Am lacune…
Imi cer scuze ca scriu atat de greu si de pueril, imi cer scuze ca va citesc din an in Paste, imi cer scuze ca uneori nu sunt coerenta; dar chiar am lacune…majoritatea, sentimentale.
Am inceput sa’mi fac si mai multe griji pentru ceea ce urmeaza. Timpul a trecut pe langa mine mai repede ca niciodata si imi vine sa ii rup picioarele si sa stea cu ele in gips macar cateva luni, ca sa stie si el ce e durerea. Simt ca raman in urma si cum spunea o autoare al carei nume imi scapa cumplit, viatza ma depaseste si nu’mi place, pentru ca n’am aptitudini de acrobat.
S’au adunat toate acum: personale, nepersonale, materiale, spirituale, lucruri de maxima importantza si tot felul de porcarii. Am lipsuri in ceea ce priveste materia de bac si de admitere si mi’e al naibii de greu sa ma pun la punct, in conditiile in care mi s’au tot spart geamuri prin care privesc catre iubire si catre el. Ma simt rau… atat de rau, incat n’as recunoaste un succes nici daca m’ar scuipa in fatza!
Sunt linistita aparent, dar ma tot rascoleste ceva si mi’e teama sa raman singura cu gandurile mele. As vorbi, dar nu vreau sa’mi fac si mai mult rau. As vrea sa pot privi in ochii cuiva care ma cunoaste ca pe propriul buzunar, sa incep sa plang si cand sa dau sa ma arunc in bratzele sale sa nu ma intrebe „de ce?”. Nu sunt sanatoasa,poate..
Imi cer scuze ca ma cititi asa ( e bine ca nu ma vedetzi), dar tzin de mult in mine si am rabufnit. Le’am vizitat in seara asta foarte atent pe Grapefruits si pe Hubbis si am simtit ca mi s’a umplut paharul sentimental; zilele viitoare poate o sa gasesc o carpa si o sa sterg. Macar mi-au dat curaj sa scriu cateva randuri, daca tot nu am reusit sa zbier cum trebuie..
Dar e cumplit sa realizezi dupa atata timp in care te credeai o persoana care le are pe toate si care este definitia cuvantului COMPLEXITATE, ca de fapt lipseste ceva sau cineva…si tocmai lipsa asta este cea care iti da cu dictionarul in cap.
Sunt un cantec prost. Am niste versuri absurde pe care le tot repet si nu le aude nimeni. Le’am cantat de mult si inca mai simt nevoia sa le ascult. Asta apropo de Vama…Ah, si nici macar n-am voce 🙂

Fara legatura cu nimic:

Recunoaste ca-i un cantec prost
Recunoaste ca si noi am fost…
Doua inimi vor rula acelasi film la nesfarsit
Lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit…

Reclame

Dati’mi voie sa fac putzina filozofie practica citandu-l pe acelasi Martin Page de care va povesteam zilele trecute. Fragmentul de mai jos face parte din cartea sa „M-am hotarat sa devin prost” ( zevzecii de la natura nu stiu cu ce har au fost inzestrati..), recomandata de Divine Anarchy :D. Mai presus de orice, as vrea sa aud parerile si interpretarile voastre…deci, scumpii mei hermeneutzi…lectura placuta! :*

Banii, succesul, integrarea intr-un mediu recunoscut ca avand baze solide, toti acesti factori contribuie la o economisire de sine. Nu mai ai nevoie sa te gandesti la dorintele tale, la morala ta, la actele tale, la prietenii tai, la viata ta, nu mai ai nevoie sa intelegi, sa cauti: mediul iti ofera toate astea la cheie. Primesti trusoul de casatorie cu societatea. Este o chestiune de economii de energie; este categoric mai putin obositor, mai putzin stresant decat sa incerci sa gasesti totul tu insuti, sau sa inventezi. Nu, nu merita osteneala, tzi se vor pune la dispozitie emotii prefabricate, ganduri preambalate.
Fiintele umane seamana frapant de mult cu automobilele lor. Unii au o viatza fara optiuni, care doar merge, nu prinde viteza prea mare, caleaza si deseori are nevoie de reparatii; este o viatza in partea de jos a gamei, putzin solida, care nu-si protejeaza ocupantzii in caz de accident. Alte vietzi au toate optiunile posibile: banii, dragostea, frumusetea, sanatatea, prietenia, succesul, precum airbag-ul, A.B.S-ul, scaunele tapisate cu piele, servodirectia, motorul cu 16 supape si aerul conditionat.

Am promis ca in post’urile astea imi voi trata multipla leapsa primita de la Machiaveliq si Hubba Bubba ( Loryloo, iubita, va trebui sa mai astepti putzin, merg mai greu pozele de cand eram eu micutza si sunt sigura ca nu vrei sa pierzi partea aia 😆 ). Imi cer scuze ca raspund la intrebari cu intarziere dar pe langa faptul ca in ultimul timp am simtit ca nu mai am ce scrie, am vrut si sa ma gandesc serios la anumite raspunsuri pe care le voi da. Si pentru ca am citit de luni bune blogul DianeiEmma, care ar fi in stare sa faca si 10 articole intr-unul singur, m-am gandit sa iau exemplu de la ea si sa fac si eu un 2 in 1 🙂

10 principii pufoase:
1.Dana nu e Dana fara caracterul ei. Pot sa ma adaptez la orice situatie si la orice persoana, sa joc teatru, sa ma schimb pentru o ora, o zi, o luna. Dar voi reveni mereu la vechile mele obiceiuri, tzipete, crize, rasete, orgolii, activitati, etc. Nu ma schimb pentru nimeni, decat involuntar. Mi s-au intamplat unele lucruri si am dat de cateva persoane care m-au facut sa vad viatza altfel…si atunci am mai adaugat ceva la al meu complicat caracter sau am modificat, fara sa vreau.
2.Hate the sin, not the sinner! Pentru ca am lucrat prin ONG-uri cu tot felul de oameni, am vazut multe cazuri. Am invatat sa nu judec superficial pe oricine, sa ma gandesc ca in spatele fiecaruia este o poveste. Si am invatat ca nu trebuie sa cataloghezi si sa judeci o persoana, ci ceea ce a facut ea! Nu rezolvam nimic daca judecam un criminal si il inchidem; mai sunt sute ca el.Pacatul trebuie judecat. Nu rezolvam nimic daca excludem dintre noi un consumator de droguri; nu stim ce l-a impins sa le ia ( exceptand anumite cazuri)…Daca uram, sa uram macar ce trebuie; sa nu uram cu superficialitate!
3.La final, ramai doar cu mandria si cu reputatia ta. Poate este o conceptie mai invechita, dar dupa ce toate relatiile se termina, dupa ce se duc naibii toti banii si dupa ce ramai singur, doar reputatia ti-o mai pastrezi. Mai ales ca fata/femeie…
4.Persoanele care iubesc banii prea mult sunt banuite ca ar face orice pentru ei.…ca i-ar trada pana si pe cei pe care ii iubesc, ca si-ar calca pe toate principiile, ca ar merge pana la dracu’ pentru bancnote. Persoanele care iubesc banii prea mult nu mai au ce cauta in viatza mea. Eu cred ca banii nu cumpara fericirea si nici nu o achizitioneaza gata facuta. Cu bani iti iei un caine, dar cu iubire il faci sa dea din coada.
5.Fara ele nu-i paradis! Vorbesc cu oricine, azi ies cu o colega, maine cu alta; dar prietenele mele sunt sfinte. Dupa ce mi-am luat niste tzepe uriase din partea altora, m-am prins ca doar la ele pot sa revin oricand cu increderea oarba de a le spune orice.
6.”Domnule, eu sunt un sentimental!” (spuse Caragiale) 🙂 Si eu mi’s la fel. In viatza, sunt momente in care trebuie sa ne lasam condusi si de sentimente, de ceea ce ne place enorm, de ceea ce iubim, nu doar de ce este corect sau rational. Ca nebanuite sunt caile inimi…
7.Time is feelings! ( not money!). Nu-mi place sa pierd timpul, sunt colerica, grabita, repezita. Am impresia ca nu am timp sa fac tot ce vreau, sa citesc ce imi propun, sa scriu tot, sa vad tot. Am impresia ca nu cunosc destul, ca nu iubesc suficient…incerc sa nu pierd timpul incuiata in casa de-aiurea, incerc sa simt intensitatea fiecarui moment ( chiar si ale acelor clipe de plictiseala cruuuunta 😆 ).
8.Nu uita de unde ai plecat! Si aici ma refer la multe, dar voi explica pe scurt. In principiu, ma refer la familie si la neamuri. Fara ei, adio tu. Tot ceea ce suntem, suntem datorita familiei in mare parte, indiferent de cum a fost aceasta. Putin respect, deci.
9.Nu esti singur pe lumea asta! Asta ar trebui sa inteleaga mai multi. Sa ne uitam in stanga si in dreapta, sa incercam sa ajutam cum putem, pentru ca nu se stie cand o sa avem si noi nevoie de cel putzin un umar pe care sa plangem. Sa avem suflet, ma…
10.Ceea ce nu ma omoara…ar fi bine sa dispara din calea mea! Si poate asta este unul dintre cele mai importante principii sau caracteristicii ale mele…Roata se intoarce mereu, si daca n-o face de buna voie, trebuie s-o intorci tu. Cine cade, plange, se ridica, si pune mai departe piedica celor care l-au impins. Stiu ca nu e cea mai buna judecata, dar in lumea asta totul se plateste.

