… eu am facut o baita fierbinte ca sa ma incalezesc. Am degerat toata ziua, ca de, daca am vrut rochita..:-<
… incep sa imi pregatesc bagajele. De data asta chiar vreau acasa, si mai repede! O sa plec de-abia duminica dimineata, dar mai am o gramada de treaba pana atunci si nu vreau sa omit nimic!
… ma gandesc ca trebuie neaparat sa termin afurisita aia de tema la Istoria Culturii Romane Moderne.
…laptop-ul imi face probleme.
…ma rog cu doua maini sa nu fie drumurile inzapezite duminica si sa circule trocariciul ala de tren.
…ma gandesc ca e prima data cand il vad asa de alb…

(articol scris aseara, pe la ora 17:00)

Da, am un proiect de prezentat pe tema asta, dar nu prea conteaza. Ideea e ca fara tehnologie, lucrurile chiar merg al naibii de greu! Ii apreciez intr-un fel sau altul pe oamenii care se pot descurca fara ea, dar sincera sa fiu, fara telefon mobil eu ma simt dezbracata!
Iar am probleme cu laptop-ul sau mai bine zis, cu internetul. Imi aduce aminte de prima saptamana in care ma mutasem la Bucuresti si ma simteam rupta de lume si de toate, doar pentru ca nu mai puteam accesa blogul si nu mai puteam intra pe yahoo. Urmeam prin toata casa semnal de la vecinul de jos sau de deasupra ( care dintre ei o fi fost) si cand prindeam una, lasam balta tot doar ca sa pot intra un pic pe internet. Nu stiu cum reusesc altii fara tehnologie, sincer. Asta nu este un moft de al meu, dar pur si simplu eu personal nu prea mai pot fara…Unii spun ca s-ar simti mai linistiti daca nu le-ar suna telefonul de 1000 de ori pe zi, daca nu ar petrece ore in sir in fata calculatorului sau daca nu ar fi bombardati de emisiuni televizate de pe toate canalele. Nu si eu… am dedus din toate perioadele in care nu am avut acces la informatie ca tehnologia imi acorda o liniste sufleteasca si psihica. Daca nu stiu ceva, dau un search pe Google. Daca vreau sa vorbesc cu cineva, intru pe mess sau imi deschid telefonul. Daca vreau actualitate, pornesc tv-ul. E atat de simplu!

Am promis ca in post’urile astea imi voi trata multipla leapsa primita de la Machiaveliq si Hubba Bubba ( Loryloo, iubita, va trebui sa mai astepti putzin, merg mai greu pozele de cand eram eu micutza si sunt sigura ca nu vrei sa pierzi partea aia 😆 ). Imi cer scuze ca raspund la intrebari cu intarziere dar pe langa faptul ca in ultimul timp am simtit ca nu mai am ce scrie, am vrut si sa ma gandesc serios la anumite raspunsuri pe care le voi da. Si pentru ca am citit de luni bune blogul DianeiEmma, care ar fi in stare sa faca si 10 articole intr-unul singur, m-am gandit sa iau exemplu de la ea si sa fac si eu un 2 in 1 🙂

10 principii pufoase:
1.Dana nu e Dana fara caracterul ei. Pot sa ma adaptez la orice situatie si la orice persoana, sa joc teatru, sa ma schimb pentru o ora, o zi, o luna. Dar voi reveni mereu la vechile mele obiceiuri, tzipete, crize, rasete, orgolii, activitati, etc. Nu ma schimb pentru nimeni, decat involuntar. Mi s-au intamplat unele lucruri si am dat de cateva persoane care m-au facut sa vad viatza altfel…si atunci am mai adaugat ceva la al meu complicat caracter sau am modificat, fara sa vreau.
2.Hate the sin, not the sinner! Pentru ca am lucrat prin ONG-uri cu tot felul de oameni, am vazut multe cazuri. Am invatat sa nu judec superficial pe oricine, sa ma gandesc ca in spatele fiecaruia este o poveste. Si am invatat ca nu trebuie sa cataloghezi si sa judeci o persoana, ci ceea ce a facut ea! Nu rezolvam nimic daca judecam un criminal si il inchidem; mai sunt sute ca el.Pacatul trebuie judecat. Nu rezolvam nimic daca excludem dintre noi un consumator de droguri; nu stim ce l-a impins sa le ia ( exceptand anumite cazuri)…Daca uram, sa uram macar ce trebuie; sa nu uram cu superficialitate!
3.La final, ramai doar cu mandria si cu reputatia ta. Poate este o conceptie mai invechita, dar dupa ce toate relatiile se termina, dupa ce se duc naibii toti banii si dupa ce ramai singur, doar reputatia ti-o mai pastrezi. Mai ales ca fata/femeie…
4.Persoanele care iubesc banii prea mult sunt banuite ca ar face orice pentru ei.…ca i-ar trada pana si pe cei pe care ii iubesc, ca si-ar calca pe toate principiile, ca ar merge pana la dracu’ pentru bancnote. Persoanele care iubesc banii prea mult nu mai au ce cauta in viatza mea. Eu cred ca banii nu cumpara fericirea si nici nu o achizitioneaza gata facuta. Cu bani iti iei un caine, dar cu iubire il faci sa dea din coada.
5.Fara ele nu-i paradis! Vorbesc cu oricine, azi ies cu o colega, maine cu alta; dar prietenele mele sunt sfinte. Dupa ce mi-am luat niste tzepe uriase din partea altora, m-am prins ca doar la ele pot sa revin oricand cu increderea oarba de a le spune orice.
6.”Domnule, eu sunt un sentimental!” (spuse Caragiale) 🙂 Si eu mi’s la fel. In viatza, sunt momente in care trebuie sa ne lasam condusi si de sentimente, de ceea ce ne place enorm, de ceea ce iubim, nu doar de ce este corect sau rational. Ca nebanuite sunt caile inimi…
7.Time is feelings! ( not money!). Nu-mi place sa pierd timpul, sunt colerica, grabita, repezita. Am impresia ca nu am timp sa fac tot ce vreau, sa citesc ce imi propun, sa scriu tot, sa vad tot. Am impresia ca nu cunosc destul, ca nu iubesc suficient…incerc sa nu pierd timpul incuiata in casa de-aiurea, incerc sa simt intensitatea fiecarui moment ( chiar si ale acelor clipe de plictiseala cruuuunta 😆 ).
8.Nu uita de unde ai plecat! Si aici ma refer la multe, dar voi explica pe scurt. In principiu, ma refer la familie si la neamuri. Fara ei, adio tu. Tot ceea ce suntem, suntem datorita familiei in mare parte, indiferent de cum a fost aceasta. Putin respect, deci.
9.Nu esti singur pe lumea asta! Asta ar trebui sa inteleaga mai multi. Sa ne uitam in stanga si in dreapta, sa incercam sa ajutam cum putem, pentru ca nu se stie cand o sa avem si noi nevoie de cel putzin un umar pe care sa plangem. Sa avem suflet, ma…
10.Ceea ce nu ma omoara…ar fi bine sa dispara din calea mea! Si poate asta este unul dintre cele mai importante principii sau caracteristicii ale mele…Roata se intoarce mereu, si daca n-o face de buna voie, trebuie s-o intorci tu. Cine cade, plange, se ridica, si pune mai departe piedica celor care l-au impins. Stiu ca nu e cea mai buna judecata, dar in lumea asta totul se plateste.

Siiiii, partea a doua 🙂 :
NU POT SA RENUNTZ LA:
…cei dragi.Si aici ma refer la prieteni si familie 🙂 nu i-as da pentru nimic in lume.
…carti si toate caietele mele de citate. Sunt deja o parte de mine, ma definesc in cele mai profunde intelesuri ale mele.
…muzica. Simt ca o iau razna daca melodiile mele de sufletel, de boceala, de zbenguit, de visat.
…tzelurile si planurile mele de viatza.Am avut nevoie de ceva timp ca sa ma hotarasc si sa-mi conturez bine asteptarile si nu am de gand sa mi le schimb pentru nimic in lume!
…garderoba mea, produsele de ingrijire si cosmetice. Si toata categoria asta imensa intra tenesii, blugii, spuma de par ( cretz cretz 😀 ) si fondul de ten. Stiu ca nu e ceva cu care sa ma mandresc, dar e singurul meu articol de machiaj ( ca sa zic asa), pe care il folosesc zilnic. Restul..mai rarutz 🙂
…micile mele placeri: cola, ciocolata, o sedinta foto din cand in cand, o plimbare, un ceai la Carturesti, o barfa mica.
…religia mea. Cu toate ca nu sunt cea mai credincioasa persoana, nici nu concep sa trec la catolicism sau si mai si, la islamism. Ha!
…amintirile mele.Nu regret nimic din ceea ce am facut; este ceea ce mi-am dorit la momentul respectiv.
…mandria mea!
…iubire, indiferent cat de multe dureri si suparari mi-a adus!
…principiile mele, oricat de stupide sau de imposibile ar parea unele dintre ele! 🙂

Am fost rugata un pic mai devreme sa ajut pe cineva cu o tema la limba romana, un eseu banal. Pe langa faptul ca am nu avut timp si a trebuit sa refuz persoana respectiva, m-a deranjat foarte tare metoda de persuasiune pe care el a incercat’o cu mine: ” esti buna la de’astea, la batut campii”. Poftim?! 🙂
Nu vreau s’o lalai cu postul asta prea mult, pentru ca stiu ca pentru multi cartile sunt de domeniul trecutului. Daca nu era moda asta cu volume primite cadou la ziare, vorba Dianei, lumea ar fi uitat complet ce e un roman psihologic sau unul corintic…Stiti, pe mine chiar ma deranjeaza ca multi nu mai citesc! Pentru ca stiu ca asa e… ba chiar mai mult de atat, considera literatura a fi o pierdere de timp sau si mai rau, ceva de „batut campii”. De cand asta?!

Nu imi pasa daca persoana in cauza se supara pe mine pentru postul asta cu dedicatie, dar daca habar nu aveti de o anume opera si luati un amarat de referat de pe internet, facut aiurea, macar aveti bunul simt si cititi’l ca lumea sau invatati’l! Si aveti grija in prezenta cui deschidetzi gura sa vorbiti despre literatura, unii dintre noi au nevoie de carti, de povesti, de poezii, ca de aer! Lumea se invarte in jurul cuvintelor, voi chiar nu vedetzi?!
Aveti idee cat pot sa raneasca sau sa aline doua cuvinte spuse cuiva?! „La inceput a fost cuvantul!” – va suna cunoscut?! Nici Dumnezeu nu a facut lumea asta asha oricum, ci prin cuvinte! Realizati sper ca deci, orice se construieste pe pamantul asta, are la baza sunete, litere…Vorbind despre probleme, le facem sa existe! Vorbind despre iubire, ii facem si pe altii sa isi dea seama ce inseamna acest sentiment! Ori problemele noastre si iubirea sunt temele cele mai intalnite in literatura, sunt bucati intregi de viatza…Potzi sa batzi campii despre viatza?!
Sa ma contrazica cineva daca gresesc si sa imi inchida gura daca aberez. Daca exagerez, voi intelege… asta pentru ca opinia unor persoane despre limba si literatura romana ma deranjeaza foarte tare! 🙂