In noaptea de dinainte de decembrie…

In noaptea de dupa noiembrie, era decembrie; desteptatorul pus pe podeaua camerei ei sunase si a fost iarna…

Si asta a fost prima toamna din studentie, prima toamna bucuresteana, prima toamna de socializare intensa dar si de singuritate profunda, prima toamna de fericire dupa multe altele distruse. Prima toamna pentru destule…
Cand am ajuns in Bucuresti la finalul lunii septembrie, am coborat din masina si m-a lovit un frig cumplit pentru perioada aceea, iar ploaia care tocmai incepuse nu ma incuraja deloc. Dupa cateva ore, am ramas doar eu cu Habiba singure in casa pustie, atat de singure, incat ne auzeam pana si ecourile batailor inimii ( da, eram foarte speriate). Nimic nu ne parea in regula, totul parca era asa de greu si de nou, dar intr-un sens infricosator.
Acum o jumatate de ora ne-am intors din oras razand in hohote, pe fundal ploios, evident. Parca imi parea ceva cunoscut, dar..mneeeah, prea putin. Cu toate ca afara este rece, nu mi-a fost frig 🙂 Caldura sufleteasca topeste mereu orice stare de disconfort. Ajunse acasa, Habiba s-a repezit sa faca o baita fierbinte. Eu ma chinui sa scriu acest articol, pentru ca mi-e foarte greu sa rezum tot ce mi s-a intamplat in toamna asta si chiar nu vreau sa pierd traditia bilantului. Insa ma mai bat si pe mine cuvintele cateodata…
Nu pot spune decat ca intamplarile fericite le-au compensat pe cele mai putin placute, care oricum nu au fost prea numeroase. Mai pot spune si ca noptile nedormite parca ma fac sa radiez si mai mult.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu mi’s un om fericit si as fi ingrata daca nu as recunoaste-o. Probleme personale? Toata lumea le are! Important este cum reusim fiecare sa trecem peste si mai ales pe cine avem alaturi de noi. Pentru ca in ciuda faptului ca nu am reusit sa savurez luna noiembrie asa cum mi-as fi dorit ( mda, a trecut pe langa mine cu 1000 de km pe ora ), cred mai „plina” sufleteste nu am fost niciodata. Expresia fetei mele v-ar lamuri…
Eu chiar sper ca ati avut o toamna frumoasa…pentru ca atunci cand mie imi este bine, ador sa vad oameni care impartasesc aceeasi stare ca si mine. Sper ca ati construit amintiri frumoase pe care le-ati adaugat colectiei de frunze uscate si zile incetosate; cand priviti in urma, e bine sa vedeti ceva, nu sa va uitati fix intr-un gol dureros…

 

Citeste o carte!

Se stie deja pasiunea mea pentru lectura, pentru cultura. Nu o singura data m-am enervat pe cei care nu apreciaza literatura la adevarata sa valoare, pe cei care nu stiu macar gramatica de baza, pe cei care nu pun mana sa citeasca inainte sa deschida gura. In afara de asta, mereu am trait cu impresia ca lipsa cartilor genereaza goluri sufletesti, dar si frustrari. Mi se pare foarte trist ca un om sa isi puna intrebari despre orice si sa nu gaseasca raspunsuri. Asta daca, bineinteles, reflecteaza macar un pic asupra vietii…
De Targul International Gaudeamus de carte stiu de cand eram clasa a 9-a. Am venit intr-o excursie cu clasa si am ramas marcata de paradisul „carturesc” de acolo…Am vrut sa mai ajung in Bucuresti si in anii urmatori, insa mereu s-au gasit diferite impedimente de ordin financiar sau personal. Insa in contextul de acum ar trebui sa fiu efectiv delasatoare ca sa nu merg! 🙂 ( acum o s-o bag iar pe aia cu : „V-am zis eu ca daca o sa stau in Bucuresti n-o sa pierd nici un eveniment pe placul meu!”). Deja ma gandesc sa o caut pe Aurora Liiceanu, dar si cateva carti despre comunicare si PR pentru ca da, ma innebuneste ceea ce studiez!
So, daca aveti un pic de timp liber ( un pic mai mult chiar, eu una stiu sigur ca o sa stau acolo cel putin 2 ore) si banuti pe care vreti sa ii investiti ca lumea, nu ezitati sa dati o tura pe la Gaudeamus! Daca nu stiti dupa ce sa va uitati, mai jos v-am lasat eu linkurile unor articole in care v-am povestit despre cateva carti…daca v-au placut, acum aveti ocazia sa le aveti, si chiar mai ieftin decat in mod obisnuit! De asemenea, ma astept ca pana maine dupa-amiaza cand ma voi duce la targ sa primesc si eu la randul meu cateva recomandari de la voi 🙂 Facultatea imi cam mananca timpul, dar nu ma plang decat de lectura mea de suflet din fiecare seara.
Am uitat un singur aspect: Gaudeamus imi aduce multe amintiri…