Siiiii, partea a doua 🙂 :
NU POT SA RENUNTZ LA:
…cei dragi.Si aici ma refer la prieteni si familie 🙂 nu i-as da pentru nimic in lume.
…carti si toate caietele mele de citate. Sunt deja o parte de mine, ma definesc in cele mai profunde intelesuri ale mele.
…muzica. Simt ca o iau razna daca melodiile mele de sufletel, de boceala, de zbenguit, de visat.
…tzelurile si planurile mele de viatza.Am avut nevoie de ceva timp ca sa ma hotarasc si sa-mi conturez bine asteptarile si nu am de gand sa mi le schimb pentru nimic in lume!
…garderoba mea, produsele de ingrijire si cosmetice. Si toata categoria asta imensa intra tenesii, blugii, spuma de par ( cretz cretz 😀 ) si fondul de ten. Stiu ca nu e ceva cu care sa ma mandresc, dar e singurul meu articol de machiaj ( ca sa zic asa), pe care il folosesc zilnic. Restul..mai rarutz 🙂
…micile mele placeri: cola, ciocolata, o sedinta foto din cand in cand, o plimbare, un ceai la Carturesti, o barfa mica.
…religia mea. Cu toate ca nu sunt cea mai credincioasa persoana, nici nu concep sa trec la catolicism sau si mai si, la islamism. Ha!
…amintirile mele.Nu regret nimic din ceea ce am facut; este ceea ce mi-am dorit la momentul respectiv.
…mandria mea!
…iubire, indiferent cat de multe dureri si suparari mi-a adus!
…principiile mele, oricat de stupide sau de imposibile ar parea unele dintre ele! 🙂

