Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce. Si daca am avut un an dat naibii de greu, inseamna ca am reusit sa suport atat…pentru ca si momentele frumoasele au fost pe masura!
Nu stiu daca si voi aveti obiceiul asta, dar eu fac chestia asta din 2006 incoace si e tare placut. Cu o zi sau doua inainte de Revelion, imi scriu pe cateva biletele ( vreo 30-40 de obicei…ce vreti, am multe asteptari de la mine 😆 ) rezolutii pentru noul an, cam tot ce imi propun eu. Inainte de asta totusi, citesc biletelele din anul care sta sa se termine, ca sa trag linie si sa vad ce mi-a ieist si ce nu. E tare placut, sa stiti… e ca si cum intregul film al anului 2010 mi-a trecut prin fata ochilor, am retrait toate emotiile de la bac, de la admitere, toate visele pe care mi le-am facut cu privire la facultate si la locuitul in Bucuresti. E placut sa vad cum majoritatea mi s-au indeplinit. Unele s-au si transformat. Adica ce imi doream acum un an s-a dovedit a fi inutil si deci, am renuntat la acea dorinta.

Da, am invatat sa sufar mai putin in dragoste pentru ca am pus piciorul in prag fara sa mai privesc inapoi; mi-a trebuit ceva pana sa fac asta, dar intr-o criza de curaj, am pasit mai departe. Da, am reusit sa termin liceul si bacul cu medii mari, asa cum imi propusesem pentru ca, puteti sa spuneti ca sunt tocilara daca vreti, dar tin mult la asta. Da, mi-am gasit un job vara asta, sau cat a mai fost din ea si nu am lasat soarele sa ma bata degeaba in cap. Da, am petrecut frumos cu orice ocazie si m-am simtit cat de bine am putut, mai ales in zilele si in lunile mele preferate. Da, am cele mai frumoase poze si cea mai talentata Habiba. Da, am ajuns exact acolo unde mi-am dorit tot anul, pentru ca am muncit ca o descreierata pentru SNSPA ( si o fac si mai departe). Da, am rasfoit carti frumoase si v-am recomandat si voua cateva, desi sper ca in 2011 sa am timp si mai mult de citit. Da, m-am tinut de blog atat cat mi-a permis timpul si nu am de gand sa ma opresc. DA, AM FOST FERICITA!
Acum nu-mi mai ramane de facut decat urmatoarea sesiune de biletele pentru anul 2011 si va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel 🙂 mie personal deja imi trebuie o cutie mai maricica :lol:. Ar trebui sa imi propun sa iau alta la anu’…
Dat fiind faptul ca asta a fost cam ultimul post pe 2011, nu pot decat sa va urez un an nou cat mai fericit si plin de multe realizari frumoase. Sa straluciti si sa va simtiti bine diseara! Nu intreceti limita cu bautura, doar nu vreti sa va prinda 2011 mahmuri :-w. Va pupa Choco si sa ne vedem si la anul tot aici! :*

Mi-am flituit prietenul acum cateva ore spunandu-i ca am de gand sa ma uit la un film de desene animate cu mama. Si am inceput. Ma uitam la fatza maica-mii, statea cu ochii intredeschisi. Miorlai: „Hai maaa, nu dormiii!”. Mama ii deschide larg. Ranjesc multumita. Dupa 10 minute…nu se poate! Se intampla iar! De ce tocmai mie?! Ma ia somnu’… da’ ma ia tare! Mama se prinde si pleaca din patul meu. O aud, dar nu ma sinchisesc sa ma ridic din bratele ursului ( da, dorm cu un ditamai ursul in pat pe post de 2-3 perne pufoase). Ma trezesc acum cateva minute si imi anunt prietenul ca iar am esuat lamentabil in a vedea un film cap-coada. Replica lui este la statusul meu. Pai adiiiiiica?
Ma, e chiar enervant, serios! Nu vreau sa adorm cand ma uit la cate un film, pur si simplu mi se intampla, si asta indiferent daca sunt obosita sau nu. Initial, mi-am spus ca adorm numai la filmele proaste, dar acum ma uitam la „Despicable me” si chiar ma gandesc cat de bun trebuie sa fie un regizor ca sa propulseze o creatie dincolo de visele mele.
Ca sa nu mai spun ca deja sunt cunoscuta de catre persoanele mai apropiate pentru acest lucru. Adica se stie ca nu eu ma uit la film, ci ca filmul ma admira pe mine. Ma, si chiar e al naibii de enervant! 😦

