De fapt, sunt asa de cateva zile, de miercuri, de cand am dat nenorocitul ala de examen psihologic! :-L Pe scurt: NU VA STRESATZI CA VI SE UMFLA BOTU’!
Mda, si vorbesc foarte serios. Nu va luati dupa ultrafolositele sintagme ” nu te supara/ nu te incrunta/nu te stresa ca iti apar riduri!”. Ma’ ass! Alea se fac in ani de zile! Buzele vi se vor umfla imediat, nu ochii…
Sunt sigura ca nu sunt alergica la nimic, nu e din cauza produselor cosmetice folosite pt ca nu am schimbat nimic si ce aveam deja nu depasise termenul limita, deci…totul e pe baza de stres!
Si lumea nu intelege ca nu mi-am facut nimic intentionat la buze! Asta mi se pare incredibil! Am stat 6 ore nemancata si nebauta, stresata si nervoasa pana peste cap si rezultatul a fost buze ca ale Marinelei Nitzu ( da, exagerez, dar EU NU DUCEAM LIPSA DE BOT!). Barbatilor le curg balele dupa mine pe strada iar femeile ma privesc invidioase, intrebandu’se cate mii de euro o fi platit siliconata dracu’ pentru o operatie ca asta! Si nimeni nu se prinde ca e o senzatie foarte neplacuta pentru mine…Mda…Si cauta, Dano, un machiaj bun pentru in seara asta la banchet, care sa mai ascunda cat de cat botu’ tau 4X4 = Angelia Jolie e nimic pe langa mine…

Sfaturile mele pentru fete mai mult ( dar si pt baieti – poate aveti noroc si vi se umfla altceva :lol:) sunt urmatoarele:
1. Nu va mai stresatzi si nu va enervati din orice, indiferent cat de puternice sau de sensibile ati fi! Nu se stie ce reactii s’ar putea sa aveti…
2. Daca nu sunteti mai mult decat insensibile, nu dati la politie!
3.Daca va doriti buze mai mari, DATI LA POLITIE!

Reclame

Am lacune…
Imi cer scuze ca scriu atat de greu si de pueril, imi cer scuze ca va citesc din an in Paste, imi cer scuze ca uneori nu sunt coerenta; dar chiar am lacune…majoritatea, sentimentale.
Am inceput sa’mi fac si mai multe griji pentru ceea ce urmeaza. Timpul a trecut pe langa mine mai repede ca niciodata si imi vine sa ii rup picioarele si sa stea cu ele in gips macar cateva luni, ca sa stie si el ce e durerea. Simt ca raman in urma si cum spunea o autoare al carei nume imi scapa cumplit, viatza ma depaseste si nu’mi place, pentru ca n’am aptitudini de acrobat.
S’au adunat toate acum: personale, nepersonale, materiale, spirituale, lucruri de maxima importantza si tot felul de porcarii. Am lipsuri in ceea ce priveste materia de bac si de admitere si mi’e al naibii de greu sa ma pun la punct, in conditiile in care mi s’au tot spart geamuri prin care privesc catre iubire si catre el. Ma simt rau… atat de rau, incat n’as recunoaste un succes nici daca m’ar scuipa in fatza!
Sunt linistita aparent, dar ma tot rascoleste ceva si mi’e teama sa raman singura cu gandurile mele. As vorbi, dar nu vreau sa’mi fac si mai mult rau. As vrea sa pot privi in ochii cuiva care ma cunoaste ca pe propriul buzunar, sa incep sa plang si cand sa dau sa ma arunc in bratzele sale sa nu ma intrebe „de ce?”. Nu sunt sanatoasa,poate..
Imi cer scuze ca ma cititi asa ( e bine ca nu ma vedetzi), dar tzin de mult in mine si am rabufnit. Le’am vizitat in seara asta foarte atent pe Grapefruits si pe Hubbis si am simtit ca mi s’a umplut paharul sentimental; zilele viitoare poate o sa gasesc o carpa si o sa sterg. Macar mi-au dat curaj sa scriu cateva randuri, daca tot nu am reusit sa zbier cum trebuie..
Dar e cumplit sa realizezi dupa atata timp in care te credeai o persoana care le are pe toate si care este definitia cuvantului COMPLEXITATE, ca de fapt lipseste ceva sau cineva…si tocmai lipsa asta este cea care iti da cu dictionarul in cap.
Sunt un cantec prost. Am niste versuri absurde pe care le tot repet si nu le aude nimeni. Le’am cantat de mult si inca mai simt nevoia sa le ascult. Asta apropo de Vama…Ah, si nici macar n-am voce 🙂

Fara legatura cu nimic:

Recunoaste ca-i un cantec prost
Recunoaste ca si noi am fost…
Doua inimi vor rula acelasi film la nesfarsit
Lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit…