Am trait s-o aud si pe asta…si daca nu ar fi fost intr-un context tragic, as fi luat’o drept un banc penal si as fi ras…de fapt, asta fac si acum: rad..nervos :).
Sunt sigura ca ati vazut si voi la tv ce calamitati se petrec in tzara din cauza inundatziilor. Nu e prima si nici ultima oara, se incearca tot felul de masuri, se fac o garamada de campanii prin care se doneaza bani si bunuri sinistratilor. Cea mai populara este „Apele trec, Romania ramane”, dar acum doua seri am vazut la statusul unei colege un anuntz de genul ( valabil doar in Constanta): ” La Pavilionul Expozitional ( de langa hotel Malibu, intrarea in Mamaia) are loc un pragram de sprijin pt oamenii afectati de inundatii din Republica Moldova. Cine doreste sa doneze haine pe care nu le mai poarta sau nu ii mai vin, poate sa le aduca in aceasta locatie pana la data de 7 august.” M-a lovit imediat…fac voluntariat de 4 ani, stiu ce inseamna sa ajuti un om la nevoie. Mi-am zis sa trag zilele astea o curatenie generala atat in dulapul meu cat si al alor mei, ca tot gasesc cateva hainutze de care nu mai am nevoie si sa le duc cat mai repede, inainte sa plec la admitere. Mi-am informat si prietenele de planurile mele si mai schimb cateva vorbe cu niste cunoscuti din lista de mess…
Nu imi venea sa cred ca unii oameni cu educatie si cu o situatie materiala buna erau indiferenti la nenorocirile semenilor lor. Ba chiar mai mult, am auzit si replici idioate de genul „Dumnezeu nu-i inghite pe moldoveni, de-asta sunt numai inundatzii pe la ei!”. Uhm..PARDON?! Da’ nu tot Dumnezeu i-a facut si pe moldoveni?! Nu tot oameni sunt si ei?! Si ca sa vedetzi ironia dracului, chiar aseara a inceput sa toarne si la Constanta intr-un hal fara de hal. Au aparut tot felul de reportaje, articole…in zona falezei, nu mai stii unde se termina marea si unde incepe orasul. Case inundate, lucruri distruse, canalizarile nu mai pot inghiti atata apa. Si ghiciti ce? La noi a plouat doar o zi si a fost suficient sa se blocheze toata circulatia…ganditi-va la altii…si nici macar nu suntem moldoveni, suntem mandri ca suntem dobrogeni sadea…
De-asta va zic…daca sunteti din Constanta sau aveti drum prin zona, luati si cateva hainutze de care nu mai aveti nevoie; au altii! Cu tot respectul, dar bluza aia care va placea atat de mult si care va venea perfect acum 3 ani, n-o s-o mai purtati chiar daca slabiti nu stiu cate kg! O sa ii ajute mai mult pe altii decat v-ar ajuta pe voi stand aiurea in dulap…Si prin orasele voastre daca vedeti centre care se ocupa cu colectare de bani, bunuri pentru sinistrati, nu ezistati sa dati macar 10 lei 🙂 conteaza enorm! Asta inseamna sa fim oameni, ma…

Reclame

Am tot primit zilele astea cateva lepse, asa ca m-am hotarat sa le onorez incet, incet, una dupa alta; si voi incepe cu cea de la Machiaveliq 🙂 Adevarul este ca mi-au cam pierit cuvintele in seara asta ( am vazut „The notebook”,deci e de inteles), mi-au revenit multe amintiri si presimt ca o sa raman muta si pentru urmatoarele zile…Dar…detalii, detalii..hai sa incep!

1. În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?

La fetele mele… saracele…cate au tras si-au patimit din cauza mea…au stat ore intregi pe mess, le-am plans la telefon, au fost nevoite s-o arda aiurea cu mine prin oras doar pentru ca ma deprima camera mea, pe unele le-am pus in penibila situatia de a spiona anumite persoane sau de a face intentionat niste lucruri nu tocmai ortodoxe..si m-au ajutat, mancale-ar mama de fete frumoase :*

2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?

