avut eu grija sa fiu mai miserupista, mai pasiva, mai nepasatoare 🙂 dupa cativa ani buni de prostie sentimentala, am luat si eu buna decizie de a sta pe bara pentru ceva timp! Macar atat… 🙂
…rad…ironic…rad…ca sa nu urlu…