In noaptea de dupa noiembrie, era decembrie; desteptatorul pus pe podeaua camerei ei sunase si a fost iarna…

Si asta a fost prima toamna din studentie, prima toamna bucuresteana, prima toamna de socializare intensa dar si de singuritate profunda, prima toamna de fericire dupa multe altele distruse. Prima toamna pentru destule…
Cand am ajuns in Bucuresti la finalul lunii septembrie, am coborat din masina si m-a lovit un frig cumplit pentru perioada aceea, iar ploaia care tocmai incepuse nu ma incuraja deloc. Dupa cateva ore, am ramas doar eu cu Habiba singure in casa pustie, atat de singure, incat ne auzeam pana si ecourile batailor inimii ( da, eram foarte speriate). Nimic nu ne parea in regula, totul parca era asa de greu si de nou, dar intr-un sens infricosator.
Acum o jumatate de ora ne-am intors din oras razand in hohote, pe fundal ploios, evident. Parca imi parea ceva cunoscut, dar..mneeeah, prea putin. Cu toate ca afara este rece, nu mi-a fost frig 🙂 Caldura sufleteasca topeste mereu orice stare de disconfort. Ajunse acasa, Habiba s-a repezit sa faca o baita fierbinte. Eu ma chinui sa scriu acest articol, pentru ca mi-e foarte greu sa rezum tot ce mi s-a intamplat in toamna asta si chiar nu vreau sa pierd traditia bilantului. Insa ma mai bat si pe mine cuvintele cateodata…
Nu pot spune decat ca intamplarile fericite le-au compensat pe cele mai putin placute, care oricum nu au fost prea numeroase. Mai pot spune si ca noptile nedormite parca ma fac sa radiez si mai mult.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu mi’s un om fericit si as fi ingrata daca nu as recunoaste-o. Probleme personale? Toata lumea le are! Important este cum reusim fiecare sa trecem peste si mai ales pe cine avem alaturi de noi. Pentru ca in ciuda faptului ca nu am reusit sa savurez luna noiembrie asa cum mi-as fi dorit ( mda, a trecut pe langa mine cu 1000 de km pe ora ), cred mai „plina” sufleteste nu am fost niciodata. Expresia fetei mele v-ar lamuri…
Eu chiar sper ca ati avut o toamna frumoasa…pentru ca atunci cand mie imi este bine, ador sa vad oameni care impartasesc aceeasi stare ca si mine. Sper ca ati construit amintiri frumoase pe care le-ati adaugat colectiei de frunze uscate si zile incetosate; cand priviti in urma, e bine sa vedeti ceva, nu sa va uitati fix intr-un gol dureros…

Anunțuri

Ce pot spune…A venit si ultima zi de vara…Doamne, acum 3 luni nici nu stiam unde voi fi si ce voi face…cum e viata asta…:) Reciteam ce am scris aici, pe 1 iunie si nu ma indur sa deschid arhiva acestui anotimp. Sa-mi trag doua palme daca am curaj! Mi’e ca o sa am impresia ca am trecut prin prea multe si ca o sa ma umfle plansul.
Stiti ca de obicei, cand se lasa cortina, eu mai fac un bilantz. De data asta nu ma simt in stare. Zic doar ca a fost greu greu greu, dar si frumos. Si sincer, stiu ca greul incepe de-abia din toamna, stiu ca va fi mai rece, mai strain totul…dar eu sper ca lumea sa nu fie chiar atat de rea pe cat se spune si eu atat de ghinionista pe cat ma stiu :).
La final de vara am primit niste premii care ma indulcesc un pic in perioada asta. Ma bucur ca Nice si Dragos se gandesc mereu la mine si ma flateaza faptul ca Twisted Chocolate ma pune cap de lista si la cadouri, si la lepse. Imi cer scuze ca am vazut tarziu premiul acordat si de Cami si sper sa ma ierte :*. De data asta, nu am sa mai nominalizez persoanele care primesc acest desert. Pentru ca trece luna august, trec zilele calduroase si toata lumea trebuie sa intre cu ceva frumos in noul anotimp. Asa ca, bloggeri sau simpli cititori, poftiti de serviti cateva prajiturele! Meritati pe deplin!


Imi cer scuze fetelor, dar am sa trec si peste partea cu „10 lucruri care imi plac”. Sigur am mai scris asta pe undeva, dar rabdarea este o virtute pe care eu nu am, deci…articolul acela va ramane un mister pana cand un curios il va cauta :). In schimb, mi s-a parut interesanta o leapsa de la Twisted Chocolate, peste care nu pot trece cu vederea. Ce am in minte acum? Dar voi ce aveti? Doritorii sa ia tastatura in brate si sa ii dea drumu’!
Lasagna si Mousse de ciocolata – mi le pregateste mami cand vrea sa ma rasfete. Si ii iese de fiecare data! Ma bucur atat de tare in unele momente ca nu sunt o pitzi care tine la fiecare gram al ei… de sambata incoace, functionez numai pe baza acestor doua preparate :”>.
Diminetzi de vara/de toamna – le ador! apa rece ca gheatza sau ceaiutz cald, in functie de perioada. Trec unele, vin altele…
Bucuresti – ma asteapta si il astept! Sunt dornica sa cunosc, sa invatz, sa umblu, sa vad. Odata ajunsa acolo, o sa va povestesc si mai multe si o sa va dau si mai multe poze de criticat! 🙂
Vise – am mai multe decat oricand. Ah da! Si planuri, si asteptari…din toate punctele de vedere! Trag aer in piept si o sa vi le povestesc pe toate la momentul potrivit.
„Siento que te conozco ase tiempo” – o ascult acum. Am melodia asta de acum 6 ani si am regasit’o recent. E pe repeat, inchid ochii si ma gandesc.

