Ciocolata inspira!

Alinutza, Grapefruits si Delia mi-au dat o alta ocazie de a scrie cateva cuvintzele despre colegutzii mei de blogosfera, asta pe langa un premiu frumos pt care le multumesc mult.

Pentru un cititor oarecare aceste imagini cu „nu stiu ce award pt cel mai nu stiu cum blogger” par niste prostii, un motiv un plus pentru un post oarecare sau chiar un motiv de „cat de tare esti, cat de tare sunt” pentru cei care scriu. Pentru bloggeri in schimb, este mult mai mult…Nu spun ca am plans de fericire de fiecare data cand am primit un asemenea premiu sau vrea leapsa. Spun doar ca imi apare un zambet pe fatza de fiecare data cand sunt nominalizata pentru ceva.
Acum ma intreb cu ce am inspirat eu fetele care s-au gandit si la mine cand au oferit premiul mai departe. Pentru ca eu stiu criteriile pe care le urmaresc eu cand dau citire listei. Chiar daca vara nu prea am avut timp sa ne citim, fetele stiu ce barfe trageam iarna cand era cancer afara si noi statea la caldurica, umplandu-ne timpul cu discutii pe blog. Noi stim cum e sa impartasim tristeti, fericiri, cate o melodie frumoasa sau un film nou, cate o parere, cate o stire, cate o barfa. Si daca pentru cateva secunde, la inceputul blogului meu, am subapreciat relatiile care se pot crea pe net, acum imi dau 2 palme si vad ca persoanele din spatele cuvintelor se pot intalni si in viata reala in cate o excursie ( la Vacutza Albastra) sau la Bucuresti, la facultate.
Premiul acesta va merge la tot blogroll’ul, pentru ca toti ati scris ceva care la un moment dat fie m-a surprins, fie mi-a fost de folos sau care m-a inspirat pentru un articol, un proiect. Va multumesc mult! Sper sa ne gasim in acelasi loc si in toamna, cand odata cu trecea caldurii se vor mai linisti si apele. Asa ca: Andrei, Cami, Cristina, Cuvinte Vulgare, DianaEmma, Divine Anarchy, Habiba, Scorpiutza Hubbis, Invatatorul, KirstDay, Loo ( absenta momentan, dar tot o iubim :* ), Machiaveliq, Me and my daughter, Nice si Dragos, OanaClara, Retete cu poveste, Rox, Twisted Chocolate, Un nou sens si Sinsdesign sunt sursele mele de inspiratie, de amuzament si de pus pe ganduri. Imi pare rau daca am omis pe cineva. Toata lumea, inclusiv fetele care au fost atat de dragutze si de pufoase sa trimita premiul si pe la mine, primeste multa multa multa ciocolata!

 

If i didn’t care…

E prea cald ca sa mai fac ceva. Deja…
Daca nu ar veni bacul si admiterea, as fi fost de mult mutata pe plaja. Si stiu ca nu as fi fost singura.
Nu mai suport altceva fierbinte decat cafeaua de dimineatza, pe care, fie vorba intre noi, am cam inceput s’o fortzez. Pentru un „posibil viitor ofiter de politie”, ar trebui sa duc o viatza mai sanatoasa sau macar sa mananc un pic mai mult. Mi’ar fi greatza.
Nu prea mai pot sa privesc mai departe de 3-4 zile. Sunt cam obosita si am nevoie de somn ca sa ma refac. Sunt dezamagita de multe persoane; cu toate ca le stiam adevarata fatza, am crezut ca nu or sa mai priveasca spre mine, dar m’am lovit exact de zambetele lor prefacute. Mi’e sila.
Nu mai suport altceva amar si tare decat cafeaua de dimineatza si asteptarea sora’mii, care trebuie sa ma bage intr’o sedintza de infrumusetare.
Ma uitam de dimineatza intamplator pe HBO. Am dat de un film „Miss Pettigrew lives for a day”; nu va bateti capu’ cu el, mie nu mi s’a parut cine stie ce. Dar melodia de mai jos cantata de Amy Adams si Lee Pace – „If i didn’t care” mi’a adus un zambet tamp si nostalgic pe fatza…Cum ar fi daca nu mi’ar mai pasa? As fi oare mai linistita sau mai fericita…?
Nu mai suport altceva mai siropos si mai inselator decat melodia asta, perfecta de ascultat dimineatza, in timp ce te intinzi in pat, strangi perna in bratze si te gandesti la…tot. Inclusiv la ce ar putea aduce vara asta, dar si la ce ar putea ea sa iti fure.