1. „De ce barbatii se insoara cu scorpii”
2. „Libelula”
3. „Strugurii s-au copt in lipsa ei” ( recomandare de noiembrie 🙂 )
4. „Care pe care”
5. „Dincolo de bine, dincoace de rau”
6. „Eseuri de indragostit”
7. „M-am hotarat sa devin prost”
8. „Despre ploaie”
9. „Plansul lui Nietzsche”
10. „Soni”
11. „In alta viata”
12. „Oameni si locuri din vechiul Bucuresti”
13. „Sex, shopping si un roman”

 

My Sweet November

Dupa ce v-am frecat un an intreg la cap ca sunt indragostita de luna noiembrie, iata ca a si venit! S-a lasat cam mult asteptata, ca intotdeauna, dar presimt eu ca a meritat toate supararile si miorlaielile de pana acum :). Numai frunzele acestei luni stiu sa se usuce odata cu lacrimile si numai vantul de acum stie sa ia cu el toate amintirile urate. Mi-a fost dor de soarele asta acid care ma arde pana pe dinauntru – simt si eu ca sufletelului meu ii este cald, dupa muuuult, muuult timp.
1 noiembrie m-a topit. Nu aveam cine stie ce planuri, dar ziua a fost un dulce fluid; la fel vor curge si urmatoarele. Asteptam cascada asta de momente frumoase. Good things come to those who wait, vorba Habibei mele. Si au inceput sa vina.
Imi doream de mult sa merg la un concert Alexandrina Hristov. Pentru cine nu o stie, EA este! Ea, o artista completa, cu niste picturi exact pe gustul meu, cu niste copii minunati si cu cele mai directe melodii catre tot ce inseamna EU. Nu ii ratati urmatorul concert, mai ales daca va aflati in Bucuresti. Este genul de persoana care are nevoie de o ora sa va faca sa o adorati, sa iubiti detaliile si viata, sa asteptati fericirea.

 

Printre carti

Mi-am petrecut ziua de ieri printre carti. A fost al naibii de placut sa rasfoiesc manualele Habibei mele, dar si cartile imprumutate de la biblioteca din Constanta, luand in considerare faptul ca pana acum nu am ajuns la Biblioteca Universitara din Bucuresti; dar imi voi face eu timp saptamana asta. Sunt nerabdatoare sa o vad, am auzit numai de bine despre ea. Sunt si mai nerabdatoare sa ma pierd printre rafturile cu carti.
Dar cred ca de-asta ma aflu aici: ca sa stau mult cu nasul in carti. Daca nu acum, atunci cand? La vara, in iulie sau august? Peste 10, 20 de ani? Neah! Daca nu aici, atunci unde? Pe plaja, in Mamaia? La birou, cand voi avea un job stabil, care imi va manca majoritatea timpului? Hah! Ma bucur sa vad ca am biroul plin de carti pe domeniul si pe sufletul meu. De-abia azi am inceput cursurile propriu-zise, dar deja simt nevoia sa scriu. Sunt sigura ca voi avea despre ce!
Si chiar nu vreau sa transform blogul intr-un jurnal. Nu. Dar e prea frumos ca sa nu vorbesc, e prea greu ca sa nu ma plang macar un pic, e prea palpitant si prea nou ca sa nu fiu entuziasmata si oarecum speriata. E prea tot ce mi-am dorit si prea pe cale sa se indeplineasca. Sunt prea mandra de ceea ce sunt pe cale sa ajung, ca sa nu va indemn si pe voi sa fiti mandri de realizarile si de planurile voastre! Nu uitati ca oriunde ati fi ajuns, sunteti acolo pentru ca voi ati vrut. Si afirmatia asta e cu doua taisuri, desi sper ca si in cazul vostru, sa fie vorba despre latura mai putin ascutita, despre latura stralucitoare si placuta. Despre latura aia pe care v-ati dorit-o voi.

