1. Cat de mult ai dormit ? Imi place mie sa ma odihnesc, sa lenevesc, sa o ard aiurea, dar nu prea mult. Nu am probleme cu trezitul de dimineata; cateodata dorm 3-4 ore pe noapte, daca situatia o cere, iar cand sunt foarte obosita, ajung sa hibernez vreo 12 ore :lol:. Mai mult nu-mi iese nici daca vreau…nu ca as fi eu Femeia Activia, dar dupa un somnic bun, simt nevoia sa ies in oras, sa ma plimb, etc.
2. Cat de mult ai stat afara fara sa ajungi acasa ? Destul…cand mai mergeam la cate un bal in liceu, ma duceam uneori pe la o prietena sa ne pregatim impreuna, deci toata dupa-amiaza la ea stateam. Noaptea in club, iar uneori ma intorceam la pijama party la aceeasi prietena :lol:. Evident ca a doua zi ne trezeam dupa pranz, asa ca ajungeam acasa de-abia pe seara.
3. Cat de mult ai stat treaz ? Nu pot sa pierd noptile, sincer…Nu sunt genul asta,nu-mi iese…rar fac asta…Simt nevoia sa dorm macar cateva ore iar in cazurile extreme ( ziua mea, Revelion), bag cateva cafele zdravene ca sa rezist toata noaptea…
4. Cat de multe absente ai avut la scoala ? Baaai, pai eu am terminat cei 4 ani de liceu cu 9,90 :lol:. Cum va puteti imagina voi ca eu am avut multe absente?! Ehee, aveam si eu cateva, doar ca mi se motivau mereu pt ca eram fata buna si desteapta si nici macar nu mi se treceau. Sau cand chiuleam, o faceam cu cap si plecam cu totii :D. De multe ori nu am mers la unele ore pentru ca eram plecata cu tot felul de activitati de voluntariat.
5. Care a fost cea mai placuta vacanta a ta ? Eu m-am bucurat mult de vacantele mele si toate m-au marcat intr-un fel sau altul. Insa cea de care imi voi aminti mereu va fi cea din iarna 2008-2009, petrecuta la Paltinis cu colegii mei de clasa. Eh…amintiri, doar amintiri…
6. Inca mai tii legatura cu prietenii din copilarie ? In cea mai mare parte da. Ma rog, 2 dintre prietenele mele din copilarie au ramas langa mine si cu 3 ma mai intalnesc prin cartier sau intamplator in oras si ne salutam de fiecare data.
7. In personalitatea ta de acum, mai pastrezi ceva din copilul de altadata ? M-am schimbat mult in liceu, asta e sigur…Nu stiu cum ma vad altii, dar eu cred ca m-am schimbat in bine. Fortat, ce-i drept…Greutatile, problemele, suferintele te intaresc. Insa da, am ramas o copila in adancul sufletului. Nu vreau intotdeauna sa arat asta, si-asa multi se grabesc sa ma eticheteze drept imatura. Mda, e parerea lor, eu ma cunosc mai bine. Insa daca „imatura” inseamna sa ma bucur de venirea lui Mos Craciun sau a Iepurasului, inseamna sa o pisicesc pe mami, inseamna sa ma mai uit uneori la desene animate sau sa plang cand ma doare ceva, atunci ma bucur ca sunt un copil mic si prost! 🙂
8. A existat o persoana anume care ti-a influentat viitorul ? In mod sigur. Si nu cred ca numai una…
9. Fiecare copil isi dorea sa aiba o anumita meserie, iti amintesti ce doreai sa devii ? Dar ce ai devenit ? Eu mi-am dorit multe in copilarie…la moda pe vremea mea erau cantaretele, actritele, doctoritele si gimnastele. Desi behaiam toata ziua prin curte, eram constienta ca nu aveam voce. Desi am facut tenis de camp, deci am cochetat cu sportul, clar nu aveam treaba cu gimnastica. Si cat despre medicina, nu m-a atras niciodata; probabil ca am fost prea slaba de inger ca sa vad sange 24 din 24 sau sa lucrez mereu cu oameni bolnavi. Asa ca imi doream sa devin actrita…si intr-un fel, mi-am implinit visul si fara sa dau la actorie; am scris mai multe piese de teatru in liceu care au avut un ecou puternic si in ziarele locale, am jucat si cateva roluri mai atipice. Dar inca din clasa a 5-a mi-am dorit sa fiu scriitoare si jurnalista. Prima parte inca nu mi-a iesit, dar sper sa reusesc in curand. Si cat despre cea de-a doua meserie, din varii motive nu am ajuns s-o practic. Insa mi-am ales o cariera care lucreaza foarte mult cu media…
10. Care e cea mai frumoasa amintire din copilarie ? Eh, na! Intrebarea asta mi-o puneau examinatorii la Cambridge si la Delf :lol:. Am multe amintiri frumoase, am avut o copilarie fericita…si stiu ca nu multi se pot lauda cu asta!