If I didn’t care more than words can say
If I didn’t care would I feel this way?
If this isn’t love then why do I thrill?
And what makes my head go ‘round and ‘round
While my heart stands still?

 

„Dar dac’ai fi un cantec, intruna te’as canta..”

Furata de la Loryloo, merge la tot blogroll’ul :D.

Daca eram un anotimp, as fi fost oricare ( toate au frumusetea lor).
Daca eram o luna, as fi fost noiembrie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost joi.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost dimineatza ( cu tot cu cafeaua ei).
Daca eram un animal marin, as fi fost o stelutza de mare.
Daca eram o virtute, as fi fost ambitia .
Daca eram o planeta, as fi fost Venus.
Daca eram un lichid, as fi fost Coca Cola ( cu toate calitatile si defectele bauturii respective :lol:).
Daca eram o piatra, as fi fost jad.
Daca eram un metal, as fi fost aur alb.
Daca eram o pasare, as fi fost acvila.
Daca eram o planta, as fi fost o zambila mov.
Daca eram o stare a vremii, as fi fost furtuna.
Daca eram un instrument, as fi fost chitara.
Daca eram un sunet, as fi fost un tzipat ( de durere, de tristete, de fericire, de..placere).
Daca eram un cantec, as fi fost „I don’t wanna miss a thing” – Aerosmith.
Daca eram un film, as fi fost „Mean Girls” ( cu sigurantza!) .
Daca eram un serial, as fi fost „Desperate housewives” sau chiar si „CSI – New York”.
Daca eram un oras, as fi fost Paris.
Daca eram un gust, as fi fost un dulce intepator, o aroma deee…sampanie.
Daca eram o aroma, as fi fost ciocolata.
Daca eram o culoare, as fi fost crem (desi merg mai mult pe non-culori).
Daca eram un material, as fi fost dantela uneori, dar si piele cateodata.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost buze ( fara doar si poate :lol:).
Daca eram un drog, as fi fost Ecstasy.
Daca eram un accesoriu, as fi fost un medalion cu numele meu.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambet insotit de un falfait din gene.
Daca eram o materie, as fi fost filosofie.
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Mica Sirena.
Daca eram o forma, as fi fost o forma in spatiu.
Daca eram un numar, as fi fost 12.
Daca eram o masina, as fi fost – …ceva negru si sport ( ooh doamne, nu ma princep deloc la masini).
Daca eram o haina, as fi fost o pereche de blugi.

 

