Esti barbat, nu esti deloc complicat, esti relativ simplu: ce ai in inima ai si in minte.
Spui deschis tot ce gandesti, mai putin cand vine vorba despre cele doua cuvinte pe care as vrea sa le aud in continuu eu, insa daca nu mi le spui, nu inseamna ca nu…ca nu…
Tu incerci, dar nu prea reusesti, crezi ca nu e specific barbatesc…( ascultati versurile, va rog!! Imposibil sa nu va placa!!)

Si adevarul este ca de cele mai multe ori le sunt scoase cu patentul din gura cuvintele astea :lol:. Va dati seama in ce dificultate ii punem la aniversarea noastra, la vreo sarbatoare, cand ne uitam la ei dand din gene sau cand ne pregatim sa ii sarutam cu patos, asteptand acel ceva? Pentru ca nuuuu, noi nu ne multumim cu niste flori, cu un „esti foarte frumoasa azi, iubito!” , cu o cina in oras. Noi ciulim bine urechile, lor li se pune un nod in gat.
Si daca de la copiii de 14-15 ani mai scoti cate doua cuvinte de’astea, pentru ca ei inca nu stiu cum e treaba, cei mai mari baga mainile in buzunare si spun „N-am!” cand vine vorba de asa ceva. Si daca inainte de casatorie tot auzi ” teiubesc!” spus pe nerasuflate, dupa, o sa auzi doar ” te iub..baai, ce greu e!”. Ca doar e nevasta’ta si cine stie ce pretentii isi ridica daca tu te dai sensibilicos pe langa ea :lol:.
Rad eu rad, dar nu prea e rasul meu. Am cunoscut destui baieti care nu spun ce le trece prin minte, ce simt, baieti care te baga involuntar in ceatza. Si tot ei spun ca noi suntem alea dificile, cand de fapt noi nu prea le intelegem lor limba. Barbatii toti sunt chinezi, dar noi suntem alea cu ochii alungiti :).
Si totusi cred ca o sa fie si altfel. Altfel adica mai bine, mai frumos. Nu sunt siropoasa, n’am pretentii de Hollywood, caci nu vreau o iubire ca in filme, ci una reala, cu „actori” care dupa „filmari” se intorc impreuna acasa, beau un ceai si adorm imbratisati. Nu neg visele mele referitoare la sarutatul in ploaie sau la plimbarile luuungi pe malul marii…dar le’as da pe toate in schimbul unui „TE IUBESC!„.

Reclame

Am tot primit zilele astea cateva lepse, asa ca m-am hotarat sa le onorez incet, incet, una dupa alta; si voi incepe cu cea de la Machiaveliq 🙂 Adevarul este ca mi-au cam pierit cuvintele in seara asta ( am vazut „The notebook”,deci e de inteles), mi-au revenit multe amintiri si presimt ca o sa raman muta si pentru urmatoarele zile…Dar…detalii, detalii..hai sa incep!

1. În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?

La fetele mele… saracele…cate au tras si-au patimit din cauza mea…au stat ore intregi pe mess, le-am plans la telefon, au fost nevoite s-o arda aiurea cu mine prin oras doar pentru ca ma deprima camera mea, pe unele le-am pus in penibila situatia de a spiona anumite persoane sau de a face intentionat niste lucruri nu tocmai ortodoxe..si m-au ajutat, mancale-ar mama de fete frumoase :*

2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?

Nu stiu, de regula nu-mi doresc sa fiu in pielea nimanui. Daca m-as naste pentru a doua oara, as vrea sa fiu exact asa cum sunt acum, poate doar locul sa difere.
Dar pentru o zi, as vrea sa fiu Raduleasca sau Alice Nastase, sa vad si eu ce inseamna sa fii o femeie puternica, de succes si cu o cariera strong! As vrea sa fiu Beyonce, pentru ca o admir din cale-afara pentru vocea ei si pentru cum arata. Don’t know, as vrea sa fiu o bruneta imbracata cu o rochitza de dantela neagra si o geaca de piele scurta deasupra si cizmulite, care sa scrie cele mai frumoase romane/volume de poezii si sa doneze toti banii de pe carti orfelinatelor sau adaposturilor pentru femei…

3. Daca ar fi să poti schimba o persoană, care ar fi aceea?

O persoana din trecutul meu care e prezenta zilnic in viatza mea…As fi preferat sa fie absenta, dar s-a multumit sa nu fie langa mine…As schimba insa un singur lucru la acea persoana, si nu pentru ca nu ar fi perfecta pentru mine cu tot cu retardarea si rautatea sa, ci doar pentru a o pastra prin preajma si pe viitor…