Reclame

O ardeam si eu aiurea pe internet cand am gasit un articol foarte interesant pe descopera.ro. Daca va faceti planuri de vacanta, dar nu ati ales inca locatia…eh bine, evitati urmatoarele zone :lol:. E mai bine daca va multumiti sa le vedeti doar in filme si documentare.

10. Coasta scheletelor – Namibia

Imaginati-va o plaja uriasa, acoperita in mare parte de ramasitele a sute de vase, mai vechi sau mai noi, care au esuat de-a lungul timpului, si peste care nisipul se asterne incet, astfel incat doar carenele crapate ale acestora mai sunt inca vizibile. Unele au fost acoperite complet in mormintele lor de pe plaja, iar peste ele, macabru, se ridica scheletele balenelor si ale altor mamifere marine intr-un tablou ce poate fi catalogat, fara exagerari, drept sinistru. Nenumarati marinari si-au pierdut, la randul lor, vietile in acest pustiu. Si ne referim la cei suficient de ghinionisti incat sa scape de inec. Supravietuitorii naufragiilor s-au vazut fata in fata cu un desert ce se intinde pe sute de kilometri, presarat cu dune de nisip si fara nici macar o singura sursa de apa potabila. Naufragiatii ar fi suferit, atunci, de o moarte lenta si chinuitoare provocata de expunerea la soarele desertic si la sete. Poate nu degeaba, localnicii au numit aceasta plaja „locul pe care Dumnezeu l-a creat la manie”. Astazi, desi plaja este mult mai accesibila decat in trecut, ea ramane inca un loc izolat si inspaimantator… Plaja Scheletelor din Namibia.

9. Tombstone – Arizona

O legenda locala spune ca un cautator de argint al carui nume s-a pierdut in negura timpului, aflat in cautarea unui nou filon in Arizona, a intrebat niste crescatori de vite ce anume poate gasi in acest parti aride ale Statelor Unite ale Americii. Raspunsul sinistru al acestora a fost cat de poate de scurt: propria sa piatra de mormant (Tombstone). Barbatul a gasit, insa, argintul pe care il cauta iar oamenii care i-au urmat au intemeiat orasul care a pastrat, mai in gluma, mai in serios, numele de Tombstone. Aventurieri, pistolari, oameni aflati in cautarea norocului, pariori, toti au gasit in Tombstone locul ideal pentru a se imbogati repede. New York Times numea, spre exemplu, localul Bird Cage Cafe drept unul dintre cele mai salbatice, mai violente si mai sinistre locuri din Statele Unite. Impuscaturile in plina strada, duelurile si luptele intre raufacatori si oamenii legii erau intamplari cotidiene. Poate cea mai cunoscuta lupta este cea dintre seriful Wyatt Earp si ajutoarele acestuia si o intreaga banda de raufacatori. Lupta a avut loc in apropierea localului devenit celebru OK Corral. Poate ca nu intamplator, Tombstone este orasul din Vestul Salbatic cu cele mai multe cimitire, ele devenind cu timpul o atractie turistica.