Omul constituie o minune si pentru ca, din mii si milioane de exemplare, pe Terra nu se vor gasi doi indivizi identici: minunile nu se repeta… ( Septimiu Chelcea)

 

Egoism pe toata linia!

Am ajuns la simpla concluzie ca perioadele de egoism ne fac bine (chestia e a dracu’ de subiectiva, deci puteti sa fiti de acord cu mine sau sa-mi spuneti ca sunt idioata; accept orice varianta). Cel putin, la mine incep sa se vada efectele si sunt sigura ca vor fi si mai evidente peste cateva saptamani sau luni.
Nu mai vreau sa ajut pe toata lumea; refuz! Cand am facut-o, ori nu am auzit nici un “multumesc”, ori nu am avut parte de pic de respect sau o farama de consideratie. Asa ca, de ce efortul? N-am sa pot niciodata insa sa renunt la voluntariat…insa de Mama Ranitilor mi s-a taiat!
Am trecut si de faza cu “banii nu pot cumpara fericirea”. As baga replica aia cu “ o cumpara deja facuta” ,dar deja e un cliseu si suna prea a pitzipoanca de New York. Nu generalizez, dar haideti sa fim seriosi: banii conteaza al naibii de mult! Am pus mereu iubirea fatza de un baiat inaintea pasiunii monetare si nu am sfarsit bine. Nu. Acum stiu ce sa aleg dintre bani si dragoste…cel putin pentru moment. Si cred ca banuiti si voi raspunsul meu. Va spun ca voi urla din toti plamanii “MAKE LOVE, NOT MONEY!” doar atunci cand voi avea casa si masina mea, un job stabil si un salariu nesimtit. Pentru ca nu prea ai voce sa faci declaratii amoroase cand te trezesti cu o durere de gat de la curentul care se produce intre buzunarul si portofelul gol. Hai sa recunoastem, pe bune! A nu se intelege totusi ca sustin materialismul, pentru ca imi provoaca sila. Cred doar ca ar trebui sa spunem lucrurilor pe nume.
Vreau sa ma gandesc mai mult la mine, la viata mea, la planurile mele. Va sugerez sa faceti acelasi lucru, indiferent daca ati inceput scoala, liceul, facultatea, masterul sau daca va stresati la acelasi job nenorocit. Daca nu ne gandim noi la propriile noastre nevoi si sentimente, atunci cine? 🙂
Da, sunt egoista. Si mi-a trebuit foarte mult timp ca sa ajung asa. Pentru ca sunt proasta de buna. Mi s-au umplut N pahare si sticle si butoaie pana sa zic STOP!.Stiu ca faza asta de “Choco este inceputul, cuprinsul si finalul in orice” imi va trece destul de repede. Nu sunt suficient de scorpie ca sa raman toata viata mea atat de egocentrista. Dar incerc sa ma bucur de perioada asta de “ nu dau 2 bani pe altii, pentru ca nu vreau si nici nu-i am!”. Si va spun sincer…MI-E BINE! Cu toata plecarea de acasa, treaba, cursurile, plimbatul si grija pentru ziua de maine, E BINE sa ma gandesc numai la sufletul meu si nu la al nu stiu carui nesimtit caruia nu ii pasa, care nu stie sa salute sau sa sune. Si sufletul meu va suna ocupat exact cand se va astepta mai putin! 🙂

 

Artistii sunt chiar sub nasul nostru

Ma gandeam de mult ca ar fi timpul sa promovez persoana care sta in spatele fotografiilor mele. Pentru ca dincolo de comentariile pozitive de pe Facebook sau de pe blog, numai noi stim povestile fiecarei sedinte foto. Si la ora actuala sigur nu m-as fi laudat cu un fel…eh, sa ii spunem „book”, daca nu ar fi fost Habiba.
Tot incerc sa o conving sa faca un job part-time din asta. Stiti voi, fotograf de nunti, botezuri, majorate. As putea fi ca un PR pentru ea, doar ce mama naibii, meseria asta mi-am si ales-o, nu? 🙂 Dar nu e sigura daca vrea asta… Ea stie ca mai are foarte multe de invatat, dar eu stiu si ca o sa aiba timp. Mai tind sa cred si ca vrea sa pastreze fotografia ca pe un hobby pentru inimioara ei, ca nu doreste sa transforme aceasta pasiune in bancnote. Apreciez enorm lucrul asta, in contextul zilelor noastre in care romanii incearca sa scoata bani si din piatra seaca. Cred ca ea nu vrea sa ramana cu sufletul sec…
Am tot indemnat-o sa isi faca un site special in care sa posteze fotografiile ei ( pe langa conturile mele de facebook si chiar hi5 cand imi mai aduc aminte, care sunt pline cu poze facute de ea). Minunea s-a intamplat acum o saptamana sau doua, dar am preferat sa las sa treaca putin timp ca sa se hotarasca tot ce vrea sa ne arate. Si credeti-ma, are ce! Nu vreau sa va inchipuiti ca fac asta pentru a-mi promova mie imaginea ( ma veti recunoaste in mai mult de jumatate din creatiile ei). Nu. Doar ca sunt modelul pe care ea experimenteaza tot felul de lucruri, pe care ea o sa puna in practic orice detaliu invatat. Sunt modelul care o sa spuna mereu cu mandrie ca fotografa ei este Korina Inoubliable si o voi obliga mereu sa se semneze pe orice poza care ii apartine!
P.S: sa nu uitam de adresa ei pe Deviant.