Un vals de inceput de luna

Stiu ca trebuia sa va urez de ieri o luna mai cat mai frumoasa si mai fericita, dar credeti-ma va rog ca am picat lata de oboseala :”> nu am facut nimic iesit din comun, dar a fost o zi speciala petrecuta intr-un cerc exclusivist alcatuit din persoane alaturi de care am crescut..:)
Asa ca va voi spune acum sa profitati de ultima luna de primavara din anul acesta ( stiu ca DianaEmma mai are de suferit din cauza copacilor si am aflat de curand ca nici Loryloo n-o duce prea bine 😦 ) si profitati de faptul ca treaba cu astenia inca mai este valabila ca sa facetzi tot ce va trece prin cap!
Stiu ca am cam lipsit din peisajul wordpress’ului, dar v’am citit si cand voi fi in stare va voi si comenta. Am scris mai rar pentru ca nu prea imi mai gasesc cuvintele…cred ca sunt fericita 🙂 cred ca asa arata sentimentul: cand stai aproape toata ziua cu ochii pe peretzi si te gandesti la ceva, la un singur lucru, cu un zambet tamp pe fatza si cu o caldurica permanenta in sufletzel, care nu te lasa sa te superi sau sa te enervezi din daca e sfarsitul lumii. Si starea asta de visare cu ochii deschisi mi-a fost accentuata de un film peste care am dat aseara intamplator la tv si pe care nu-l mai vazusem de mai bine de 2 ani ( uitasem deci muuulte replici din el). Cu un castron cu salata de fructe in bratze m-am uitat cu inimioara cat o capshunica cu zahar la „Before Sunset” . Sunt sigura ca domnishoarele indragostite de iubire l-au vazut deja, dar eu il recomand acuma acelora care nu stiu despre ce vorbesc. „Before Sunset” este continuoarea unei povesti de iubire de acum 9 ani ( „Before sunrise” parca): el scrie o carte despre ea si astfel o gaseste prin Paris. Discutiile dintre cei doi sunt fascinante si finalul pica superb..
Stiu ca poate sunt aeriana, stiu ca poate gresesc, imi cer iertare, dar fericirea mea n-o mai dau inapoi! 🙂

Celine: Baby, you are gonna miss that plane.
Jesse: I know.

 

Marti, 13

Acum am un an, de majoratul ei, i se inecasera toate corabiile si era suparata. Era evident din cauza unui el…sau poate a mai multora…sau poate a sentimentelor incalcite ori a ignorantzei..cine mai stie? pentru cine mai conteaza? Azi am gasit-o fericita, dupa cateva ore de somn in plus, era chiar foarte aranjata ( la liceu!) si zambea chiar si celora pe care nu ii suporta. Am intrat in clasa cu Blondis si impingand-o pe sor-mea care nu stia cum sa plece mai repede la cafea, ca sa ii uram cel mai sincer „La multi ani!” Habibei mele 🙂
19 ani, ma…Unora li se pare putzin, chiar inceputul vietii;mie mi se pare destul, pentru ca intotdeauna cand le ajungeam si eu pe fete din urma , dupa doar cateva lumi ele iar schimbau sufixul. Anul trecut cand au facut 18 ani, mi se parea cea mai mare realizare a lor. Nu erau atat de entuziasmate pe cum ma asteptam sau pe cum am fost eu in noiembrie 😆 Anul asta le’am vazut mai fericite si pe Habiba si pe Blondis…
N-am cum sa nu-i urez Habibei mele „Happy B’day!” de nu stiu cate ori pe ziua de azi; ne leaga prea multe. Sucuri, ciocolate calde si frappe’uri insotite de barfa si plansete uneori si rasete cel mai adesea, „hai cu mine!”-uri si „Hai cu tine!”-uri mai peste tot, sedinte foto, nervi mancatzi la cumparaturi in cabinele de proba ale magazinelor, pasii grabiti seara dinspre toate stradutzele din centru catre statia de 51, paranoia si frica si emotia, relaxare dupa perioade grele, nu stiu cate bronzuri la activ, regrete ca exageram cu ciocolata sau cu Mc’ul, „fata, ce ma enerveaza boul asta!” si „panarama naibii!”, si, mai nou…planuri de viitor 🙂
Sper doar ca ziua asta de 13 sa ii aduca multa fericire si tot ce isi doreste ( pentru ca lista’i lunga!), s-o poarte pasii pe unde a visat de atata timp si sa se ocupe numai cu ce a vrut dintotdeauna. Sa priveasca doar inainte, sa aiba putere sa puna punct si sa inceapa ceva nou fara regrete si fara sa-si aminteasca ce a crezut mereu „daca toate iubirile ar fi ca la inceput, nu ar mai exista suferintza in lume”…O adaptez un pic si spun ca, daca toate prieteniile ar fi ca la inceput, nu am mai avea de ce sa ne amintim si de ce sa tzinem una la alta..Si ii dedic melodia de mai jos, pe care stiu ca nu a mai ascultat-o de mult, dar care sunt singura ca o va impresiona pe fraierica pana la lacrimi („niciodata…sa nu uiti…de inima ta…:) ) La multi ani, Habiba! :*

 

Copil fiind, Scarlet O’Hara eram!

