18+8 = „…si-apoi a fost o nebunie…”

Maine am primul drum la Bucuresti – inscriere, depunere de dosare, etc. Plec la 5, ma intorc seara… Nu am mai fost in capitala de cativa ani si nu am mers niciodata fara un adult..acum mai am putin si devin eu unul… Voi fi doar cu Habiba..norocul nostru ca o sa ne invartim mai mult in sectorul 1 si putin prin 6.
Am dat peste melodia asta ( o stiu de mult, sunt fana Vama Veche) – „Andrei singur”. Eu cred ca li se potriveste multora dintre noi…exact ieri au trecut 8 luni de cand m-au aruncat si pe mine in sus baietii de 18 ori X 2 ( sunt mai speciala), 8 luni de cand m-am simtit mai libera ca niciodata, 8 luni de cand am scris asta. Si habar nu aveam la momentul respectiv ce ma asteapta: emotii, bac, facultate, plecare, despartire, totul pe cont propriu, decizii..
Vorba lui Liviu..am imbatranit cu 10 ani intr’un singur an 😆 eu nu vreau decat sa treaca si luna iulie cu bine…dupa, trec toate…


Usor usor incep sa-nnebunesc..
Privirea mea se-ndreapta-n puncte fixe..
Parc-au trecut opt ani si nu opt luni
De cind strigam ca „am doar 18 ani…..”..

N-am mai visat de mult ca pot sa zbor
Si nu mai stiu exact unde e marea si ce culoare are..
Si sunt atit de multe cuvinte pe care nu le stiu:
Ce-i aia trandafir sau muzica sau plaja…

……………………………………………………………………………………

LATER EDIT:

N-am dormit toata noaptea. De-abia am asteptat sa se faca 4 jumate sa ma trezesc…
Avem noroc si prindem ultimele 2 locuri din autocarul catre Bucuresti ( cel de 5:45:). De faaapt, erau rezervate insotitorilor soferilor, dar eram 2 fete singure care aratau bine, deci…:lol:
La SNSPA am terminat intr-o jumatate de ora. Totul foarte organizat, lumea foarte placuta si dispusa sa te ajute, sa iti arate, sa iti explice. Evident, foarte putine locuri ( atat la buget cat si la cu taxa). Am examenul duminica la prima ora si mai mult ca niciodata imi doresc sa intru. Imi aminteste mult de liceul meu si asta e de bine; de foarte bine, chiar!
Universitate – imensa cladire. Ma duc sa ma inscriu la limbi moderne aplicate. Vad negru in fatza ochilor: aproximativ 100 de persoane intr-o sala mai maricica. 2 tipuri de fise de completat, multe limbi straine combinate in cele mai ciudate moduri. Coada mare la depus dosare si la platit chitanta de inscriere…Si pana la 14 trebuia sa ajungem si in sectorul 6 la Jurnalism…
Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicare inseamna UN ETAJ ( etajul 6), aflat in sediul Politehnicii. WTF?! Nu vad care e legatura, dar banuiesc ca nici nu trebuie sa observ eu ceva. Candidati multi, 120 de locuri in total.
Am ars-o aiurea vreo 3 ore prin Unirii. Bucurestenii NU stiu sa conduca dar NU stiu nici sa traverseze. In rest, nimic deosebit. Aceeasi baieti frumosi si aceeasi magari ca si la Constanta. Cu exceptia faptului ca am iesit din Mc’ul din Unirii si am dat nas in nas cu Connect-R care mergea foarte grabit pe strada, discutand cu un alt tip :lol:. A fost un shoc pt mine, va rog sa ma intelegetzi…maine-poimaine ma trezesc ca stau langa masa lui Catalin Botezatu, amandoi la o apa plata cu lamaie.
Sunt obosita si ma enerveaza discutiile despre Madalina Manole. Jurnalistii de la nu stiu ce radio de rahat au anuntzat aceleasi lucruri despre moartea ei din juma in juma de ora, toata ziua. Pana maine deja or sa apara 1000 de ipoteze despre cum s-a intamplat, pt ca nimeni nu vrea sa inteleaga ca in spatele acestei femei aparent fericite, statea neimplinirea, tristetea si sictirul de viata. Pana maine deja o sa vad statusuri gen „RIP” si bocete si vaiete si tot pana maine, or sa apara nu stiu cati fani Madalina Manole. Totul peste noapte: la propriu!
Sincer, am ascultat-o doar cand eram mica. Cand ea, Laura Stoica, Silvia Dumitrescu, Loredana Groza, etc erau la moda. Pe vremea aia nu imi dadeam inca seama ca sunt un antitalent muzical si ii fredonam melodiile, dorindu-mi sa devin cantareata. Bine ca m-am trezit la realitate…:) Dar dintre toate, pe astea am ascultat-o cel mai des ( ultima oara acum un an):