Nu prea cred eu in ghicitul in carti sau in palma, dar nu pot sa neg ca mai raman cateodata cu o expresie tampa cand aud chestii de genu’ :). Stiti cum e, nici pe barbati nu ii intereseaza fardurile si rujurile, dar sunt de-a dreptul fascinati cand se uita la prietenele lor cum se machiaza. Cam asa sta treaba si cu mine si cu…ghicitul in cafea.
Da, stiu, nu prea v-ati obisnuit sa vedeti la mine astfel de articole, dar simt nevoia sa dau share aici unui site pe care l-am gasit intamplator acum cateva ore, cand ma ocupam de niste analize SWOT ale unor branduri romanesti ( ca sa vedeti la ce e bun managementul si marketingul :lol:). Si cum nu mi-a trecut niciodata prin cap ca as putea da peste asa ceva, si cum nu acord atentie decat catorva superstitii din sutele care exista pe la romani, m-am gandit ca sunt N persoane ca mine. Asa ca nu trebuie sa va placa tehnica asta de ghicit sau nu, la fel cum si eu sunt confuza inca daca sa inclin balanta catre „COOL” sau „NASPA”. Dar poate ca o sa va prinda vreodata sa stiti ce scrie in cestile voastre. Si cand spun asta ma refer la fetele care barfesc nu stiu cate ore in sir si la un moment dat, cand se epuizeaza toate sursele, sa fie una singura mai pe faza care sa deschida subiectul asta. Sau poate ca ma refer si la o replica de agatat pentru baieti care ar suna cam asa: „Iubito, se pare ca viitorul tau e langa mine!” 😆 ( nu stiu daca as fi chiar atat de buna ca baiat).
Aci aveti doar cateva informatii generale, iar AICI aveti tot site-ul pe care puteti sta mai mult sau mai putin. Vreau sa aud impresii dupa, indiferent daca sunt de bine sau de rau ( ma astept mai mult la cele negative, stiu ca sunt multi sceptici ca mine).

Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost curiosi sa isi cunoasca viitorul. Exista multe tehnici de ghicit sau de prezis viitorul, dar se spune despre ghicitul in cafea ca este cel mai sigur dintre toate.
In vechime prezicatorii misunau pe toate drumurile, ca cititori in stele si clar-vazatori. La Romani, augurii si aruspicii erau un fel de ghicitori oficiali care prevesteau viitorul dupa zborul pasarilor si dupa pofta de mancare a puilor sfintiti. Nu se facea nimic insemnat inainte de consultarea lor.
Un augur avea puterea sa impiedice o hotarare publica sub pretextul ca prevestirile nu erau favorabile.
Augurii erau socotiti la Roma ca si preoti. Ei talmaceau vointa zeilor. Ei raspundeau dupa ce observau zborul si cantecul pasarilor, fulgerele, maruntaiele victimelor, etc. Cand acestia isi luau slujba in primire, jurau sa nu destainuiasca niciodata vreunul din tainele lor.
La Egipteni, Chaldeeni si Babilonieni erau magii, care se indeletniceau mai ales cu astronomia si alte stiinte oculte, ceea ce a facut sa li se atribuie o putere supranaturala. Ei talmaceau si visele. Si acum exista talmacitoare de vise. De obicei femeile batrane au mai pastrat acest obicei care da rezultate foarte bune asupara viitorului asa cum este in principal, ghicitul in cafea. La noi, meseria ghicitului in cafea este foarte raspandita atat la tara cat si la orase.
In timpul nostru, ghicitul in cafea intereseaza o multime de lume din toate paturile sociale. In cafea putem citi cu adevarat soarta omului. Temperamentul, trasaturile caracteristice din nastere, chestiuni sentimentale, boli in viitor dar si fapte din trecut.

Ca sa putem ghici bine in cafea, trebuie mai intai sa facem o cafea ceva mai mare decat una obisnuita.
Umplem o ceasca cu apa, o turnam intr-un ibric, punem 2 bucati de zahar ( daca nu avem zahar cuburi 2 lingurite de zahar ) si 2 – 3 lingurite de cafea dupa marimea cestii.Este bine sa fierbem cafeaua la flacara mica.
Ghicitul in ibric in timp ce cafeaua se fierbe:
Cand cafeaua fierbe, persoana careia ii ghicim trebuie sa se gandeasca la ce o intereseaza mai mult.
In timpul fierberii se formeaza in ibric o multime de figuri pe care le putem usor distinge, ca de exemplu :
– un deal, ceea ce inseamna ca persoana careia ii ghicim va ajunge in scurt timp la o inaltime financiara sau morala;
– o groapa, reprezinta un semn de decadere. Daca langa groapa se formeaza puncte mici din caimacul cafelei, inseamna ca aceasta persoana va suferi pierderi financiare;
– Daca in caimac se arata o persoana stand culcata, inseamna ca o boala o pandeste;
– O albina acoperita ca de fum , inseamna boala pentru cel care i se ghiceste;
– Albine multe, inseamna belsug;
– Daca iese un cap de caine, inseamna ca persoana careia i se ghiceste are un dusman foarte inversunat;
Dupa ce este gata, cafeaua trebuie turnata intr-o ceasca si bauta foarte incet. In tot acest timp persoana caruia i se ghiceste trebuie sa se gandeasca la ce o intereseaza.