8.Marea Moarta – Israel/Iordania

Pe cat de morbid ii este numele, pe atat de multe alte porecle sinistre are acest lac urias din Orientul Mijlociu: Marea Diavolului, Lacul urat mirositor, Marea sarata, Lacul de asfalt etc. Marea Moarta are o salinitate de 10 ori mai ridicata decat apele oceanelor, suficient cat sa nu permita nici unui organism sa supravietuiasca in apele sale. Exceptie fac doar cateva specii de bacterii. Pomenita inca din timpuri biblice, Marea Moarta a fost considerata, in schimb, un loc cu proprietati terapeutice, cea mai veche mentiune apartinand inca din vreme regelui Irod. Astazi, numeroase statiuni de profil au fost ridicate pe malurile marii si primesc, anual, zeci de mii de turisti din toate colturile lumii.
Cercetatorii avertizeaza, insa, ca Marea Moarta se afla pe… moarte. In ultimii 50 de ani marea s-a retras cu peste 25 de metri iar estimarile arata ca volumul acesteia s-a redus cu circa o treime. Astazi, din cauza procesului de incalzire globala, aproximativ 7 milioane de tone de apa se evapora in fiecare zi. Drama este, anunta aceeasi cercetatori, ca procesul este ireversibil si ca eforturile lor nu vor putea decat sa amane inevitabilul… disparitia totala a Marii Moarte.

7.Insula crimei – Canada

Situata in sud-estul Canadei, in provincia Nova Scotia, Insula Crimei este un loc pitoresc, in care te poti simti minunant si in care poti admira frumusetile naturii pastrate extraordinar de bine. Nimic care sa aminteasca de morbidul sau nume. Legendele locale spun, insa, ca insula a fost mereu un loc asociat cu moartea. Cea mai veche legenda sustina ca totul a pornit in anul 1735, atunci cand nava „Baltimore” a fost descoperita plutind in deriva de catre localnici. Intreaga cala era improscata cu sange desi niciun cadavru nu a fost descoperit. Exista, in schimb, un supravietuitor, o femeia care a reusit sa ingaime cateva vorbe despre o revolta e unor detinuti si un masacru pus la cale de pieile rosii. Femeia a disparut, insa, fara urma si fara a lasa alte informatii legate de bizara disparitie e echipajului.
O alta intamplare, petrecuta tot in secolul al XVIII-lea, este redata intr-o poveste cutremuratoare. Se spune ca o intreaga flota franceza a fost lovita de variola, sute de cadavre din randul echipajelor fiind aruncate in mare pentru ca multe dintre ele sa ajunga apoi pe tarm. Localnicii le-au ingropat la repezeala, chiar pe tarm, iar relatari despre oasele umane care ies uneori din nisip au continuat sa apara pana in secolul XX. In schimb, niciuna dintre povestile de mai sus nu a fost confirmata de catre istorici ceea ce inseamna ca secretul numelui poate nu a fost inca dezvaluit.

6. Galgbacken (Rampa spanzuratorii) – Suedia

Rampa spanzuratorii, asa cum o spune si numele, a fost un loc destinat executiilor publice. In fapt, a fost cel mai mare si, totodata, ultimul loc de executie din Stockholm. Ultima executie a avut loc in anul 1862 prin, evident, spanzurare. Cu toate acestea, decapitarea era o alta metoda de executie des intalnita la Galgbacken. Aici erau adusi criminalii, violatorii, tradatorii, intr-un cuvant toti acei paria ai societatii. Si totusi, printre cei ucisi la Rampa spanzuratorii se numara si figuri ilustre ale Suediei. Surpriza a aparut in anul 1930, atunci cand un grup de muncitori sapa fundatia pentru o casa ce urma a fi ridicata chiar pe locul infamei spanzuratori. Muncitorii au descoperit sute de schelete apartinand celor ingropati la repezeala, chiar langa locul de executie, in gropi comune. Acestea au fost expuse, in mare parte, intr-un muzeu. Istoricii sustin, insa, ca numarul celor care sunt inca inmormantati la Galgbacken este urias.