–––––––––––––––––––––––

Inca de la inceput am stiut ca Andrei nu ma va dezamagi. Pana si numele lui imi inspira ceva, iar primele lui poezii promiteau mult. I-am spus asta. I-am spus sa fie mandru de el si sa nu isi doreasca altceva. Ma bucur ca i-a iesit. Mai mult decat va inchipuiti…
Am avut ocazia sa urmaresc evolutia sa literara de la poezii care exprima mai putin la unele care ori m-au cutremurat ori m-au pus pe ganduri. Si de multe ori i-am spus ca are talent, de la fel de multe ori colegii de blogosfera i-au spus ca ar trebui sa publice o carte. Isi dorea si el asta. Si se pare ca a reusit intr-un fel sau altul. Volumul nu ii apartine in totalitate, dar aici se regasesc multe dintre gandurile sale.
De ce este atat de big deal si pentru mine…? Pentru ca il inteleg. Pentru ca visul meu de ani de zile este sa devin scriitoare, sa imi public poeziile. Nu am reusit. Din diferite motive, care sper sa dispara pe viitor. Niciodata nu e prea tarziu, dar sper ca vreodata sa vina cat mai repede…
Vreau sa il felicit din suflet pentru realizarea lui, care sunt singura ca i-a adus o satisfactie sufleteasca si o bucurie enorma. Si vreau sa stiti ca asa arata cartea, daca dati de ea prin librarii, nu ezitati s-o rasfoiti. Va zice Chocolate ca o sa va placa! 🙂

 

Daca e ultima joi din primavara…e leapsa!

E ultima zi de joi din aceasta primavara…Nu a fost deloc buna pentru mine. Incerc si acum sa ma calmez si sa-mi spun ca merit mai mult de atat. Pentru ca stiu ca asa e…
Leapsa de la Nice mi-a dat de lucru pentru 10 minutzele si chiar si acum cand am terminat’o, am mai ramas un pic sa meditez asupra ei. Pentru ca intrebarile astea simple ridica cele mai complexe raspunsuri. Mi-am dat seama ca sunt guvernata de dragoste… mi-am dat seama ca imi merge bine pe orice plan, mai putzin pe ala sentimental. Dar cu toate astea, nu am de gand sa ma opresc intr’un loc si sa astept. Am multe de facut.
Leapsa merge la tot blogroll’ul dar si la toti amatorii, bineinteles 😀 M-am gandit sa nu nominalizez pe nimeni pentru ca sunt sigura ca o vor fura mai multi…

Zodia: Scorpion. Sunt in stare sa-i citesc biblia Diavolului si ala m-ar asculta 😆

As vrea: sa iubesc si sa fiu iubita din tot sufletul in mod permanent si irevocabil !!!

Pastrez: toate pozele si multe dintre caietele mele inca de la gradinita pana in prezent ( mai ales pe cele de matematica – sa vada si copiii mei ca la 10 ani stiam sa fac exercitii si probleme 😆 ).

Mi-as fi dorit: si mai multa ambitie decat am. Niciodata nu e destula, zic eu…

Nu-mi place: sa fiu tradata, mintita sau inselata

Ma tem: ca n-o sa ajung ceea ce imi doresc, ca n-o sa fiu niciodata atat de fericita pe cat imi doresc :-< .

Aud: si ce nu trebuie. Aud multe fara sa vreau si nu intotdeauna e bine. Cateodata doare.. vorba unui fost prieten: ceea ce nu stii, nu te poate rani.

