Nu prea imi dau seama daca este sfarsitul sau inceputul zilei si nici daca sunt obosita din cauza unui program lung sau a unei nopti nedormite; norocul meu ca s-a inventat ceasul si stiu ca e 7 a.m. Afara e inca intuneric, bulevardul incepe sa se aglomereze si oricum nu vad nimic de umbrela. Asta imi mai lipsea, sa mai bata si vantul. Imi trag basca mai pe fata si merg catre metrou. Ma lovesc de o pustoaica de vreo 7-8 anisori, cu un ghiozdan mai mare decat ea si cu o pelerina roz bombon. Are viteza. Cred si eu: nu se compara facultatea cu clasa 1.
E mai full ca la pranz. Si vorba sora-mii, la stanga si la dreapta numai barbati la costum si femei cu tocuri si paltoane…stiti voi, oameni cu acel look afacerist. Ei asteapta foarte calmi pe peron, eu ma enervez ca nu mai vine odata metroul.Ei mananca meticulous ori un covrig, ori o placinta cu branza, eu injur ca nu gasesc sticla de ceai cald prin geanta. Ei se aseaza si isi scot ziare, “HA!” imi spun, acum stiu si eu ca lumea obisnuieste sa citeasca in metrou si imi scot o carte ca sa ma simt mai bucuresteanca. In primele zile eram atenta la statii si nu imi permiteam luxul de a fi cu ochii in alta parte. Apoi cand am incercat si eu smecheria asta, mai mai sa cobor la statia gresita. Nu si de data asta. Acum sunt tare! Am omis insa faptul ca in geanta aveam “Bucuresti. Amintiri si plimbari” de Catherine Durandin. Mda, m-am gafat: bucurestenii nu citesc despre orasul lor. Mai am de lucrat la partea cu integrarea.
Si ce daca ploua? Eu sunt imbracata bine si am o umbrela data naibii! Doar ca pe Lascar Catargiu sunt ditamai baltile si eu nu am abilitatile necesare de a sari peste Marea Neagra. Ocolesc frumusel fara sa imi fac griji pentru masinile de langa mine; circulatia oricum e blocata, slabe sanse sa ma ia unul pe capota. In sala de curs le zambesc frumos catorva gagici. Le ador deja, in ciuda a doar doua saptamani petrecute cu ele. Ma scurg si ma pun langa ele. Sandra nu stie cum sa se aranjeze mai bine pentru cursul unui prof, Flaviei ii pica ochii de somn in gura. Si mie. Ma uit fugitiv catre geam si observ picaturi mari cum cad; imi amintesc de editia de vineri de la “Dansez pentru tine”, de dansul in ploaie. Ce ma mai topesc dupa chestiile astea romatice, dar ce ma mai si oftic…
Si ce daca ploua? Asta nu ma scuteste de mersul la piata. Trec in fuga pe langa raionul de carne, oricum nu stiu sa gatesc tocanite, ciorbe etc. Traiasca salatele si junk food-ul! Imi suna telefonul; e al dracului de greu sa trag cosul dupa mine si sa si vorbesc in acelasi timp. Cucoana de casa se uita urat la mine. Ma obliga legea sa am marunt?! Tarasc de sacosa pana acasa. Am chef de barfa cu Habiba, in seara asta clar ne culcam tarziu. Langa scara dau de aceeasi pustoaica. Se chinuie si ea vreo cu 3 pungi, cred ca o trimisese maica-sa la piata. Cred si eu: nu se compara…uhm…ah… la naiba! Imi trag rusinata basca pe fata si clar nu mai am de gand sa ma plang! Unde dracu-s cheile?! Aaaaah, pai nu se compara! 😆

Reclame

Smiley a scos de curand impreuna cu Cheloo o melodie noua – „Plec pe Marte”. Foarte buna ce-i drept, ca toate de la Cheloo dealtfel, si Smiley se descurca binisor, dar sa spunem ca se observa oarecum diferentza.
Nu am prea multe de spus decat…pregatiti’va! Pun pariu pe toate pitzipoancele din orash ( si credeti-ma, numarul lor este inestimabil si mereu in crestere) ca melodia asta o sa devina urmatorul „Locul potrivit” a lu’ Guess Who :lol:. In sensul ca, o sa innebuneasca o natiune intreaga. Si stiti ce inseamna asta: statusuri si descrieri si melodii pe telefon, toti or sa vrea sa plece pe Marte pt ca Pamantul nu le mai ajunge, nimeni nu are bani si nici servici (sa fie oare criza mai mare decat lenea si incompetentza?! ), toti se cred singuri si fara prieteni ( imi spunetzi voi mie ca toti se duc la baut singuri?! ), toti se intreaba unde sa se ascunda cand fug de ei insisi, toti sunt razvratiti (in mod pozitiv cica), pe scurt, toti se simt Smiley si mai ales Cheloo. Frate, sa te simti Simplu mai e cum mai e, dar sa te simti Parazitii esti in stare?! Adica cate pustoaice care doar ce au inceput liceul si sunt mereu high de atunci si cati baietzei de cartier au ascultat pana acum Parazitii ca s-o faca si acum?!
Pacat, melodia e chiar buna si ca toate celelalte de la Cheloo, „spune pe bune”.Imi place mult…Se vede amprenta Parazitii, se vede stilul, se vede exprimarea, jos palaria! La fel de pacat este insa faptul ca o sa devina prea comerciala si o sa se duca dracu’ tot 🙂