P.S: petreceti aceasta ultima de vara cat mai frumos! incercati sa nu stati tristi si sa faceti ce va place! Ca sa avem ce povesti in zilele grele de iarna, cand o sa stam inzapeziti in case.

Imi spunea aseara Stefan ca ar trebui sa ma inspir si mai mult din realitate atunci cand scriu articole. Sa urmaresc lumea pe strada, sa fiu atenta la unele evenimente si persoane din jurul meu si sa povestesc despre asta.
Cred ca ziua de azi este semnul ala de carte care marcheaza inceputul capitolului de toamna: vreme mohorata, innorat, destul de rece. Vara priveste cu un ochi catre noi, mai da din gene, dar e deja cu un picior in prag. Poate din cauza asta sau poate nu, in dimineatza asta cand am iesit doar pentru o ora din casa, am observat multi oameni tristi, ingrijorati, aparent nefericiti.
E una din zilele alea in care mi s’a intamplat sa vad nu doar o singura persoana pe strada gata sa izbucneasca in lacrimi. Langa o patiserie din Tomis 3, statea pe ciment o batranica. I’am intins din reflex 1 leu si am observat cum s’a uitat lung la mine, si’a sters cateva lacrimi cu o batista murdara si mi’a spus „Sarut’mana, domnisoara!”. M-a cutremurat…nu ma consider atat de demna de respectul ei. Mai degraba invers.
In autobuz, in drum spre casa, imi plimb lenesa privirea de la geam catre calatori. Pe un scaun in fatza mea statea o mamica tanara ( maxim 25 de ani), o femeie simpla, modesta, poate chiar saraca, cu o fetita blondina in brate, care se uita foarte fascinata la masinile ce treceau. Mamica isi facea de lucru cu parul copilei, in timp ce isi tragea nasul. Se intorcea cu capul in alta parte ca sa nu i se vada ochii inlacrimati atunci cand fetita ii arata ” uite, mami, urca un bebe!”.
Cand ajung pe langa bloc, ma gandesc sa ma duc sa aprind o lumanare. Nu am mai fost de mult si e cazul…am nevoie sa ma simt linistita si usurata…cel putin, daca nu acum, mai incolo sigur. La poarta bisericii, trec incet pe langa o femeie mai in varsta care programa o inmormantare impreuna cu parintele; ii murise sotul si luni urmeaza sa’l ingroape. Era palida, avea cearcane adanci si contrar celorlalte femei, avea ochii uscati. Avea baticul negru tras pana pe ochi si imediat cum termina o propozitie, isi acoperea gura cu o batista, ca si cum si-ar inabusi constant un tipat de durere…
Da, azi e o zi trista pentru multa lume. Nu stiu daca e o regula generala, dar aparent…ma rog…si eu am o zi foarte grea. La fel vor si si urmatoarele.