Imi pare rau: ca nu pot face mai mult pentru cei la care tin

Imi place: sa muncesc pentru ceea ce imi doresc si sa ajung undeva sus doar prin propriile mele forte.

Nu sunt: mai calma, mai disciplinata. Dar nu tzin neaparat sa ma schimb.

Dansez: da! prin cluburi cateodata, la petreceri, prin casa :”> .

Niciodata: n-am sa las pe nimeni si nimic sa ma transforme intr-o persoana slaba, fara caracter.

Par: mai fitzoasa decat sunt. Aparentele inseala mult; eu chiar sunt cuminte. Dar nu ma chinui sa le schimb impresiile oamenilor despre mine.

Plang: din suflet. Intotdeauna… cu urlete, cu vaiete, cu zbierete. Plang rar, dar puternic. Cand suspin, sunt doar putzin zgaraiata. Cand curg lacrimi, curge sange.

Nu-s intotdeauna: calma. Asta e!

Nu-mi place la mine: ca iert prea mult. In majoritatea cazurilor, nu se merita.

Sunt confuza: nu prea mi se intampla. De obicei, stiu ce vreau.

Am nevoie: de iubire, mai mult decat orice 🙂

Ar trebui: sa stau sa ma gandesc 5 minute inainte sa tzip si sa fac scandal. Dar deja am inceput sa lucrez la chestia asta si chiar incerc sa ma controlez 😀

P.S: Gianna Nannini – Io. Nu stiu cati cunoasteti cantareatza sau melodia; versurile sunt aici. Sper sa va placa…pe mine ma descrie destul de mult :”>.

 

Sunt mandra de voi, ma!