5.Bucataria iadului – New York, Statele Unite ale Americii

Atunci cand se refera la Bucataria iadului, celebrul cartier new-yorkez, americanii se refera la locul in care crimele, sexul, saracia si violenta a reprezentat o realitate cotidiana de peste un secol. Nimeni nu stie cand si-a capatat infamul nume, dar este cert ca originile sale vin din perioada marii migratii a irlandezilor si germanilor pe coasta de est a Lumii Noi. Majoritatea imigrantilor lucrau in docuri, in abatoare sau fabrici si traiau intr-o stare extrema de saracie. A fost doar un pas pana la aparitia primelor bande organizate de raufacatori. Situatia s-a agravat dupa Razboiul Civil, atunci cand bandele au evoluat in organizatii de tip mafiot, totul culminand cu perioada celebra a Prohibitiei. Inca de atunci, ziarele americane scriau despre Bucataria iadului ca despre „locul cel mai periculos din toata America”.
In anii 50, o nou val de imigranti, de data aceasta porto-ricani a dus la adevarate razboaie de strada si la violente etnice rar intalnite. Tot atunci au aparut si gruparile mafiote porto-ricane, rivalele mult mai cunoscutelor grupari irlandezo-americane. Astazi, situatia pare sa revina la normal… Cartierul s-a dezvoltat spectaculos. In schimb, barurile de streap-tease, magazinele si cinematografele cu specific pornografic mai amintesc inca de trecutul negru al Bucatariei iadului.

4.Zona Mortii

Asa cum probabil ati observat deja, Zona Mortii nu este una care sa se identifice cu o anumita tara. In general, alpinistii numesc astfel orice zona care depaseste altitudinea de 8000 de metri. Majoritatea acestor locuri se gasesc in Himalaya si sunt cunoscute pentru conditiile extreme care fac improprie existenta vietii. Data fiind altitudinea ridicata, aerul este atat de rarefiat incat un om nu poate supravietui decat cu ajutorul unei butelii de oxigen. Cataratorii nu se pot aclimatiza, nu pot digera alimentele iar functiile organice se deterioreaza rapid ducand la pierderea cunostiintei, halucinatii si, in cele din urma, moarte.
Nu exista o statistica oficiala care sa arate cati oameni au murit in incercarea de a escalada temutele piscuri himalayene. Se estimeaza ca numarul mortilor depaseste cateva sute. Ca o observatie macabra, trebuie mentionat ca trupurile celor morti nu se descompun si zac de zeci de ani printre zapezile vesnice, fara vreo sansa de a putea fi aduse inapoi. Se poate spune, astfel ca Zona Mortii reprezinta, poate, cel mai mare cimitir al Terrei.

3.Golgota (Dealul Capatanii) – Ierusalim, Israel

Cine oare nu a auzit de Golgota, locul biblic in care Iisus a fost rastignit? Ce nu se stie cu exactitate este motivul pentru care locul si-a capatat acest nume. O teorie sustine ca oamenii au denumit astfel Golgota (Dealul Capatanii) dupa numarul de cranii si ramasite umane pe care le-au descoperit in acest loc. O alta ipoteza spune ca dealul se asemana cu un craniu, motiv suficient ca sa isi obtina morbidul nume. O ultima teorie mentioneaza ca Golgota s-a ridicat deasupra unui cimitir stravechi, oamenii numind locul in amintirea celor inmormanti acolo.
Cert este ca Golgota a fiost, in Antichitate, locul in care aveau loc executiile publice, o cutuma evreiasca impunand ca aceste practici sa aiba loc in afara zidurilor Ierusalimului. Interesant este faptul ca nici astazi nu se stie cu exactitate unde anume este Golgota. Zidurile Ierusalimului au fost distruse si reconstruite de nenumarate ori de-a lungul istoriei, iar multimea de movile din apropierea orasului faec dificila identificarea Dealului Capatanii. Ca o ultima observatie, trebuie spus ca in credinta iudaica, Golgota este locul in care a fost inmormantat primul om de pe Pamant, Adam.