Si DA, a fost o mare artista, a avut o voce superba si niste melodii pe masura. Dar noi am uitat de ea si am uitat ca a trecut prin multe si refuzam sa intelegem ca a fost nefericita. Daca nu s-ar fi sinucis, nimeni nu ar fi stiut ca azi implinea 43 de ani…Rusine sa ne fie!

 

„Dumnezeu nu-i inghite pe moldoveni!”.Se pare ca nici pe constanteni!

Am trait s-o aud si pe asta…si daca nu ar fi fost intr-un context tragic, as fi luat’o drept un banc penal si as fi ras…de fapt, asta fac si acum: rad..nervos :).
Sunt sigura ca ati vazut si voi la tv ce calamitati se petrec in tzara din cauza inundatziilor. Nu e prima si nici ultima oara, se incearca tot felul de masuri, se fac o garamada de campanii prin care se doneaza bani si bunuri sinistratilor. Cea mai populara este „Apele trec, Romania ramane”, dar acum doua seri am vazut la statusul unei colege un anuntz de genul ( valabil doar in Constanta): ” La Pavilionul Expozitional ( de langa hotel Malibu, intrarea in Mamaia) are loc un pragram de sprijin pt oamenii afectati de inundatii din Republica Moldova. Cine doreste sa doneze haine pe care nu le mai poarta sau nu ii mai vin, poate sa le aduca in aceasta locatie pana la data de 7 august.” M-a lovit imediat…fac voluntariat de 4 ani, stiu ce inseamna sa ajuti un om la nevoie. Mi-am zis sa trag zilele astea o curatenie generala atat in dulapul meu cat si al alor mei, ca tot gasesc cateva hainutze de care nu mai am nevoie si sa le duc cat mai repede, inainte sa plec la admitere. Mi-am informat si prietenele de planurile mele si mai schimb cateva vorbe cu niste cunoscuti din lista de mess…
Nu imi venea sa cred ca unii oameni cu educatie si cu o situatie materiala buna erau indiferenti la nenorocirile semenilor lor. Ba chiar mai mult, am auzit si replici idioate de genul „Dumnezeu nu-i inghite pe moldoveni, de-asta sunt numai inundatzii pe la ei!”. Uhm..PARDON?! Da’ nu tot Dumnezeu i-a facut si pe moldoveni?! Nu tot oameni sunt si ei?! Si ca sa vedetzi ironia dracului, chiar aseara a inceput sa toarne si la Constanta intr-un hal fara de hal. Au aparut tot felul de reportaje, articole…in zona falezei, nu mai stii unde se termina marea si unde incepe orasul. Case inundate, lucruri distruse, canalizarile nu mai pot inghiti atata apa. Si ghiciti ce? La noi a plouat doar o zi si a fost suficient sa se blocheze toata circulatia…ganditi-va la altii…si nici macar nu suntem moldoveni, suntem mandri ca suntem dobrogeni sadea…
De-asta va zic…daca sunteti din Constanta sau aveti drum prin zona, luati si cateva hainutze de care nu mai aveti nevoie; au altii! Cu tot respectul, dar bluza aia care va placea atat de mult si care va venea perfect acum 3 ani, n-o s-o mai purtati chiar daca slabiti nu stiu cate kg! O sa ii ajute mai mult pe altii decat v-ar ajuta pe voi stand aiurea in dulap…Si prin orasele voastre daca vedeti centre care se ocupa cu colectare de bani, bunuri pentru sinistrati, nu ezistati sa dati macar 10 lei 🙂 conteaza enorm! Asta inseamna sa fim oameni, ma…