Cred ca este prima data, dupa o perioada buna de timp, cand incep si eu saptamana bine! Si stiti ce e ciudat? Ca nu am avut parte de mare lucru sau de ceva extraordinar de important…dimpotriva, a fost un lucru chiar marunt, dar de efect, pentru ca a venit din partea cuiva la care nu m’as fi gandit niciodata 🙂
Eu merg la liceu cu maxi taxi, clasicul 305. In 4 ani de liceu, m’am saturat la cate ture du’te-vino am dat cu el… Ce ma enerveaza cumplit la promenadele astea, sunt soferii, care mai de care mai ciudati, mai afurisiti, mai obsedati de bani si de clienti. Si cum anul asta mi s’a umplut paharul, am facut si scandal de cateva ori. In toamna, afara ploua cu galeata si eu era intr’o situatie delicata iar imbecilul de sofer, vazandu’ma cu abonamentul in mana, se uita la mn, bombane ceva si merge mai departe, in conditiile in care maxi’ul era aproape gol! Acelasi nenorocit refuza sa opreasca iarna, cand erau -20 de grade si un maxi venea o data la juma de ora ( bun si atunci!), pentru ca m’a vazut ca am iesit de la liceu, deci: elevii = abonamente ==> nici un profit pentru el.Evident, am facut ditamai plangerea…Concluzie: toti soferii de maxi sunt nesimtiti!
Dar acum un an am dat peste acest exemplar masculin mai in varsta decat mine ( aproximativ la vreo 30 de ani), care imi multumeste cand ii dau biletul, care imi raspunde la salut si ma soarbe din priviri cand urc sau cobor, fara sa faca comentarii penibile :). Si cred ca in general se poarta frumos cu toata lumea, asa cum ar trebui…Revenind la povestea mea, astazi m’am urcat in maxi ca de obicei. Aveam o afurisita de teza la istorie pentru care recunosc solemn ca nu m’am pregatit, intrucat materia imi displace grav! :-L Mai aveam 5 minute si ajungeam la liceu cand…ce sa vedetzi? Inainte cu 2 statii de liceul meu, soferul vede un alt maxi in fatza unui fast food si trage si el pe dreapta! Si isi comanda omu’ un kebab, asteapta, isi ia si o cafea, se intinde la barfa…la dracu’, deja se sunase si eu aveam teza! Cand il vad pe soferul celuilalt maxi ca iese din fast food: dulcicul de care va spuneam! Imi face semn sa cobor din maxi; prima data, nu m’am prins, am vazut ca alte 2 fete s’au ridicat dar el a aratat doar catre mine. Da, fiind paranoica, m’am speriat, dar am coborat.
-Hai urca la mine! ( maxi’ul era gol)
-Uhm…sa va dau alt bilet?
-Nu, nu e nevoie. Colegul meu o sa mai stea inauntru, asa ca te duc eu…Nu am vrut sa intarzii la ore..
Mi-a picat fatza…
In juma de minut am ajuns si cand am coborat, i’am multumit din tot sufletul; mi’a zambit la fel si m’a privit lung, pana cand am traversat.
Nu e mare lucru, nu e nici macar un barbat extraordinar de frumos si clar nu ma intereseaza…Dar gestul lui m’a surprins foarte placut, in conditiile in care toti colegii lui sunt niste magari iar restul soferilor nu stiu decat sa fluiere si sa urle la noi din mashini… Baiatu’ asta are un 10 din partea mea. Cu felicitari chiar!

Stiam eu ca pierd multe din cauza faptului ca nu stau in Bucuresti…in Constanta nu se intampla nimic! Dar de data asta mi-am zis eu ca e prea de tot: cum sa vina Aerosmith in Romania pentru prima data si eu sa nu’i vad? 😦
Stiam de concert de ceva timp…prima data cand am auzit anuntzul la radio am avut un shoc, tzopaim in fatza oglinzii ca o adolescenta americana inainte de primul bal. Cand am auzit data concertului am inceput sa ma miorlai ca aceeasi adolescenta care a fost invitata la dans de cel mai mare tocilar din liceu, si care, pe deasupra, i-a mai varsat si un pahar de punch pe rochie. DE CE PE 18 IUNIEEEEE? 😦 Adica, ma asteptam ca Aerosmith sa vina la Bucuresti, dar speram sa fie prin august, septembrie, cand voi fi terminat si eu cu bacul si admiterea.
Da, concluzia este ca ma oftic tare… Daca pana acum am fost micutza si pe ai mei ii umfla rasul cand auzeau ca vreau la Bucuresti pentru ca vine Madonna, Beyonce sau Shakira, acum degeaba am 18 ani si ceva, daca nu am timp ca sa ajung la concerte!
Dar din toamna situatia se va schimba radical! :-L Chiar daca nu voi avea banutzi sa merg la evenimente de genul, macar nu voi mai fi frustrata ca eu sunt la nu stiu cati kilometri distantza de cantaretzii mei preferatzi! Poate as avea macar norocul pe care l-a avut Loryloo, sa dau peste Steven Tyler pe langa un hotel, intr’un mall sau la o cafea 😀 .
Si daca merge careva dintre voi la concertul din iunie, sa imi spuna si mie cum a fost, da? 🙂 eu nu mi’s fana obsedata ( mi-a trecut perioada), dar morrrr dupa melodiile celor de la Aerosmith!

Toamna se numara notele muzicale si parca in noiembrie cad si mai frumos din aer exact in sufletele noastre.Fiecare anotimp se identifica prin anumite melodii, fiecare sezon cu hiturile sale. Evident ca cele din timpul verii fac ravagii…
Nu inseamna ca suntem surzi doar pentru ca ne apropiem de sfarsitul toamnei.Suntem deja in a doua jumatate a lui noiembrie si exact acum parca e mai dulce, cu mierea si piperul sau. E vremea pentru ore intregi petrecute in cada plina de spuma, se va deschide in curand sezonul ciocolatei calde si magazinele se vor umple de tot felul de decoratii de Craciun ( 70% din marile magazine care se respecta s-au aprovizionat deja). Cu toate ca e inca destul de cald pentru aceasta perioada, nu putem nega faptul ca seara este frig…frig mai ales pentru persoanele singure, pentru cele indragostite de iubire dar parasite de noroc, frig pentru cele mai ocupate dintre noi cu desheurile cotidiene care ne fac sa uitam de dragoste.
Va recomand niste melodii care dupa parerea mea, sunt bune de ascultat numai in aceasta perioada 🙂 aviz amatoarelor/amatorilor: nu incercati sa le ascultati vara sau primavara, nu vor avea deloc acelasi efect. Asezati-va comod in pat, cu o cana de ceai caldutz in fatza si o carte buna ( si v-am dat cateva exemple in posturile precedente 😀 ) and enjoy this!