Igaveuponlife are un articol foarte simpaticutz in care ne lamureste el care este treaba cu barbatzii care fac ca toti dracii cand vad pe strada cate o femeie frumushica (sau nu). Mi-a placut atat de mult ceea ce a scris, incat a intrat imediat la blogroll si am sa mai trec pe la el, mai ales ca e scopion de-al meu 😀
Revenind la ce spuneam mai devreme, Igaveuponlife spune ca barbatii ne fluiera sau ne claxoneaza pentru ca efectiv sunt in pana de idei si ca altfel nu prea stiu cum sa se bage in seama. El a fost dulcic asa, mai ales prin exprimarea de la sfarsit in care face gesturi disperate de afirmare (daca am sa aud pe strada un baiat care imi striga „Heello!!Hello!!Aici sunt! Nu ma vezi?” o sa ma umfle rasul si am sa-l consider mai mult decat sweet!). Doar ca…ma, eu n-am vazut un singur baiat dulcic care sa strige dupa mine pe strada! Si credeti-ma, nu e nici o tentativa de lauda, dar mi se intampla chestia asta zilnic! Prima data cand il aud pe unul ca ma pasaie, trec zambind si scotzand sanii la inaintare: asta a fost confirmarea ca azi arat la naibii de bine! Al doilea care miorlaie ceva imi arata ca sunt in forma azi si apreciez complimentul.Dar deja de la al treilea in sus devin stresata si traversez strada bagandu-mi si scotandu-mi ce nu am, chiar daca nu e frumos.

Ma, stiti care e faza? Noi am vrea sa fim admirate de baieti dragutzi si de treaba, dar faza e ca nici un baiat respectabil sau cu ceva bun simtz nu zbiara dupa o fata pe strada, indiferent cat de buna ar fi aia! In cel mai extrem caz, tipu’ cauta o baie imediat ca sa se…elibereze sau isi infraneaza dorintza de a spune ceva, multumindu-se doar cu a privi si a le spune prietenilor lui ce i-ar face brunetei care doar ce a trecut. Iiiiinsa, astea sunt cazurile fericite…de obicei, cu noi se baga in seama tzaranii, tziganii, manelistii, muncitorii sau orice clasa sociala cu care clar nu vrem sa avem de-a face!
Mie mi se intampla de fiecare data cand ma duc la sala sa dau peste niste muncitori care lucreaza in apropiere la nu stiu ce constructie. De fiecare data, DAR DE FIECARE DATA, se gasesc cel putzin 2-3 care sa se opreasca in loc ( asta daca nu cumva o fac toti) si sa inceapa cu „pssst, miaaau, frumoasoooo, ahh!”. Evident ca nu raspund si merg inainte in treaba mea. Eh, daca nu ii bag in seama, imediat din frumoasa ma transform in „faa curva dracu’!! fitzooo! zdreantza naibii!”. De ce…? 🙂
Bai, la ce va asteptati?! Sa ne lasam agatzate pe strada?! Avem si noi mandria noastra dar de cele mai multe ori, pretentziile noastre! Ce vretzi sa facem?! Sa ne oprim din ceea ce facem, sa va multumim pt faptul ca va curg ochii in gura dupa noi si dupa sa sarim in primul boschete cu voi?! Nu merge asa…asta pt ca repet: de obicei, baietzii atragatori si cu ceva creier, nu se preteaza la agatzamente de-astea ieftine! Daca am sa vad vreodata un baiat care imi inspira ceva, jur ca am sa ma opresc si am sa-i dau macar numarul meu de telefon ca sa vorbim 2-3 chestii la o cafea! 🙂

Reclame

Am iesit si eu cu Habiba la „fotosinteza”, dupa cum spunea Invatatorul intr-un post de-al lui destul de recent. Dap, noi am scos nasucu’ afara cu intarziere intrucat fie am avut problemutze, fie vremea nu a fost chiar pe placul nostru. Dar cum nu ne-am mai vazut de cateva zile bune si cum ne tot straduiam sa iesim la cateva poze de vreo 2-3 saptamani incoace, am zis ca azi e ziua perfecta: soare, cald, vant usor; un maiuetz, niste pantaloni si hai prin zona veche a orasului si pe faleza la pozat!
Imi amintesc ca am citit la Nice un articol despre orase, printre care apare si Constanta, datorita vechimii sale si, langa, o poza foarte onorabila de pe faleza. Mai, cu parere de rau pot spune ca lucrurile nu stau chiar asa 😦 Faimosul cazinou de la malul Marii Negre este efectiv in paragina, nimic altceva decat o casa ideala pentru boschetari. Pacat! Pentru ca interiorul oricat de oribil ar fi, este mai mult decat artistic si am fi vrut sa facem cateva poze inauntru ( poate reusim saptamana viitoare). Stiu ca pare o cladire superba, dar o stiti pe aia cu „daca vrei sa iti placa lucrurile, priveste-le de departe. Daca vrei sa le detesti, apropie-te cat mai mult”. (pentru cei care nu stiu cu ce se mananca a doua poza, esti un carton pus la o fereastra a cazinoului pe care scrie „DACATEVAD IN CAZINO TE INPUSC”)