N-am putut sa ma fac in continuare ca ploua si ca n-am primit un premiu dragutz de la Nice si de la Cami, carora le multumesc din sufletel ca n-au uitat de mine, in ciuda faptului ca trec mai rarutz pe la ele ( ca si pe la mine, dealtfel 😆 nu prea stau „pe acasa”).
Nu as putea sa nominaliez pe cineva anume pentru a da premiul mai departe, oricum multi dintre voi l-ati primit deja. Insa m-am hotarat ca de data asta sa ofer cadoul asta mic intregului blogroll 😀 pentru ca periodic, trec pe la fiecare, va citesc si imi spun parerea cand am una bine conturata. Sunt foarte mofturoasa la tot ce se scrie, dar exista domnishoare care m-au topit si m-au facut sa revin. Am dat si de baieti care mi-au aratat ca sunt oarecum diferiti de ceea ce cunosc eu…nu aveam cum sa ma uit in alta parte si sa nu-i vad! ( apropo, la multi ani, gagiilor! :*).
Hubbis primeste premiul asta dragutz pentru ca este si ea dragutza si este scorpiutza mea de suflet. E incredibil cum m-a facut sa-i torn intr-o singura seara cea mai importanta poveste din vietzishoara mea si cum m-a inteles..As avea multe de povestit cu ea daca ne’am vedea face to face, cred ca 24 de ore nu ne-am opri! Pe DianaEmma o apreciez enorm pentru faptul ca imi ofera mereu o alta perspectiva a lucrurilor. Exact cand am impresia ca ceva este cum vad eu ca este, ea imi arata si cealalta parte; si este mare lucru sa ai pe cineva ( chiar si prin intermediul unui blog) care sa iti arate ce iti scapa :). Despre Grapefruits am spus mereu ca e mamica si asa o sa ramana..de la ea am invatat sa scriu pe blog, sa comentez..de la Grapefruits am invatat multe doar citindu-i articolele. Nu o singura data m-a pus pe ganduri si nu doar de 2-3 ori am citat’o ori in cadrul unor discutii ori in statusurile de pe mess, cu numele de „Grapefruits, colegutza mea de blog, spunea ca..”… Loryloo este o scumpica..ea mereu mi-a inteles starile, supararile; parca empatiza cu mine de acolo de unde este ea. O vad ca pune sufletzel in tot ce face si ce spune si n-ai cum sa n-o placi, e ca o bucatzica de zahar pe care chiar daca o strangi in palma si o farami, mana tot o sa iti ramana dulce 🙂 nu poti s’o citesti azi si maine sa nu mai treci pe la ea. Pe Rox nici n-am simtit’o ca are 2_ de ani ( nu spun exact cat 😛 )! Este cea mai moderna mam’buni pe care o cunosc eu si o admir mult ceea ce este.. imi da impresia de femeie completa, independenta, visatoare dar cu capul pe umeri. Cam asa as vrea sa ma vad si eu peste ceva timp si daca am noroc, poate se indura sa iasa cu mine la o cafelutza, la practica :D. Langa Alinutza nu ai cum sa stai suparat! Are cele mai bune bancuri din cate am citit eu si daca vrei sa i-o trantesti cuiva, ai ce invatza de la ea! Ma oftic doar ca nu este mai aproape, cred ca as fi fost mult mai happy daca as fi avut’o langa mine, sa imi traga cate o palma cand sunt botoasa sau sa imi puna un zambet pe buze, pentru ca este mai capabila decat oricine sa faca asta! Delia imi place…am descoperit’o relativ de curand, dar n-am mai putut s-o las. Parca prea mult suntem pe aceeasi lungime de unda cand vine vorba despre femei, barbatzi, prieteni, relatii. Imi pare mereu fericita, senina si parca ma molipseste cateodata; imi pare ferma, hotarata, stie ce vrea si pe cine vrea. De la ea imi doresc capacitatea asta de a exprima opinii si de a lua decizii, de a pune punctul pe I, domnule! 🙂 N-am s’o uit pe Nice care ma surprinde de fiecare data cu ceva nou. Ma uimeste faptul ca o descopar incet incet si ca intre mine si ea sunt foarte multe asemanari. Are ea acel mod subtil de a ma face sa realizez asta..De obicei plec de pe blogul ei ori cu ceva mai multa cultura generala, ori plina de pofte de ceva bun 😆 . Cami are cele mai originale pareri din cate am vazut! Si are un stil de a le exprima si de a povesti ceea ce vede, de sta matza’n coada! Daca s-ar hotari sa publice un ziar sau sa apara la tv, eu cred ca i-ar fura painea de la gura lu’ Mircea Badea! Daca ar fi mai multi oameni ca ea, am fi in stare sa vedem si noi ce e bine si ce e rau..Sinsdesign este de o complexitate de nedescris! Sincer, nu inteleg cum poate sa fie la curent cu tot! Si ea, si Meandmydaughter sunt demne de toate aprecierile mele pentru faptul ca sunt niste mamici jos palaria, au timp de familie si de casa, dar isi gasesc momente libere si pentru ele! E mare lucru, nu stiu cate femei din zilele noastre mai sunt in stare de asa ceva ( am sa fur meseia de la ele, cand va sosi timpul :”> ). Si acum, sa trecem si la partea masculina de pe wordpress. Machiaveliq este mai mult decat funny! Niciodata nu am vazut la el un articol superficial, mereu si-a lasat amprenta pe ceea ce a scris.. si sincer, mereu a avut ceva amuzant de spus. Nu l-am vazut suparat sau trist si e bine sa stiu ca exista si romani fericiti! 🙂 Invatatorul chiar stie sa predea! Cu toate ca este foarte orgolios, cred ca cele mai tari pareri pe care le poate avea un baiat, la el le gasiti ( mai ales daca sunteti fete si aveti nevoie de sfaturi sincere). Vi’l recomand din tot sufletul…Se merita sa-i suportati mandria si zecile de corectari pe care sigur o sa vi le faca! 😆 . Igaveuponlife imi place de asemenea pentru parerile lui si pentru cum scrie; am citit la el puncte de vedere pe care le poate avea un baiat si la care nu m-am gandit niciodata! Mi-a schimbat cateva conceptii si m-a facut sa realizez ca lucrurile nu stau mereu asa cum le percepem noi, fetele 😀 Pe Brokenwhisper nu-l laud pentru ca sunt suparata pe el..si-a anuntat revenirea cu trambitze si fanfare si acum s-a dat iar la fund..pai asa se face? :-w
Au mai ramas cateva persoane despre care nu am spus nimic, dar pe care nu le-am uitat. As vrea doar sa imi mai rezerv putzin timp pentru a le cunoaste mai bine inainte sa deschid gura 🙂 Dar despre cele care am vorbit deja, pot spune ca mi-a facut o placere imensa sa le cunosc, chiar si asa virtual ..In viatza de zi cu zi nu dai peste oameni care sa te inteleaga si pe care sa ii intelegi la randul tau 🙂

 