2.Insula Diavolului – Guyana Franceza

Cei care au citit celebrul roman „Papillon” al fostului detinut Henri Charriere, au aflat deja de existenta celei mai dure inchisori naturale care a existat vreodata. Pentru ca, da, asta a fost Insula Diavolului. Initial o colonie de leprosi, Insula Diavolului a fost transformata de guvernul francez, in perioada cuprinsa intre 1884 -1952, in inchisoare. Conditiile au fost, probabil, cele mai dure din cate au existat vreodata intr-o astfel de institutie. O statistica arata ca numai in tabara Kourou de pe aceasta insula, peste 4000 de detinuti au murit in primii trei ani de detentie. Acestia nu erau lasati sa poarte decat o pereche de pantofi, o pereche de pantaloni de panza si o palarie, practic nicio masura impotriva tantarilor purtatori de malarie, a reptilelor uriase si a soarelui ucigator. Nu mai vorbim de crimele care aveau loc intre detinutii redusi la un stadiu animalic. Mai mult, ei erau obligati sa lucreze in mlastini in care expunerea continua la apa infestata facea, practic, ca pielea oamenilor sa putrezeasca inca de cand acestia erau in viata. Pe timpul noptii, picioarele detinutilor erau legate de o bara de fier, singura pozitie in care putea dormi fiind cea cu fata in sus…
Cei care incercau sa evadeze aveau sanse aproape nule. Atunci cand ar fi incercat sa scape cu fuga prin jungla deasa, ar fi avut de infruntat triburile de nativi ostili, apele infestate cu piranha, serpi si crocodili uriasi, precum si vanatorii de capete platiti de statul francez sa vaneze orice evadat. Pe mare, situatia era si mai rea. Curentii extrem de puternici si stancile ascutite ce strajuiau malurile insulei faceau aproape imposibila o tentativa de fuga cu o ambarcatiune improvizata. Cei mai multi dintre cei care au incercat aceasta metoda au sfarsit inecati sau sfasiati de colturile taioase ale stancilor. O exceptie o constituie Henri Charriere, detinutul care a devenit celebru dupa ce a publicat romanul ce descrie infamul sistem de detentie francez.


1.Valea Mortii – Nevada/California

Celebra Vale a Mortii din California, Statele Unite ale Americii, reprezinta unul dintre acele locuri cu aspect selenar, in care viata ar parea imposibila. Temut si ocolit de nativi pana la sosirea colonistilor europeni, sistemul californian de vai aride si-a primit numele in 1849. Se pare ca atunci, un grup de cautatori de aur, in tentiva sa de a ajunge la minele de aur din Sacramento, s-a aventurat in traversarea temutei vai. Desi aparent mai usor decat traversarea muntilor, drumul avea sa se dovedeasca in curand un cosmar. Pierzandu-se in desertul interminabil, cautatorii de aur au ratacit timp de 26 de zile pana in momentul in care au fost salvati de catre una dintre iscoadele trimise pentru a gasi o cale de iesire. Se spune ca in momentul in care calatorii au parasit valea, unul dintre ei si-a mai intors odata fata catre pustiul dezolant rostind urmatoarele cuvinte : ”Adio, vale a mortii !”. Astfel a aparut sumbra denumire a vaii.
In schimb, numarul celor care si-au pierdut viata in acest desert nu poate fi estimat. Poate ca nu intamplator, numeroase locuri din Valea Mortii au primit nume nu mai putin sinistre: Muntele Funerariilor, Poarta Iadului, Canionul Dezolarii, Capul de porumb al diavolului, Muntele Negru etc. Pentru a intelege ce anume i-a inspaimantat atat de tare de cei care s-au aventurat aici, trebuie spus ca Valea Mortii este unul dintre cele mai aride locuri de pe glob, cu temperaturi extreme ce fac improprie existenta vietii…
In prezent, Valea Mortii a fost transformata in Parc National, unul dintre motivele care atrage zeci de mii de curiosi fiind si misterul pietrelor care se misca singure prin acest desert…