Am primit cu mare placere aceasta leapsa de la Loryloo si nu am mai tras de timp pentru a o rezolva, intrucat ma batea de mult gandul sa pun 2-3 poze cu mine de cand eram mica 🙂 Evident, nu m-am gandit la poze de cand aveam cativa anishori, dar am zis treaca-mearga.
Si hai s-o luam de la inceput. N-am frati, n-am surori.Mami s-a chinuit vreo 7 ani sa ma aiba si cand am aparut pe asta lume, am fost rasfatzata rasfatzatelor 😀 Ce-i drept, se asteptau la un baiat, dar cand au vazut ce fetita ochioasa si botoasa au, le-a trecut lor de ce aveau in minte. Asa ca uitati-ma! 🙂 In poza asta banuiesc ca aveam cateva luni si inca de pe atunci, se distingea caracteristica mea de baza:BOTUL!

Ce-i drept, la inceput ma cam speriau pe mine aparatele de fotografiat, dar cand unchiul meu si-a luat unul fara ditamai blitzul, am inceput sa pozez. 😀
Am avut o copilarie fericita, cu alergat dupa pisica, sarmale din frunza de vitza si noroi, bicicleta si dat in leagan toata ziua de strabunica, Dumnezeu s-o ierte ( buni legase la un moment dat o sfoara de leagan si tragea de ea ca sa nu se mai oboseasca atat de tare). Am fost un copil norocos pentru ca am crescut la curte si am avut pe unde sa alerg. Aveam zile cand tzopaiam ca o descreierata dintr-o parte in alta si zile cand defilam ca pe mosia „12 stejari” din „Pe aripile vantului”, precum Scarlet O’Hara ( poza de mai jos).

Apoi am invatat ce este aia poza, ce este aia moda si ce inseamna fitzele ( destul de devreme, avand in vedere ca aveam vreo 4 anishori). Aveam si cele mai bune exemple de tinere la moda ( matusile mele), asa ca pozele de genul nu au intarziat sa apara.

Atunci m-am prins ca nu o sa dezvolt niciodata o cariera deochiata in muzica sau televiziune si m-am lasat de poze „porno” :lol:, pentru ca mami mi-a dat cu firma-n cap:

Cand am intrat la gradinita, am inceput sa dau semne de comportament destul de excentric pentru varsta mea, de dorintza de afirmare, de a atrage privirile 🙂 Evident ca zbieram ca din gura de sarpe cand mama intarzia sa ma ia de la gradi, evident ca acasa stateam cu toata familia langa mine sa fac liniutze si bastonase si evident ca am invatat sa citesc si sa scriu inca de la 6 ani. Invatasem sa ma imbrac asortat, sa fac figuri, sa ma „domnishoresc”, insa nu prea faceam diferentza dintre un simplu zambet si ras in draci! In poza asta de exemplu, stateam prea serioasa si mi s-a spus sa zambesc cu pofta.Rezultatul se vede 😆 .
Sper ca am mi-am facut temele asa cum trebuie si ca Miss Loryloo va fi incantata 😀 Hai sa dau si eu mai departe leapsa asta la Divine Anarchy, Habiba, Copila, Cristina, Cami, Invatatorul, Nice, Machiaveliq si Zbuff. Poze neaparat! 🙂

 