Un vals de inceput de luna

Stiu ca trebuia sa va urez de ieri o luna mai cat mai frumoasa si mai fericita, dar credeti-ma va rog ca am picat lata de oboseala :”> nu am facut nimic iesit din comun, dar a fost o zi speciala petrecuta intr-un cerc exclusivist alcatuit din persoane alaturi de care am crescut..:)
Asa ca va voi spune acum sa profitati de ultima luna de primavara din anul acesta ( stiu ca DianaEmma mai are de suferit din cauza copacilor si am aflat de curand ca nici Loryloo n-o duce prea bine 😦 ) si profitati de faptul ca treaba cu astenia inca mai este valabila ca sa facetzi tot ce va trece prin cap!
Stiu ca am cam lipsit din peisajul wordpress’ului, dar v’am citit si cand voi fi in stare va voi si comenta. Am scris mai rar pentru ca nu prea imi mai gasesc cuvintele…cred ca sunt fericita 🙂 cred ca asa arata sentimentul: cand stai aproape toata ziua cu ochii pe peretzi si te gandesti la ceva, la un singur lucru, cu un zambet tamp pe fatza si cu o caldurica permanenta in sufletzel, care nu te lasa sa te superi sau sa te enervezi din daca e sfarsitul lumii. Si starea asta de visare cu ochii deschisi mi-a fost accentuata de un film peste care am dat aseara intamplator la tv si pe care nu-l mai vazusem de mai bine de 2 ani ( uitasem deci muuulte replici din el). Cu un castron cu salata de fructe in bratze m-am uitat cu inimioara cat o capshunica cu zahar la „Before Sunset” . Sunt sigura ca domnishoarele indragostite de iubire l-au vazut deja, dar eu il recomand acuma acelora care nu stiu despre ce vorbesc. „Before Sunset” este continuoarea unei povesti de iubire de acum 9 ani ( „Before sunrise” parca): el scrie o carte despre ea si astfel o gaseste prin Paris. Discutiile dintre cei doi sunt fascinante si finalul pica superb..
Stiu ca poate sunt aeriana, stiu ca poate gresesc, imi cer iertare, dar fericirea mea n-o mai dau inapoi! 🙂

Celine: Baby, you are gonna miss that plane.
Jesse: I know.

 

So take me as i am!

Am promis ca in post’urile astea imi voi trata multipla leapsa primita de la Machiaveliq si Hubba Bubba ( Loryloo, iubita, va trebui sa mai astepti putzin, merg mai greu pozele de cand eram eu micutza si sunt sigura ca nu vrei sa pierzi partea aia 😆 ). Imi cer scuze ca raspund la intrebari cu intarziere dar pe langa faptul ca in ultimul timp am simtit ca nu mai am ce scrie, am vrut si sa ma gandesc serios la anumite raspunsuri pe care le voi da. Si pentru ca am citit de luni bune blogul DianeiEmma, care ar fi in stare sa faca si 10 articole intr-unul singur, m-am gandit sa iau exemplu de la ea si sa fac si eu un 2 in 1 🙂