Gata, gata, am venit si promit ca nu mai plec decat in toamna cand ma voi muta in Bucuresti, pentru ca sunt studenta la SNSPA, baby! b-) 😆 Ma bucur enorm ca nu m-ati parasit zilele astea, am citit toate mesajele voastre de incurajare si va multumesc mult pentru toate cuvintele frumoase de incurajare…se pare ca mi-au purtat noroc :D. Si acum, ca sa nu va mai fierb, incep sa va torn tot.
Ma, frumos Bucurestiul. Cu multe locuri intresante, pe placul meu. Doar ca am vazut si eu de-abia saptamana asta ce inseamna faimoasa aglomeratie bucuresteana. De-asta dupa cateva experiente cu 783-ul, m-am intors fericita la metroul meu, care initial ma speria grav, dar despre care am realizat ca e o binecuvantare pentru toti cei care trebuie sa ajunga la serviciu si la facultate.
Sooo, am stat intr-un apartament frumos, racoros al unei prietene. Sedea noastra ar fi fost chiar foarte placuta daca nu ar fi fost insotita de examene :(. Si cea mai groaznica zi a fost duminica…La 7 fara ceva am fost la SNSPA, sa dau examenul de admitere. Multa lume…si erau doar elevii care dadeau examene la psihologie, filosofie si economie. Cei care dadeau la romana erau vreo 300 si dadeau proba in alta locatie. Facultatea in sine mi-a placut foarte mult: curata, eleganta, zona buna. Profii par a fi foarte de treaba iar studentii din anii mai mari ne-au condus la sali si nu ne-au lasat sa ne pierdem prin cladire ca prostii, asa cum s-ar fi intamplat in alte parti. Pe scurt, organizare buna. Examenul a constat in 3 subiecte alese pe loc, in fatza noastra din cele 100 propuse. Si situatia statea cam asa: inainte sa plec, din cele 100, eu stiam foarte bine 85 din ele. Dar de celelalte 15 recunosc, nu prea aveam idee. M-am gandit ca nu sunt sanse sa imi pice exact ce nu stiu, dar, in paranoia mea de scorpioanca, cu o zi inainte de plecare, mi-am scos de pe net si restul subiectelor si le-am citit de cateva ori ca sa fiu eu sigura ca am parcurs tot. Duminica, STUPOARE: exact 3 din subiectele pe care le facusem cu cateva zile inainte! Si da-i si scrie, Dano, cat iti amintesti din fiecare si incearca sa structurezi ideile cat mai bine, ca sa fie eseul bine elaborat :lol:.
Imediat dupa ce am iesit de la filosofie, la ora 11, am pornit sa ma inscriu la Academie. In timpul asta, imi tot dadeam telefoane cu a mea surioara, care ma tzinea la curent cu ce era pe acolo. Raport situatie: perioada de depunere a dosarelor era intre 8-13, Suri era acolo de la 8 dimineatza, si pe langa ea, coada se intindea pe vreo 3 strazi ( in jur de 3000 de candidati adica ). Mi se urcase la cap… 783 a intarziat juma de ora si am mai facut inca o ora pana la Politie.Acolo, puhoi de lume. Multi ( parinti banuiesc) cu seminte si bere, de parca venisera la gratar, iar odraslele lor se inghesuiau buluc in fatza portilor. Jurnalistul de la Antena 1 m-a gasit exact pe mine dintr’o mare de oameni si prima sa intrebare a fost „E imbulzeala?”. Nu, frate!!! Asa ne place noua sa stam, mai inghesuiti, cand afara sunt 35 de grade! Si mi-a fost sila de politie… am terminat foarte repede tot ( desi pt mine orele alea au trecut ca dracu’) si ma bucur ca nu am avut sansa sa intru. Nu am avut nici pregatirea necesara si nici vointa sau suflet pt asa ceva. Nu as fi putut sa ma trezesc zilnic la ora 6, sa dau ture de teren ca nebuna, sa faca nu stiu cine instructie cu mine. Nu, nu eu… succes celor care urmeaza sa intre, sper sa stie in ce s-au bagat!
Da, au fost cateva zile foarte dificile si obositoare de pe urma carora m-am ales cu dureri de picioare, de cap, de burta si cu nelipsitul bot umflat :lol:. Am avut emotii mari, dar au trecut. Ieri cand am depus dosarul de inscriere la SNSPA, nu mi-a venit sa cred ca asta fusese tot: o cerere completata, o taxa achitata, cateva semnaturi si gata. Am fost si sunt cea mai fericita. Pentru orgoliul meu, astept acum si rezultatele de la limbi moderne aplicate, desi am intrat deja la Comunicare si PR. Si sunt mandra de mine si de facultatea mea! Iar pentru cei care isi doresc la anul sa dea la Academie: nu datzi decat daca sunteti foarte siguri ca asta vreti si decat daca va doriti voi din tot sufletul; altfel, n-o sa mearga si va veti chinui degeaba. Pentru cei care dati la SNSPA: nu dati filosofie :lol:. E frumoasa, dar nu e materie nici de examen, nici de bac. Dati limba romana sau economie. E mai bine :D.
Acum incep si eu sa ma bucur de vacanta. O sa incep sa merg la plaja ( si da, mi se cam rupe de radiatii), sa ies prin oras, sa lenevesc, sa stau 3 ore cu cafeaua in fatza, sa scriu mai des pe blog si sa vad ce mai faceti si voi, pentru ca am ramas in urma cu tot 😦 timp de mai bine de o luna, am fost pe alta lume. Dar promit ca ma voi pune la curent in cateva zile :*. In fond, nu am nimic altceva de facut. Daca sunt bine? SUNT BINE!