Nu stiu, de regula nu-mi doresc sa fiu in pielea nimanui. Daca m-as naste pentru a doua oara, as vrea sa fiu exact asa cum sunt acum, poate doar locul sa difere.
Dar pentru o zi, as vrea sa fiu Raduleasca sau Alice Nastase, sa vad si eu ce inseamna sa fii o femeie puternica, de succes si cu o cariera strong! As vrea sa fiu Beyonce, pentru ca o admir din cale-afara pentru vocea ei si pentru cum arata. Don’t know, as vrea sa fiu o bruneta imbracata cu o rochitza de dantela neagra si o geaca de piele scurta deasupra si cizmulite, care sa scrie cele mai frumoase romane/volume de poezii si sa doneze toti banii de pe carti orfelinatelor sau adaposturilor pentru femei…

3. Daca ar fi să poti schimba o persoană, care ar fi aceea?

O persoana din trecutul meu care e prezenta zilnic in viatza mea…As fi preferat sa fie absenta, dar s-a multumit sa nu fie langa mine…As schimba insa un singur lucru la acea persoana, si nu pentru ca nu ar fi perfecta pentru mine cu tot cu retardarea si rautatea sa, ci doar pentru a o pastra prin preajma si pe viitor…

4. Ce ai face pentru liniştea ta sufletească?

As da o tura prin orfelinate si azile de batrani, as ajuta cum as putea…cateodata mi se pare ca voluntariatul pe care il fac nu e suficient; pentru ca nu sunt religioasa, ma inchin rar si ma gandesc uneori ca 2-3 activitati nu sunt de ajuns pentru a-mi „rascumpara” pacatele…Rautatea e scumpa, raiul si mai si 🙂 Sper doar ca sunt cat de cat pe placul sfintilor, macar cat sa ma lase sa bat la poarta lor 😀

5. Care crezi ca a fost până acum cel mai important moment al vieţii tale?

Intrebari de genul asteia mi-au picat la Cambridge 😆 atunci am dat un raspuns banal gen „intrarea la liceu”, „reusita la un examen”, etc. Nu cred ca avem in viatza asta un singur moment important; si daca ar fi unul cel mai cel, nu l-ai avea pana la 18 ani. Eu insa nu regret si n-am sa uit niciodata un „te iubesc!” dintr’o banala zi de joi, care m-a traumatizat grav…stiu ca lasa de dorit si ca lumea s-ar astepta la ceva mai inaltator din partea mea, dar ceva sau cineva mai important nu s-a mai intamplat sau n-a mai fost pana acum 🙂

Nu stiu daca ati mai primit’o, dar vreau sa dau tema pentru acasica domnisoarelor papusele Loryloo, Rox, Nice si Alinutza 🙂

In mod normal, as fi zis ca am avut o zi naspa, dar avand in vedere ca a fost prima joi din martie, prima joi din primavara, totul se amelioreaza 🙂 Se pare ca am inceput s-o fortzez…citeam la Rox despre limite…putem mereu sa ne autodepasim, sa ne uimim si pe noi insine, dar e al naibii de greu, de obositor si mai ales de dureros. Si eu m-am cam prins azi ca mi-am luat mai mult decat pot duce 🙂 nu-i bai…macar am un rost lunile astea, ma agit pentru mine si nu pentru altii…Sunt si foarte egoista de ceva timp incoace; m-am prins ca nu sunt apreciate anumite lucruri pe care le fac, asa ca mi-am luat jucariile si am plecat acasa! Fac voluntariat doar pentru cine merita…In plus, m-am cam saturat si de relatii, de unul si de altul care se supara din orice prostie, m-am saturat sa stau sa interpretez ce face asta sau ce zice ala. E asa de comod sa fii doar tu cu tine cateodata…
Ascult melodia asta de cateva zile incoace 😀 adica o stiu de ceva timp, am observat ca incepe sa se difuzeze si pe la radio asa ca vroiam sa vi-o prezint in maniera mea, inainte s-o vedetzi pe la statusurile altora…Mie imi place sa visez pe melodia asta, e asa deee…relaxare…De stat intinsa in pat, cu ochii pe tavan, cu un zambet tamp pe buze si de reflectat numai la lucruri placute si inocente ( stiu, putine)..Sa stai sa iti inchipui cum ar fi daca s-ar incalzi mai repede si ai iesi la poze intr-o rochita alba, subtire, sa alergi descultza printre maci sau prin floarea-soarelui 8-> saptamanile alea nu sunt departe si eu de-abia le astept…a dat deja astenia in mine, dar atata timp cat ma face sa par fumata, nu ma chinui sa-mi revin 😆