10 principii pufoase:
1.Dana nu e Dana fara caracterul ei. Pot sa ma adaptez la orice situatie si la orice persoana, sa joc teatru, sa ma schimb pentru o ora, o zi, o luna. Dar voi reveni mereu la vechile mele obiceiuri, tzipete, crize, rasete, orgolii, activitati, etc. Nu ma schimb pentru nimeni, decat involuntar. Mi s-au intamplat unele lucruri si am dat de cateva persoane care m-au facut sa vad viatza altfel…si atunci am mai adaugat ceva la al meu complicat caracter sau am modificat, fara sa vreau.
2.Hate the sin, not the sinner! Pentru ca am lucrat prin ONG-uri cu tot felul de oameni, am vazut multe cazuri. Am invatat sa nu judec superficial pe oricine, sa ma gandesc ca in spatele fiecaruia este o poveste. Si am invatat ca nu trebuie sa cataloghezi si sa judeci o persoana, ci ceea ce a facut ea! Nu rezolvam nimic daca judecam un criminal si il inchidem; mai sunt sute ca el.Pacatul trebuie judecat. Nu rezolvam nimic daca excludem dintre noi un consumator de droguri; nu stim ce l-a impins sa le ia ( exceptand anumite cazuri)…Daca uram, sa uram macar ce trebuie; sa nu uram cu superficialitate!
3.La final, ramai doar cu mandria si cu reputatia ta. Poate este o conceptie mai invechita, dar dupa ce toate relatiile se termina, dupa ce se duc naibii toti banii si dupa ce ramai singur, doar reputatia ti-o mai pastrezi. Mai ales ca fata/femeie…
4.Persoanele care iubesc banii prea mult sunt banuite ca ar face orice pentru ei.…ca i-ar trada pana si pe cei pe care ii iubesc, ca si-ar calca pe toate principiile, ca ar merge pana la dracu’ pentru bancnote. Persoanele care iubesc banii prea mult nu mai au ce cauta in viatza mea. Eu cred ca banii nu cumpara fericirea si nici nu o achizitioneaza gata facuta. Cu bani iti iei un caine, dar cu iubire il faci sa dea din coada.
5.Fara ele nu-i paradis! Vorbesc cu oricine, azi ies cu o colega, maine cu alta; dar prietenele mele sunt sfinte. Dupa ce mi-am luat niste tzepe uriase din partea altora, m-am prins ca doar la ele pot sa revin oricand cu increderea oarba de a le spune orice.
6.”Domnule, eu sunt un sentimental!” (spuse Caragiale) 🙂 Si eu mi’s la fel. In viatza, sunt momente in care trebuie sa ne lasam condusi si de sentimente, de ceea ce ne place enorm, de ceea ce iubim, nu doar de ce este corect sau rational. Ca nebanuite sunt caile inimi…
7.Time is feelings! ( not money!). Nu-mi place sa pierd timpul, sunt colerica, grabita, repezita. Am impresia ca nu am timp sa fac tot ce vreau, sa citesc ce imi propun, sa scriu tot, sa vad tot. Am impresia ca nu cunosc destul, ca nu iubesc suficient…incerc sa nu pierd timpul incuiata in casa de-aiurea, incerc sa simt intensitatea fiecarui moment ( chiar si ale acelor clipe de plictiseala cruuuunta 😆 ).
8.Nu uita de unde ai plecat! Si aici ma refer la multe, dar voi explica pe scurt. In principiu, ma refer la familie si la neamuri. Fara ei, adio tu. Tot ceea ce suntem, suntem datorita familiei in mare parte, indiferent de cum a fost aceasta. Putin respect, deci.
9.Nu esti singur pe lumea asta! Asta ar trebui sa inteleaga mai multi. Sa ne uitam in stanga si in dreapta, sa incercam sa ajutam cum putem, pentru ca nu se stie cand o sa avem si noi nevoie de cel putzin un umar pe care sa plangem. Sa avem suflet, ma…
10.Ceea ce nu ma omoara…ar fi bine sa dispara din calea mea! Si poate asta este unul dintre cele mai importante principii sau caracteristicii ale mele…Roata se intoarce mereu, si daca n-o face de buna voie, trebuie s-o intorci tu. Cine cade, plange, se ridica, si pune mai departe piedica celor care l-au impins. Stiu ca nu e cea mai buna judecata, dar in lumea asta totul se plateste.

Siiiii, partea a doua 🙂 :
NU POT SA RENUNTZ LA:
…cei dragi.Si aici ma refer la prieteni si familie 🙂 nu i-as da pentru nimic in lume.
…carti si toate caietele mele de citate. Sunt deja o parte de mine, ma definesc in cele mai profunde intelesuri ale mele.
…muzica. Simt ca o iau razna daca melodiile mele de sufletel, de boceala, de zbenguit, de visat.
…tzelurile si planurile mele de viatza.Am avut nevoie de ceva timp ca sa ma hotarasc si sa-mi conturez bine asteptarile si nu am de gand sa mi le schimb pentru nimic in lume!
…garderoba mea, produsele de ingrijire si cosmetice. Si toata categoria asta imensa intra tenesii, blugii, spuma de par ( cretz cretz 😀 ) si fondul de ten. Stiu ca nu e ceva cu care sa ma mandresc, dar e singurul meu articol de machiaj ( ca sa zic asa), pe care il folosesc zilnic. Restul..mai rarutz 🙂
…micile mele placeri: cola, ciocolata, o sedinta foto din cand in cand, o plimbare, un ceai la Carturesti, o barfa mica.
…religia mea. Cu toate ca nu sunt cea mai credincioasa persoana, nici nu concep sa trec la catolicism sau si mai si, la islamism. Ha!
…amintirile mele.Nu regret nimic din ceea ce am facut; este ceea ce mi-am dorit la momentul respectiv.
…mandria mea!
…iubire, indiferent cat de multe dureri si suparari mi-a adus!
…principiile mele, oricat de stupide sau de imposibile ar parea unele dintre ele! 🙂