I’ve got it from my mamma

Nu stiu daca e din cauza ca mi-e dor de mami ( e plecata de 3 saptamani) sau daca lucrurile stau chiar asa cum le vad eu…Nu am mai scris nimic de cateva zile pentru ca am meditat foarte serios la chestiunea asta: pe zi ce trece, seman tot mai mult cu mama!
Lasand la o parte trasaturile fizice… frate, chiar am inceput sa vorbesc si sa ma port ca mama! Azi la sala, uitandu-ma in oglinda in timp ce eram pe banda, am observat ca alerg exact ca mama !!! Nu va pot descrie exact, dar cert e ma misc la fel de haotic dar de puternic si de hotarat ca si ea.
Vorbind cu o pustoaica aseara despre chestii mai personale si mai intime ( de fapt, e doar cu 2 ani mai mica decat mine dar jur ca diferentza mi se pare ca de la cer la pamant! ), mi-am dat seama ca incep sa am unele conceptii ca si mama. Daca bunica mea ii spunea mamei „Rodico, vezi ai grija…cat pune matza laba”, daca mama imi spunea mie „Vezi Dano, ca unii baietzi sunt mai depravatzi, exista mijloace de contraceptie, fa ce vrei, dar daca ramai cu copil la varsta asta, te legi de maini si de picioare”, eu ii spuneam tipei asteia aseara ” Faaata, el te lasa gravida si pleaca.La 16 ani, nici un baiar nu’si asuma responsabilitatea. Mergi cu cine vrei, joaca’te, dar vezi sa nu faci ceva ce poti regreta mai tarziu!”…Huuuuuuuh?! Eu spunand asta?! De unde si pana cand?! Adica eu am avut si am grija de mine, dar niciodata nu am dat sfaturi de genu’!
Intr’o discutie mai formala sau pur si simplu de complezenta, am acelasi stil si acelasi zambet ca si mama mea! Eu, care pretind ca am facut psihologie multa, ca stapanesc bine arta discursului, imi dau seama ca am acele tactici si strategii de abordare ca si mama, pe care pana acum ceva vreme, o subestimam mult in privintza asta…Eu, care pretind ca fac parte din alta generatie si ca stiu sa iau baietzii altfel, cateodata ma trezesc vorbind cu ei exact cum poate ar fi facut-o si mama la varsta mea: degajat, cu incredere, usor ironic cateodata, plina de umor dar si serioasa cand este cazul, mereu gata sa ii ajut sau sa ii ascult daca au nevoie.
Si nici la fizic nu sunt departe de ea, norocul meu ca am aproape 1,70. Am auzit o data o chestie de genul ca atunci cand un barbat se insoara cu o femeie, ar trebui sa se uite si la soacra lui, pentru ca peste ani, sotia lui va ajunge exact ca mama ei 😀 Ar fi de bine in cazul meu, pt ca mami la varsta ei se tzine foarte bine 😆 este o adevarata doamna, desi nu am sa-i spun niciodata asta. Ar termina toate borcanele cu dulceatza si gem…
Am cam mostenit-o pe mama…si mi se pare ca dupa o anumita varsta, fetele ajung in general ca si mamele lor. Evitam toata viatza sa fim ca ele ( unele dintre noi), cateodata chiar le criticam pentru anumite apucaturi ( asa facea si mama cu bunica), dar intr-un final ne pica fisa ca parca am mai auzit undeva replici care ne vin in minte si avem senzatia de deja vu. De ce oare? 😆 Si daca tot sta treaba asa, eu sper s-o mostenesc pe mami si in bucatarie, desi nu dau semne ca as fi fata ei la capitolul asta :”> . Shame on me, sper sa nu raman asa mereu!
Evident ca mama n-o sa citeasca post’ul asta ( ma gandesc eu asa, cu toate ca uneori mai umbla pe net). Dar chiar simt nevoia sa ii fac dedicatia asta, cu toate ca este de la un barbat catre tatal sau, eu cred ca e valabila si reciproca 😀 Am tot criticat’o, m-am tot ferit sa fiu ca ea, dar nu stiu cum am ajuns s-o iubesc si sa ajung exact asa…Mai, mama …:)

 