V’am avertizat ca o sa cam trag chiulul de pe blog si ma tzin de cuvant :”>. Observ totusi ca nu sunt singura, ca multi probabil sunt cu examene, unii poate sunt in vacantza sau pur si simplu vremea frumoasa i-a ridicat din fatza calculatorului si i-a scos la plimbare :). Daca lumea se distreaza, eu ma bucur. Doar e vara, ce mama naibii!!!
Sincera sa fiu, cu toate ca in mai putin de 2 saptamani incep si eu bacul, nu stau 20 din 24 cu ochii in carti :lol:. Mi-am spus ca am invatat destul in tot liceul, ca note mari oricum o sa iau, ca se mai si aranjeaza unele chestii si ca nu are rost sa ma consum degeaba. Mai bine invatz din greu pentru admitere…si am inceput deja sa citesc la filosofie pe plaja :lol:. Un caiet, o zona linistita, ulei pe spate, Cola rece in geanta si un telefon ca sa nu fiu chiar rupta de lume…cand mi se face cald, intru un pic in mare ca sa ma racoresc dupa care ma pot apuca iar de treaba. Sa stiiti ca functioneaza si e o metoda de invatat foarte relaxanta.
Dar lasand la o parte examenele si caldura, trec printr’o perioada foarte ciudata ( sunt sigura ca stiti si voi despre ce vorbesc, desi poate unii n-ati constientizat la momentul respectiv). Ma gandesc ca…nu mai sunt eleva, am terminat liceul deja. Dar nici studenta nu sunt inca, mai am de sustinut o admitere, mai am de mancat pana ma vad la facultate. In concluzie, cum naiba ma pot numi eu acum?! Nu sunt nici laie, nici balaie… ma simt a nimanui, ma simt ca intre ciocan si nicovala, nici la bar nici la spital, intre munte si campie, ca intre doua ape. Si pentru o persoana care pana acum a avut scorpuri destul de bine definite in viatza, e straniu sa nu se poata eticheta in nici un fel din punctul asta de vedere…
Paco de Lucia – „Entre dos Aguas” este pe repeat de cateva zile bune, de cand am starea asta si presimt ca o sa ramana in lista mea cel putzin pentru tot restul verii :). Din mai multe puncte de vedere… am terminat o etapa foarte importanta, urmeaza alta si mai si, dar momentan sunt in cumpana. Am prietene care vor schimbari radicale vara asta, care vor sa marcheze sfarsitul a ceva si inceputul a altceva, dar nu stiu cate realizeaza perioada asta de cateva luni in care suntem efectiv in aer.
All in all, eu sper sa va placa melodia :). Dati drumul la muzica, facetzi’va un 3 in 1 cu gheatza si odihniti’va… stim cu totii ca se anuntza o vara nebuna, nebuna de tot! :>

