Asa incepem noi mereu. Si nu stiu cum de nu ne-am obisnuit pana acum sau cum de nu ne-am gandit ca asa vor sta lucrurile si in privinta mutarii la Bucuresti…
Deci da, ne-am luat-o in barba inca din prima zi, dupa cum urmeaza . Si s-o iau de la capat, cu toate de
taliile povestii. Vedeti voi, apartamentul in care stam noi e destul de vechi. Proprietara a schimbat paturile, a pus parchet si faianta, a facut unele mici schimbari, dar mobila tot din anii 1900 ramane ( noua ne place) si alte alea pe langa, care nu sunt mereu la suprafata. De exemplu, tzevile noastre de la baie: batrane, obosite. A fost suficient ca baiatul care ne-a instalat chiuveta sa scape 2 particule de moloz, ca am si reusit sa inundam vreo 3 vecini. Da, chiar din prima noastra seara aici. Si cam asa ne-am trezit noi, miercuri, pe la ora 19:00, cu administratorul si cu vecinul de la 4 ( intamplator instalator) gramada peste noi. Scandal, probleme, noi speriate. Oamenii examinau situatia; au ajuns la concluzia ca tzevile sunt de inlocuit. Telefoane la proprietara. Si de parca nu ne era de ajuns, nebunul de la 5, un mos alcoolic, intra in casa noastra fara sa bata la usa ( usa era descuiata pt ca eram deja cu alti vecini la noi 😆 ) si incepe sa urle.
Va dati seama de consecintele acestei povesti, nu? Nervi, frica, paranoie si mai mare. Toata noaptea am auzit numai zgomote, am adormit foarte tarziu. Aveam impresia ca cineva forta usa, pentru ca nici butucul nu e prea zdravan. Si pe langa asta, noi nu suntem obisnuite cu zgomot de lift, de gunoi aruncat la ghena pe la 22:00 si nici cu vecini care au TV-ul dat la maxim. Urat tare…
Joia care doar ce a trecut a fost una dintre cele mai urate din viata mea: curatenie, curatenie si iar curatenie! Am frecat toata baia si bucataria, am maturat si aspirat de vreo 2 ori si am scapat de tot praful din casa. Si credeti-ma,a fost destul! Mai ales ca am avut muncitori in casa din cauza panaramelor de tzevi…Evident, a aparut din nou si vecinul de la 5 cu scandalul. Si mama lui de nesimtit, iar n-a batut la usa! Asa ca ne-am luat de el…pai ce-i cu debandada asta?! Ce, intra in casa noastra ca pe tarla lu’ ta’su? 😆 Spre surprinderea noastra, ceva mai tarziu, a revenit ca sa isi ceara scuze. Exact, domnule! Nu te pune cu noi, suntem Desperate…Students! 😆
Deci de-abia vineri am iesit si noi prin oras. La Carturesti, pe Regina Elisabeta, am vizitat si vreo 2 mall-uri :”>. O sa luam la rand toate obiectivele “culturale” de genul . Timp este, bani sa avem! De fapt, ne-am prinde bine si cateva ore in plus, intrucat acasa nu vom avea net decat peste vreo 2 saptamani…Pana atunci, va citesc din Plaza Mall, cu o Cola in fatza. Promit ca nu voi mai lipsi mult din peisaj!
P.S: sunt sigura ca toata povestirea asta ii suna cunoscut DianeiEmma 😆

Reclame

Dar pentru ea nu e prima data cand e nefericita. Si nu va fi nici ultima. Mai rau decat orice este ca nu e prima oara cand e amagita, cand adoarme cateva nopti la rand cu zambetul pe buze, cand se trezeste cu cearcane de bucurie adanca, dar nu conteaza! Ca ce naiba, lumea nu se uita in ochii ei, ci prin ea si nu conteaza ce arata, ea stie ce simte si ce vrea. Si brusc este lovita de nici ea nu stie ce, exact in moalele inimii si hemoragia interna e atat de puternica incat parca simte fiecare picatura care se loveste de un perete deja tocit… Si deja nu mai e iubire si nici ura nu e, ca sa stie si ea pe cine sa injure; nu… e doar o nenorocita de teava care se sparge mereu, parca e lipita la loc cu guma Orbit ca al dracu’ instalator nu e bun de nimic! Dar pe ea nici atat n-o intereseaza, pur si simplu nu poate sa schimbe teava aia si o lasa asa… intr-o buna zi, poate ca o sa fie in stare s-o scoata de unde e, sa o rupa si se loveasca cu capul de ea pana cand hemoragia aia o sa devina externa, ca sa vada si altii prin ce trece de fiecare data.

Nu, pentru ea clar nu e prima oara cand e ranita…si parca nici nu mai stie cum e sa fie altfel. Nu mai crede nimic frumos in jurul ei, se indoieste de tot. Dar nici nu poate sa nu creada anumite cuvinte, ca doar dracu’ stie sa iti intinda o mana, dar nici ca te mai lasa daca faci greseala s-o apuci. Nu se poate abtine sa nu radieze cand aude ceva ce i se pare frumos si nici sa nu planga cand cade totul pe ea. Stie ca a doua zi o sa se ridice din gramada de moloz si o sa bantuie prin oras printre alte cladiri vechi, pentru ca doar cu trecutul mai poate trai. Stie ca poate azi e nasol, dar maine va fi sigur si mai urat si daca reactioneaza asa inca de pe acum, mai incolo cine o sa mai planga pentru ea? Pentru ca n-o s-o faca nimeni…lumea nu stie sa stearga lacrimi, dar apoi sa simta odata cu cineva..? Lumea parca nici nu mai stie ce sa-i spuna ca s-o faca sa inteleaga…Lumea asta parca e proasta si stie doar sa priveasca in gol. Parca se hraneste din suferintele alora. Parca…ah, bagami-as!

Dar nu e prima oara cand teava aia ii da palpitatii…cu totii avem probleme inauntru, in case, nu? A crezut pentru cateva secunde ca a rezolvat’o, dar a inceput sa curga iar. Ce dracu’ sa se faca daca nu gaseste nici un meserias bun?! Teava asta a inundat’o de atatea ori incat parca i se pare normal sa traiasca intr-o balta de confuzii, intrebari, nedumeriri, nervi, suparari. Si Doamne, ce n’ar da sa se inece odata! Oricum nu a invatat-o nimeni sa inoate si deja i se pare ca e cam tarziu…Nu mai vrea nici colac de salvare,nu are asa ceva in casa. Nu a avut nimeni grija sa i-l lase intr-un colt, in debara. Nu a avut nimeni grija de ea.

Nu, nu va fi prima oara si cu siguranta nici ultima cand va ramane intinsa pe burta in holul aproape intunecat ( la naiba, acum parca sunt niste probleme si la nu stiu ce fire de curent) si facand cerculete in acea balta,va astepta sa ajunga apa la vecine si s-o ajute ele cumva, pentru ca singura nu poate. Or sa vina si da, o sa ii fie si ei mai bine. In fond, teava aia va fi acolo si maine si in anii urmatori.

Se gandeste ca poate guma Five ar fi mai buna…