Dupa ce a baut cafeaua pana ce a mai lasat doar un pic de cafea pe fund si zatul, ceasca se intoarce, dar mai intai este invartita ca zatul sa se poata depune pe peretii cestii. Lasam apoi ceasca intoarsa cu fundul in sus pe farfurioara. Se lasa cam cinci minute, adica atat pana ce zatul s-a uscat si nu se scurge de pe ceasca.
Atunci luam ceasca si ghicim dupa figurile ce s-au format in ceasca din zat. Farfurioara cu cafea si cu zatul ce s-a scurs din ceasca se invarteste un pic in palma ca sa putem ghici si figurile formate pe ea. Inainte de a incepe o descriere despre ce inseamna fiecare figura in parte, trebuie sa explicam ce inseamna anumite parti ale cestii de cafea.

Mi-am petrecut ziua de ieri printre carti. A fost al naibii de placut sa rasfoiesc manualele Habibei mele, dar si cartile imprumutate de la biblioteca din Constanta, luand in considerare faptul ca pana acum nu am ajuns la Biblioteca Universitara din Bucuresti; dar imi voi face eu timp saptamana asta. Sunt nerabdatoare sa o vad, am auzit numai de bine despre ea. Sunt si mai nerabdatoare sa ma pierd printre rafturile cu carti.
Dar cred ca de-asta ma aflu aici: ca sa stau mult cu nasul in carti. Daca nu acum, atunci cand? La vara, in iulie sau august? Peste 10, 20 de ani? Neah! Daca nu aici, atunci unde? Pe plaja, in Mamaia? La birou, cand voi avea un job stabil, care imi va manca majoritatea timpului? Hah! Ma bucur sa vad ca am biroul plin de carti pe domeniul si pe sufletul meu. De-abia azi am inceput cursurile propriu-zise, dar deja simt nevoia sa scriu. Sunt sigura ca voi avea despre ce!
Si chiar nu vreau sa transform blogul intr-un jurnal. Nu. Dar e prea frumos ca sa nu vorbesc, e prea greu ca sa nu ma plang macar un pic, e prea palpitant si prea nou ca sa nu fiu entuziasmata si oarecum speriata. E prea tot ce mi-am dorit si prea pe cale sa se indeplineasca. Sunt prea mandra de ceea ce sunt pe cale sa ajung, ca sa nu va indemn si pe voi sa fiti mandri de realizarile si de planurile voastre! Nu uitati ca oriunde ati fi ajuns, sunteti acolo pentru ca voi ati vrut. Si afirmatia asta e cu doua taisuri, desi sper ca si in cazul vostru, sa fie vorba despre latura mai putin ascutita, despre latura stralucitoare si placuta. Despre latura aia pe care v-ati dorit-o voi.

Omul constituie o minune si pentru ca, din mii si milioane de exemplare, pe Terra nu se vor gasi doi indivizi identici: minunile nu se repeta… ( Septimiu Chelcea)

Acum cateva luni cand ma gandeam la 1 octombrie, la mutarea in Bucuresti si la inceputul facultatii, era ca si cum as fi avut din nou 5 ani si mi-as fi inchipuit cum as fi aratat la 30. Din motive fataliste si nebunesti pe care numai sufletelul si creierasul meu ar fi putut sa le invoce ( nu, nu le reproduc), am fost sigura ca nu mai prind luna asta, nu imi vedeam viata mai departe de vara asta. Credeam ca octombrie nu mai vine si a venit.
V-ati prins desigur ca articolul asta a fost programat ( v-am spus doar ca nu va las sa uitati de mine si nici nu putea sa treaca ziua de 1 fara toate cele bune din partea mea). Insa chiar mi-am dorit enorm sa va urez o luna cat mai frumoasa, mai plina de fotografie, de inceputuri, de vise, de bauturi calde, de persoane agreabile si chiar iubite, de banutzi chiar ( de ce nu? ), mai plina de plimbari prin parc ( pasind pe frunze) si de vise…
Si daca va intrebati ce fac, probabil ma minunez si astazi de cat de frumoasa e casa mea, dar injur multitudinea de lucruri pe care in mod sigur nu le voi fi terminat de aranjat! In mod sigur am investigat deja magazinele de prin zona si acum incep sa umblu prin cafenele. Tot ce e posibil sa imi fac planuri mari pentru weekend, care ar consta in, bineinteles, luat Bucurestiul la picior. Da, sunt fascinata dar si usor speriata. Dar asta doar in cazul in care va intrebati cum sunt primele mele zile aici…:)
P.S: ascultati-o, va rog… e chiar… de octombrie…

Esti barbat, nu esti deloc complicat, esti relativ simplu: ce ai in inima ai si in minte.
Spui deschis tot ce gandesti, mai putin cand vine vorba despre cele doua cuvinte pe care as vrea sa le aud in continuu eu, insa daca nu mi le spui, nu inseamna ca nu…ca nu…
Tu incerci, dar nu prea reusesti, crezi ca nu e specific barbatesc…( ascultati versurile, va rog!! Imposibil sa nu va placa!!)