Scuzati-mi va rog absenta din ultimele zile, am avut un week’end foarte ocupat. Cu toate ca sunt obosita, pentru ca s-au intamplat multe, ma simt bine si pot spune ca ma simt implinita…stiti voi sentimentul acela de om realizat pe care il avem cu totii uneori 😀
Well, ce mi-a ocupat toaaata ziua de sambata a fost Gala Voluntarului 2009. Scopul acestei activitati este acela de a-i premia pe cei mai activi voluntari din ong’urile constantene si de a desemna prin intermediul unui concurs, voluntarul anului 2009, cel mai tare si cel mai shmecher :). Dat fiind faptul ca eu trebuia sa particip din partea Antidrogului si Antidrogul a avut nu stiu ce probleme si nu a mai venit, Mihaela de la Centras, organizatoarea evenimentului, s-a gandit sa ma puna prezentatoare, alaturi de Aissun ( nu comentez, prietenii stiu de ce 🙂 ).
Chestia asta m-a readus la viata… Am organizat multe proiecte dar nu am mai prezentat o activitate din februarie si de-abia acum am realizat ce dor imi era. Cu toate ca au aparut probleme cu structura discursului si a programului, am ajuns sa prezint cu alte cuvinte, cu „mainile goale”, doar cu un microfon in fata :). Sunt constienta ca unele persoane ar avea trac si nu ar accepta nici in ruptul capului o asemenea provocare, si poate nu as fi facut-o nici eu daca nu as fi fost obisnuita cu aparitiile in fata publicului. De asta s-a ocupat doamna profesoara de franceza din generala, Almasi Maria, care ma baga in fata pe la toate evenimentele din scoala, inca de cand eram clasa a 5-a… Exista si profesori exceptionali, daca as vede-o as lua-o in brate si cu lacrimi in ochi i-ash multumi din tot sufletul pentru faptul ca m-a format ca pe un om curajos care stie sa isi ascunda emotiile in fata oamenilor, sa vorbeasca tare si raspicat si sa se ridice in picioare cand are ceva de spus. Aplauze, va rog!
Revenind la gala, aceasta s-a desfasurat la Casa Armatei intr-o sala relativ mica, zic eu, in care incapeau cam 100 si ceva de persoane. Cu toate astea, publicul a fost activ si cu mult bun simt. Concurentii s-au descurcat excelent la toate probele, iar castigatorul concursului nu putea fi mai potrivit 🙂 Felicitari PP Procivitas Constanta.
Ceea ce vreau eu sa spun este ca… de 4 ani incoace de cand am fost voluntar ba la Crucea Roshie, ba la Antidrog, ba la Centras, am fost mereu intrebata ce castig, cati bani imi ies. Imi pare rau sa-i dezamagesc pe aceia dintre voi care au impresia ca voluntariatul ma imbogateste, dar in urma a tot ce am realizat pana acum nu am primit nici o rasplata financiara 🙂 insa mai-sus-pusii-mei din organizatii, au gasit mereu tot felul de cai de a ne rasplati pentru efortul depus: premii, diplome, certificate, plimbari, etc. Dar cred ca cel mai de pret premiu este acela pe care ti-l dai singur…este senzatia aia pe care o ai atunci cand toata lumea te felicita, cand vezi atatea persoane fericite, incantate, zambind din public sau atatia oameni care iti multimesc pentru ajutorul acordat dezinteresat. Ma jur ca momentele astea fac toti banii 🙂 Si pe criza asta, cu atatea zambete cash primite intr-o singura seara, i-ash lua grav pe Tiriac si pe toti asa-zisii moguli 🙂
Si daca tot suntem la partea asta cu voluntariatul, pentru cei care mai au totusi un pic de timp liber, nu o ardetzi aiurea, ok? Sunt atatea ong’uri, mergeti la unul care va inspira cel mai mult ( pe mine m-au inspirat 3 si inca m-ar mai fi inspirat cateva :d ) si inscrieti-va. O sa cunoastetzi muuuulti oameni de treaba si o sa ajutati inca de 10 ori pe atat..Jos palaria in fata voluntarilor care au fost prezenti la gala de sambata. Va pupa prezentatoarea! 🙂 :-*