4. Ce ai face pentru liniştea ta sufletească?

As da o tura prin orfelinate si azile de batrani, as ajuta cum as putea…cateodata mi se pare ca voluntariatul pe care il fac nu e suficient; pentru ca nu sunt religioasa, ma inchin rar si ma gandesc uneori ca 2-3 activitati nu sunt de ajuns pentru a-mi „rascumpara” pacatele…Rautatea e scumpa, raiul si mai si 🙂 Sper doar ca sunt cat de cat pe placul sfintilor, macar cat sa ma lase sa bat la poarta lor 😀

5. Care crezi ca a fost până acum cel mai important moment al vieţii tale?

Intrebari de genul asteia mi-au picat la Cambridge 😆 atunci am dat un raspuns banal gen „intrarea la liceu”, „reusita la un examen”, etc. Nu cred ca avem in viatza asta un singur moment important; si daca ar fi unul cel mai cel, nu l-ai avea pana la 18 ani. Eu insa nu regret si n-am sa uit niciodata un „te iubesc!” dintr’o banala zi de joi, care m-a traumatizat grav…stiu ca lasa de dorit si ca lumea s-ar astepta la ceva mai inaltator din partea mea, dar ceva sau cineva mai important nu s-a mai intamplat sau n-a mai fost pana acum 🙂

Nu stiu daca ati mai primit’o, dar vreau sa dau tema pentru acasica domnisoarelor papusele Loryloo, Rox, Nice si Alinutza 🙂

Am citit acum o luna o carte care m-a facut sa realizez in ce hal este capabil un indragostit sa despice firul in patru si sa interpreteze orice rasuflare a perechii sale. Impactul a fost mai mare asupra mea cu cat am realizat ca sunt lucruri pe care le fac de fiecare data cand imi place un baiat, dar sa si citesc despre ele..eh, aici da lovitura! Treaba cu cartea asta sta la fel ca cea cu filmele porno: toata lumea face sex, doar ca unora le este rusine sau refuza pur si simplu sa vizioneze clipuri pornografice din anumite motive…Toata lumea se indragosteste, dar ramai shocat cand te identifici cu randurile cuiva care a avut curajul sa scrie despre situatia sa!
Cred ca mi-a fost frica pana acum sa spun 2-3 cuvinte despre „Eseuri de indragostit” de Alain de Botton…Din motivul enuntzat mai sus…Pentru ca totul incepe cum nu se poate mai simplu, „intr’o dimineatza de noiembrie, fara nici un gand de dragoste sau poveste”, si in doar cateva zile el ajunge sa spuna despre ea ca ” nu numai ca imi sfarsea frazele, dar imi completa viata!”. Pentru ca s-a intamplat pur si simplu, pentru ca se gandea la ea indiferent unde ar fi fost si ce ar fi facut:
„-Aveti ceva de declarat, domnule? Alcool, tigari, arme de foc?
-Numai dragostea mea!”…

Frumusetea aceste cartzi sta in faptul ca Alain de Botton reuseste sa faca filosofie si dintr’o ceasca de ceai! Pentru el, orice gest, orice cuvant, are cel putin 10 substraturi si tot atatea interpretari, poate ca de-aici si afirmatia sa, „limbajul se impiedica de dragoste, caci dorintza nu e articulata”…

Insa ideea asupra careia m-am oprit eu si care de fapt a pornit de la La Rochefoucauld este urmatoarea „Unii oameni nu s-ar fi indragostit niciodata daca n-ar fi auzit de dragoste.” Si l-as contrazice, folosindu-mi cunostiintele de psihologie empirica, spunand ca orice om are o nevoie de dragoste si de afiliere, ca practic avem iubirea in sange si de-asta nu renuntzam niciodata in a o cauta. Dar tind sa ii dau dreptate si lui La Rochefoucauld, pentru ca vad si eu ca, inca de cand suntem mici, suntem inconjurati de afectiune si de persoane care tzin la noi. Pe masura ce crestem socializam mai mult, luam contact cu lumea matura si cu toate caracteristicile ei. Invatam sa citim, sa rasfoim reviste si dam de zeci de pagini dedicate rubricii de dragoste si sex sau de relatii interumane. De mici, ni se citesc basme cu printzese frumoase salvate de printzi curajosi care le iau de neveste si traiesc fericiti langa ele pana la adanci batranetzi. Si apoi 90% din filmele care se promoveaza, au la baza cel putzin o poveste de iubire. Cum sa nu cautam si noi asa ceva…?„Cum sa stiu ca ceea ce simt pentru el e dragoste, daca nu-mi sopteasc ceilalti din jurul meu raspunsul?” ( prin poezii, prin versurile melodiilor).
Nu renuntzam pana nu ajungem sa urlam cuiva din tot sufletul nostru „IUBESTE-MA!”…Si din ce motiv? Nu avem decat obisnuita scuza jalnica: pentru ca te iubesc…Si stiti care este paradoxul? Ca rar ne dam seama cine ne-a marcat cel mai mult; pentru ca pana nu ai murit, este dificil sa spui ca cineva a fost iubirea vietzii tale 🙂
Va recomand cartea cu toata caldura…:D