Si adevarul este ca de cele mai multe ori le sunt scoase cu patentul din gura cuvintele astea :lol:. Va dati seama in ce dificultate ii punem la aniversarea noastra, la vreo sarbatoare, cand ne uitam la ei dand din gene sau cand ne pregatim sa ii sarutam cu patos, asteptand acel ceva? Pentru ca nuuuu, noi nu ne multumim cu niste flori, cu un „esti foarte frumoasa azi, iubito!” , cu o cina in oras. Noi ciulim bine urechile, lor li se pune un nod in gat.
Si daca de la copiii de 14-15 ani mai scoti cate doua cuvinte de’astea, pentru ca ei inca nu stiu cum e treaba, cei mai mari baga mainile in buzunare si spun „N-am!” cand vine vorba de asa ceva. Si daca inainte de casatorie tot auzi ” teiubesc!” spus pe nerasuflate, dupa, o sa auzi doar ” te iub..baai, ce greu e!”. Ca doar e nevasta’ta si cine stie ce pretentii isi ridica daca tu te dai sensibilicos pe langa ea :lol:.
Rad eu rad, dar nu prea e rasul meu. Am cunoscut destui baieti care nu spun ce le trece prin minte, ce simt, baieti care te baga involuntar in ceatza. Si tot ei spun ca noi suntem alea dificile, cand de fapt noi nu prea le intelegem lor limba. Barbatii toti sunt chinezi, dar noi suntem alea cu ochii alungiti :).
Si totusi cred ca o sa fie si altfel. Altfel adica mai bine, mai frumos. Nu sunt siropoasa, n’am pretentii de Hollywood, caci nu vreau o iubire ca in filme, ci una reala, cu „actori” care dupa „filmari” se intorc impreuna acasa, beau un ceai si adorm imbratisati. Nu neg visele mele referitoare la sarutatul in ploaie sau la plimbarile luuungi pe malul marii…dar le’as da pe toate in schimbul unui „TE IUBESC!„.

Cam asa a trecut si prima zi de septembrie…Nu stiu cum a fost pe la voi, dar in Constanta a inceput sa ploua aseara, a batut vantul si azi a fost rece toata ziua. Da, toamna in adevaratul sens al cuvantului…si-a cerut drepturile inca din primele ei ore. Nu stiu nici cum ati petrecut voi, dar eu m-am trezit destul de tarziu ( vremea asta m-a facut sa fiu foaaarte sleepy) si am mers la biblioteca. Deeeci tot ce e posibil sa recomand o carte sau 2 in urmatoarele zile :lol:.
Nu, n-am nimic frumos, urat si nici macar interesant sa va spun. M-am gandit ca scriu prea la subiect si in post’ul asta sunt hotarata s’o ard un pic aiurea, sa va intreb ce mai faceti, pe cine mai iubiti, pe unde ati mai fost, ce ati mai citit, ce ati mai mancat bun, ce filme noi ati mai vazut…Asa, o lalaiala de toamna 🙂 . Vreau sa va recomand cateva melodii tocmai bune de ascultat in perioada asta ( dupa parerea mea) in fata unei cani de ceai/ciocolata calda/3 in 1/laptic si a multor amintiri/vise. Prima e ceva mai tristutza, dar a doua, a Loredanei, e chiar foarte dulcica si e in stare sa puna un zambet pe buze.

Si da, vreau sa va urez o toamna frumoasa. Stiti ca am boala pe asa ceva. Stiti ca tin foarte multe la anumite zile, la anumite luni, la sfarsitul si la inceputul unor anotimpuri… Cunoasteti deja obsesia mea pentru zilele de joi, care m-au marcat foarte placut in anii de liceu si sper sa o tin asa si in facultate. Va provoc deci sa nu va limitati la o singura zi pe an care sa fie a voastra, ganditi-va bine la toata saptamana si alegeti o vinere doar a voastra, o miercure care sa va aminteasca de ceva sau o sambata in care sa va simtiti bine, doar pentru ca e ziua voastra favorita din saptamana! Ia sa va aud!
Si da, m’am indepartat de la subiect, dar revin. O toamna fericita va urez, cu mers prin parc alaturi de cineva drag, cu pasit pe frunzele uscate, cu multe poze frumoase, cu petreceri reusite, cu plimbari luuungi si cu muuuulta ciocolata…(follie)! 🙂