Dar pentru ea nu e prima data cand e nefericita. Si nu va fi nici ultima. Mai rau decat orice este ca nu e prima oara cand e amagita, cand adoarme cateva nopti la rand cu zambetul pe buze, cand se trezeste cu cearcane de bucurie adanca, dar nu conteaza! Ca ce naiba, lumea nu se uita in ochii ei, ci prin ea si nu conteaza ce arata, ea stie ce simte si ce vrea. Si brusc este lovita de nici ea nu stie ce, exact in moalele inimii si hemoragia interna e atat de puternica incat parca simte fiecare picatura care se loveste de un perete deja tocit… Si deja nu mai e iubire si nici ura nu e, ca sa stie si ea pe cine sa injure; nu… e doar o nenorocita de teava care se sparge mereu, parca e lipita la loc cu guma Orbit ca al dracu’ instalator nu e bun de nimic! Dar pe ea nici atat n-o intereseaza, pur si simplu nu poate sa schimbe teava aia si o lasa asa… intr-o buna zi, poate ca o sa fie in stare s-o scoata de unde e, sa o rupa si se loveasca cu capul de ea pana cand hemoragia aia o sa devina externa, ca sa vada si altii prin ce trece de fiecare data.

Nu, pentru ea clar nu e prima oara cand e ranita…si parca nici nu mai stie cum e sa fie altfel. Nu mai crede nimic frumos in jurul ei, se indoieste de tot. Dar nici nu poate sa nu creada anumite cuvinte, ca doar dracu’ stie sa iti intinda o mana, dar nici ca te mai lasa daca faci greseala s-o apuci. Nu se poate abtine sa nu radieze cand aude ceva ce i se pare frumos si nici sa nu planga cand cade totul pe ea. Stie ca a doua zi o sa se ridice din gramada de moloz si o sa bantuie prin oras printre alte cladiri vechi, pentru ca doar cu trecutul mai poate trai. Stie ca poate azi e nasol, dar maine va fi sigur si mai urat si daca reactioneaza asa inca de pe acum, mai incolo cine o sa mai planga pentru ea? Pentru ca n-o s-o faca nimeni…lumea nu stie sa stearga lacrimi, dar apoi sa simta odata cu cineva..? Lumea parca nici nu mai stie ce sa-i spuna ca s-o faca sa inteleaga…Lumea asta parca e proasta si stie doar sa priveasca in gol. Parca se hraneste din suferintele alora. Parca…ah, bagami-as!

Dar nu e prima oara cand teava aia ii da palpitatii…cu totii avem probleme inauntru, in case, nu? A crezut pentru cateva secunde ca a rezolvat’o, dar a inceput sa curga iar. Ce dracu’ sa se faca daca nu gaseste nici un meserias bun?! Teava asta a inundat’o de atatea ori incat parca i se pare normal sa traiasca intr-o balta de confuzii, intrebari, nedumeriri, nervi, suparari. Si Doamne, ce n’ar da sa se inece odata! Oricum nu a invatat-o nimeni sa inoate si deja i se pare ca e cam tarziu…Nu mai vrea nici colac de salvare,nu are asa ceva in casa. Nu a avut nimeni grija sa i-l lase intr-un colt, in debara. Nu a avut nimeni grija de ea.

Nu, nu va fi prima oara si cu siguranta nici ultima cand va ramane intinsa pe burta in holul aproape intunecat ( la naiba, acum parca sunt niste probleme si la nu stiu ce fire de curent) si facand cerculete in acea balta,va astepta sa ajunga apa la vecine si s-o ajute ele cumva, pentru ca singura nu poate. Or sa vina si da, o sa ii fie si ei mai bine. In fond, teava aia va fi acolo si maine si in anii urmatori.