Mi-e dor de Cola si de cafea…In loc sa ma simt mai sanatoasa si mai plina de viatza, ma simt mai iritata si ..incompleta. Beau zilnic ceai de tei si lapte cald, intrucat sunt o fire foarte colerica si agitata. Nu ma simt decat mai obosita si chiar mai posomorata uneori.
Nu sunt fericita cu ceea ce este bine; imi vreau viciile inapoi: vreau sa beau iar un litru de Cola pe zi, sa imi iau cafelutza in fiecare dimineatza si nu o data pe saptamana si vreau sa stau iar in fum de tzigara. Mi-e dor sa ies afara la magazin in fiecare dimineatza, mereu la 8:20, ca sa imi iau portia de cofeina si mi-e dor sa inhalez macar o data la cateva zile putzin fum nociv.
Ma intreb pana la urma cat de bine este pentru mine binele avizat de specialisti. Citeam la DianaEmma acum ceva timp un articol despre viciile noastre si cum le tzinem in frau. Printr-o voitza de fier, am reusit sa renuntz aproape integral la ele, prin urmare, sunt in sevraj de o luna jumatate. Pentru corpul si pentru sanatatea noastra este de preferat sa nu consumam tot felul de porcarii…dar pentru fericirea noastra? Parca fiecare putea s-o perceapa cum vrea si fiecare e fericit in felul lui, nu?
Nu ma intelegeti gresit, nu sunt de acord cu cei care au lumea lor roz in droguri si alcool, ma refer aici la viciile relativ usoare pe care le avem cu totii, dar care ne omoara cu timpul. Dar cred ca as muri de tristetze daca nu as pune buzele pe un strop de Cola macar o data pe saptamana… Si parca acum incep sa inteleg perfect persoanele care ucid pentru ceea ce le fura mintzile, dar le face fericite. N-ash ajunge in nici un caz pana aici, dar vroiam doar sa subliniez faptul ca am realizat chiar acum ca in general, oamenii prefera sa fie fericiti decat sanatosi. In sensul ca….daca cineva care fumeaza de 20 de ani are de ales intre a renuntza la fumat si a trai inca 10 ani sau a continua sa traga si sa mai traiasca doar 5, pare-mi-se asa ca va alege a doua varianta 🙂 Poate va avea o dorintza anemica de insanatosire si va renuntza la tzigari pentru o luna, doua, trei si atat…Exact cam asa sunt si eu…daca va incepe caldura, in nici un caz nu voi mai rezista atatea zile fara o Cola rece ..:D

Nu stiu cum face Hubbis de reuseste sa ma nimereasca mereu cu filme si melodii…nici nu suntem amandoua scorpii 🙂 dar lasand la o parte asta, am urmat pentru a doua oara sfatul ei si mi-am descarcat de pe net „Not easily broken”.Efectul…mare efect!
Ultimul film care a avut ditamai impactul asupra mea a fost „He’s just not that into you”; am ramas pe ganduri cateva zile bune si m-a facut sa imi schimb un pic gandirea si viziunile. Era un film despre oameni, despre relatii, despre viatza… Si „Not easily broken” e la fel, doar ca trateaza lucrurile altfel…sincer, la inceput, cand am vazut titlul, am crezut ca este vorba despre un film siropos, care se refera la o inima care nu poate fi franta cu una doua 🙂 i was wrong :”> cu mici exceptii…
Vi-l recomand si eu cu toate caldura intrucat nu face partea din marea de superficialitati aparute in ultima vreme. Povestea e cat se poate de simpla si de reala, Dave si Clarice erau mai mult decat indragostiti unul de altul cand s-au casatorit. Aveau planuri de viitor, vise…ca orice cuplu. Anii au trecut, el nu a ajuns ce si-a dorit, dar ea da: lucra in domeniu imobiliar, avea o cariera stralucita, curmata de un accident de masina, in urma caruia nu a mai putut merge o perioada buna de timp. Si aici a explodat bomba: mama ei s-a mutat impreuna cu Clarice si Dave, si-a bagat nasul neintentionat in casnicia lor, rezultatul il putetzi ghici sau il putetzi vedea.
Dar lasand la o parte povestea acestui cuplu, „Not easily broken” e un film care chiar merita vazut. M-a cam lasat fara cuvinte, recunosc…Este vorba despre putere, despre faptul ca viatza o sa ne dea peste cap, dar trebuie sa ne revenim. Ca trebuie sa fim oameni unii cu altii…Si avea Dave o replica pe care nu am memorat’o bine, dar care mi-a placut enorm: „Uita-te la mine…Ce rasa sunt? (raspuns: neagra). Gresit! Inainte de asta, sunt om, apoi sunt de rasa neagra. Nu exista decat o singura rasa pe lumea asta: oamenii! Doar ei pot fi buni sau rai..” 🙂 Frumos, huh?
Nu stiu sa ma exprim prea bine, doar ce am vazut filmul si inca mai sunt pe ganduri in legatura cu unele scene, cu unele replici…V-am pus un trailler, poate va atrage. Si m-am gandit sa va las si ideea prinicipala din „Not easily broken”: Sometimes you have to let life turn you upside down so you can learn how to live right side up.

P.S: ok, recunosc, imi place si accentul de ghetto foarte mult :”> ma rog, nu neaparat de ghetto, ci accentul ciorilor in general 😀