Cu toate astea, nu ni s-a taiat cheful de poze si am facut cateva reusite. Insa cand am plecat de pe faleza, am vrut sa mai facem cativa pasi prin zona veche; dar potzi?! Ca e tziganu’ la tot pasul! 2 fete singure, aranjate ( bine ca nu aveam tocuri), evident ca trageam de maneca ochiului! Si dati-mi voie sa va spun ca nu e zona mai imputzita in orasul asta decat Tomisul! Cea mai mare concentrare de ciori aici o vetzi gasi ( ma rog, sunt raspanditi pe peste tot actually). Apogeul a fost un tziganush de vreo 10 ani care ne-a urmarit vreo 2 statii 🙂 Eu si Habiba avand experientza cu genul asta de depravatzi, am bagat viteza, am intrat prin magazine, ne-am oprit, am tot incercat sa-l pierdem. Pustiul nimic! Ba chiar s-a oprit la un moment dat, a fluierat ca si cum ar chema pe cineva si atunci ne-am spus ca alea suntem! Ne-am indreptat catre un taxi dar totusi nu am vrut sa ma urc; am tzinut mortzish sa vad ce facea puradelul! In timp ce mergeam catre mashina, il vad cum tragea cu ochiul de dupa o cladire si atunci am zis ca nu-i treaba si i-am spus soferului s-o calce!
Ne-am revenit greu si dupa situatia asta 🙂 arta chiar cere sacrificii, adrenalina si viteza. Chiar ii spuneai Habibei mele astazi ca nu ar mai trebui sa dau nici o proba fizica pt Academie, ca la cate ture am dat si cu ce viteza si la cate poze facuta in graba cu „hai ca vine un grup de 4 tipi dubioshi spre noi”, ar trebui sa fiu admisa fara probleme! Dar ceea ce m-a shocat azi era faptul ca pustiul avea tehnica: se oprea si el, dar nu langa noi, ori mai in fatza ori mai in spate. Mai intra pe undeva, mai cershea ceva…Prost nu era! Din cauza unor oameni de genu’ o sa ajung o rasista convinsa! Daca o sa apara un alt Hitler dispus sa faca un lagar nu cu everi ( asta nu sustzin), ci cu tzigani, si eu voi fi printre primele care voteaza PRO, sa nu va mire 😆




P.S: saru’mana Habiba pentru poze :* sunt nemodificate :”>

N-am prea iesit eu afara din tzarishoara mea, dar cand am facut-o, am ajuns prin toata Italia 🙂 am mers 3 veri la rand, am vizitat destule locuri, am cunoscut destui oameni si ma pot lauda ca am invatat si limba destul de bine. Evident, cand am inceput clasa a 10-a si am putut sa-mi aleg a 3-a limba de studiu, am mers pe italiana, cu sperantza de a-mi imbuntatatzi cunostiintele si de a-mi fixa anumite elemente. N-a fost asa… am frecat menta cumplit de atunci incoace, ni s-au tot schimbat profesoarele, nu am facut mai nimic, am uitat complet de ceea ce traisem in lunile de vara..
Prin octombrie, ne-am trezit pe cap cu un stagiar care venea de prin nordul Italiei si pe care il chema Marco. Am facut in fiecare vineri cate o ora cu el…chestii usoare: vocabular, conversatii. La primele ore mi-a fost al dracului de frica din cauza ca nu ne vom intelege; noi suntem cam praf cu italiana. Dar ne-au picat fetzele tuturor cand am vazut cat de bine vorbea omul ala romana! 🙂 Evident, cu accentul sau foarte dulce dealtfel, dar mai mult decat funny.

Si azi a fost ultima ora cu el, zilele astea se intoarce acasica. Ne-a intrebat de impresii, cum ni s-a parut, una, alta, o paralela intre Romania si Italia si din vorba in vorba am ajuns la un element comun al celor 2 tzari: tziganii, tata! 😆 Ne-a explicat ei frumushel ca romanii sunt pregatiti si conformati cu tziganii, in sensul ca ei traiesc printre noi, exact prin centrele oraselor. Nu si la ei… In orice oras italian gasesti tziganii cu rulote cu toate neamurile pe la margine. Noi traim efectiv cu ei si ii cunoastem foarte bine… stim la ce sa ne asteptam din partea lor…nu si italienii!
Ne povestea Marco cum le-a luat locuitorilor din orasul sau vreo 3 ani ca sa se prinda cine mama dracului le fura capacele de la canalizare si orice fier de prin zona 😆 cand am auzit asta, am ras de m-am tavalit. Apoi, marea le-a fost mirarea la inceput cand vedeau tzigani pe langa panourile electrice…se uitau la ei cu o fatza gen „Ce naiba..?! astia vor sa se sinucida?!”; evident ca nici prin cap nu le trecea ca ai nostrii cetatzeni vroiau sa le shuteasca 😆
Ideea e ca italienii sunt prea simtiti ca sa le reprosheze ceva jegosilor astora ( nu sunt rasista, dar tziganii chiar ma scot din sarite!). In pietzele noastre, mereu se gaseste cate unul care sa se enerveze cand aude ” cioraaaapi, tzigari, ia-le, neamuleee!” si sa-l trimita la origini pe tzigan. Italienii sunt prea educati si au impresia ca daca spun asta, le ia unora dreptul de a se exprima… Nu stiu, am tras eu concluzia de aici ca poate ne-am „tziganit” si noi 🙂 adica ori suntem noi prea intzepatzi, ori sunt italienii prea naivi 😆
All in all, mi-a placut mult Marco…in lunile astea am vorbit romano-italiana cu el, ne-am inteles cum-necum. Nu am sa uit prea usor cu pronuntza el „pitzipoanca”, cum incurca „capac” cu „copac” si cum incearca sa ne povesteasca ce au facut italienii si germanii in timpul razboiului…cat de suprinsi au fost ei cand s-au trezit cu neamtzul la fereastra! 😆
Ciao, Italia!
………………………………………………………………………………….
Am 2 lepse, una de la Machiaveliq si una de la Hubbis :”> promit ca urmatoarele 2 articole despre subiectele astea vor fi 🙂