Se gandeste ca poate guma Five ar fi mai buna…

Reclame

Citeam aseara o povestioara de’a lui Sartre care ilustra existenta pentru sine si existenta in sine, pentru a explica ce este fiinta si ce este neantul. Cand a scris „Pierre cel absent”, filosoful a vrut sa sublinieze faptul ca atunci cand intram intr’o cafenea cu scopul de a ne intalni cu cineva (Pierre in cazul de fatza), cu toate ca locul freamata de energie si de fericire, daca persoana cautata nu este regasita printre zecile de chipuri, vom pleca dezamagiti capul si vom iesi…
Vedetzi cum inima de femeie interpreteaza tot..?:) Exemplul era unul cu rol filosofic, nicidecum sentimental; poate ca Pierre trebuia sa se vada cu un prieten sau cu fratele sau, sa faca schimb de carti sau de cd’uri. Eu am presupus imediat ca ar fi fost vorba de o intalnire cu o fata…O fata care poate il astepta de mult, care dorea sa isi gaseasca linistea in bratele lui, care avea ceva foarte important sa’i spuna, ceva de care s’a temut mult timp, dar si-a facut curaj intr’un final. Si in acest final el n-a aparut…Inima de femeie ma face sa ma gandesc la suferinza pe care ea a simtit’o, pentru ca am simtit’o si eu de atatea ori. Stiu cum e sa stai intre atatea persoane si sa te vezi singura. Stiu cum e sa iti doresti din tot sufletul sa rostesti ceva si sa nu poti din toata frica…Si astepti…
„Uneori lipseste o singura persoana si intreaga lume pare nepopulata”. ( Alphonse de Lamartine)

Ma uitam cu Popi la un film acum ceva timp. Si iata o scena clasica: ei se certasera, el isi cere scuze spunandu-i ei: ” Iarta’ma, nu am vrut niciodata sa te fac sa suferi atat :(„…La care se trezeste minunea mea de copil si afirma: „Deci nu a vrut niciodata sa o faca sa sufere ATAT !! Dar cat de putin tot a vrut…Ahaaa!” . Si incepem:
Teoria lu’ Popi: femeile sunt facute si sunt invatate de mici ca trebuie sa sufere! Asa se explica si faptul ca multe dintre noi suntem atrase de niste jigodii ordinare, care nu stiu sa ne aprecieze, sa ne salute, sa ne alinte, sa ne spuna o vorba buna cand avem nevoie…In schimb, noi ne-am da pentru si ei sufletul! Vrea puiu’ prajitura cu ciocolata, nu conteaza ca aseara a fost magar si s-a intors cu spatele la tine sforaind cand tu erai suparata; repede la Carrefour si ia tot ce iti trebuie!
Imi dadea Popi urmatorul exemplu: cand o fata este micutza si un baiat se poarta urat cu ea, o trage de codite sau o impinge, educatoarea si parinitii ii spun ” Eeeh, te iubeste, de’asta se poarta asa cu tine! :> ” . SI TOTUL ARE SENS ACUM! Nu e de mirare ca peste 10 ani, cand fetitza respectiva se va regasi intr’o adolescenta frumoasa dar confuza, va cauta acelasi baiat care a necajit’o la gradinitza, doar ca de data asta va suferi din cauza ca el o ” va trage de coditze” pe alta, si nu pe ea…

Citeam recent si un fragment scris de Alice Nastase, care spunea ceva de genul: ” E adevarat, e crunt de adevarat ca femeile nu au vise erotice cu domnii gospodari, care bat covoare o data pe luna si stiu sa puna muraturi, ci cu Don Juanii care stiu sa te faca sa suferi, sa te perpelesti, sa mori de gelozie, sa arzi de ingrijorata dorinta. Fosneste in noi, racoros si superb, fascinatia raului!”…Si mai obiectati ceva la asta daca putetzi!
Pe langa asta, mai putem trage o concluzie: baietzii sunt constienti ca noi ne topim dupa ei cu cat ei se poarta mai urat, asa ca merg pana la extreme! Asa deci, da? 😀 Bine, bine…