Loryloo mi-a pasat o leapsa tare dragutza despre una, despre alta. Sper sa nu apara iar cine stie ce pareri gen ” vorbesti cam mult despre tine, despre cum esti si ce faci; te cunosti atat de bine incat mi se pare ca ai fi in cautarea partenerului perfect intr’o rubrica de matrimoniale” 😀 Asta asaaaa, caaa…aviz amatorilor 😀 Recunosc ca nu sunt modesta, dar nici sa ma afishez in halul asta nu-mi place ( capisci, Autorule ? 🙂 ). Now, here we go:

Cea mai frumoasa vacanta: In afara – Italia. Am invatzat limba italiana din mers, doar de dragul oamenilor, al locurilor, al culturii, a tot ce suna dulce precum „Buongiorno, amore mio!”. In Romania – Paltinis, Sibiu 🙂 multe amintiri, majoritatea placute. Am sa ma intorc la Sibiu odata si odata, doar de dragul vremurilor trecute…

Cand vreau sa ma relaxez: citesc, ma plimb de la un blog la altul, ma uit la un film, ies cu fetele la o cafea sau la un ceai in locurile noastre de suflet ( nu e nevoie sa mai mentzionez si faptul ca ascult muzica; fac asta zilnic, indiferent de starea mea).

Alte locuri unde as trai: Bucuresti, Milano, Paris.

Cea mai fericita am fost: intr’o zi de joi, acum mult timp ( 2 ani). De atunci a ramas valabila replica „Numai pentru noi doi, timpul sa se’opreasca intr’o jooooi..” 🙂 din pacate, nu s-a oprit. Niciodata nu s-a oprit; poate a fost mai bine, mai urmeaza si alte zile de joi :).

Nu spun nu propunerii: de a iesi in orash ( poze/shopping/plimbare/cafea) cu persoanele foarte apropiate.

Ma feresc:
de orice implica matematica, de mediocritate, de oamenii ipocriti, de barbatzii cu un aspect surprizator de placut ( ascund multe ), de fetele care zambesc cu subinteles sau rad atunci cand ar trebui sa planga.

Am emotii cand:
vorbesc cu un baiat care imi place mult, cand trebuie sa depind de cineva, cand am un examen, cand trebuie sa urc pe scena ca sa prezint ceva sau sa joc ( trac, dar trece repede :”> ) .

Regret ca:
acord de prea multe ori a 2-a sansa (sau mai bine zis, a mia sansa!), am incredere ca oamenii se pot schimba, ca uneori imi este lene sa invatz sau sa fac ceva.

Nu as renunta niciodata la: familie, prieteni si planurile mele de viitor.

Cei mai buni prieteni: Habiba,Blondis,Suri ( de corazon asa :”> )

Ma enervez cand: dau peste multa incultura, cand aud de infidelitate, cand vad barbatzi de un misoginism nesimtit, cand nu sunt lasata sa imi exprim libera opiniile, cand nu sunt respectata, cand aud de nedreptati, cand ma uit la Stirile de la ora 17:00 de pe ProTv, cand aud tot felul de replici de agatzat expirate, cand sunt tradata, cand sunt mintzita pe fatza, etc (Ma enervez foarte repede, dupa cum bine vedetzi 😀 ).

O zi perfecta: o zi frumoasa si linistita de joi :).

Leapsa mai departe la Rox, Hubba Bubba si Brokenwshiper, sa vedem cu ce se lauda si ei :).