Fireflies peste tot

In mod normal, as fi zis ca am avut o zi naspa, dar avand in vedere ca a fost prima joi din martie, prima joi din primavara, totul se amelioreaza 🙂 Se pare ca am inceput s-o fortzez…citeam la Rox despre limite…putem mereu sa ne autodepasim, sa ne uimim si pe noi insine, dar e al naibii de greu, de obositor si mai ales de dureros. Si eu m-am cam prins azi ca mi-am luat mai mult decat pot duce 🙂 nu-i bai…macar am un rost lunile astea, ma agit pentru mine si nu pentru altii…Sunt si foarte egoista de ceva timp incoace; m-am prins ca nu sunt apreciate anumite lucruri pe care le fac, asa ca mi-am luat jucariile si am plecat acasa! Fac voluntariat doar pentru cine merita…In plus, m-am cam saturat si de relatii, de unul si de altul care se supara din orice prostie, m-am saturat sa stau sa interpretez ce face asta sau ce zice ala. E asa de comod sa fii doar tu cu tine cateodata…
Ascult melodia asta de cateva zile incoace 😀 adica o stiu de ceva timp, am observat ca incepe sa se difuzeze si pe la radio asa ca vroiam sa vi-o prezint in maniera mea, inainte s-o vedetzi pe la statusurile altora…Mie imi place sa visez pe melodia asta, e asa deee…relaxare…De stat intinsa in pat, cu ochii pe tavan, cu un zambet tamp pe buze si de reflectat numai la lucruri placute si inocente ( stiu, putine)..Sa stai sa iti inchipui cum ar fi daca s-ar incalzi mai repede si ai iesi la poze intr-o rochita alba, subtire, sa alergi descultza printre maci sau prin floarea-soarelui 8-> saptamanile alea nu sunt departe si eu de-abia le astept…a dat deja astenia in mine, dar atata timp cat ma face sa par fumata, nu ma chinui sa-mi revin 😆

 

Primavara soarele se joaca-n mana ta

Stiti cat de dor imi era de primavara…? De culorii vii prin parc, de haine subtziri, de iesiri dupa-amiaza..? Evident ca inca nu le-a venit vremea, dar sunt aaatatiiiica de aproape 😀 Si parca nici nu mai conteaza bacul, admiterea si alte ofuri, parca deja s-au mai dus din probleme, parca si afara e mai cald, parca si eu sunt mai frumoasa (pe interior).
Nu sunt genu’ care sa ofere martzishoare, deci nu am nici pretentzia sa primesc. Evident, prietenele si colegele apropiate nu au scapat 🙂 restul nu ar aprecia bucata asta de plastic legata cu o atza alb-roshie. Am primit si ghiocei si am un pahar plin pe birou si imi place sa ii ating asa usor cu varful degetelor si apoi sa astept sa clincane…si maine am de gand sa imi iau un buchetzel de zambile ca sa imi miroasa a primavara in toaaata camera…
In prima zi din martie, de 3 ani incoace, am iesit mereu la poze cu Habiba. Dar cum ea a fost ocupata anul asta, am luat-o pe Blondis si am mers la un photo shootin’ 😀 .Am vrut sa fac un fel de experiment si m-am gandit sa va arat si voua ce inseamna aceeasi persoana, in acelasi loc, in 3 ani atat de diferiti . In prima poza eram recent iesita dintr’o relatie si aveam 16 anishori….cred ca se vedea pe fatza mea ca dupa ce plansesem atat, era o adevarata bucurie sa vad primavara in fatza ochilor.In a doua poza aveam 17 ani, si cu toate ca povestea se terminase de 2 luni, eu inca nu ma trezisem…era mai tragic faptul ca incetasem sa mai plang, dar semnele imi ramasesera pe fatza.Si iata-ma si la 18 anishori, zambitoare si parca deja trecuta prin viatza 😆 glumesc, niciodata nu e destul. Doar ca sunt deja calita de unul si de altul si am invatzat sa zambesc indiferent cat de multe lacrimi bat la poarta…

Va doresc o primavara cat mai frumoasa si cu multi fluturashi in stomac, daca tot e anotimpul lor 😀 Si daca tot sunt fana Vama Veche, o sa va las si eu un martzishor muzical…