M-am declarat fana Marc Levy, inca de cand am pus manutza pe prima sa carte, „7 zile pentru o eternitate”, in urma cu 2 ani. Am citit’o o singura data pentru ca nu am vrut sa imi dispara gustul placut pe care mi l-a lasat… Am recomandat aici pana si o ecranizare dupa „Si daca e adevarat…” care m-a emotionat mult…All in all, nu se putea sa nu va recomand si ceva ce am citit de curand – „In alta viata”. 🙂
Descrierea de pe coperta cartii suna cam asa:

Incercand sa dezvaluie destinul misterios al unei picturi, Jonathan se va intalni cu Clara. Si unul si celalalt simt ca s-au mai vazut candva. Dar cand? Si unde? La Londra, in urma cu un secol…Versiunea moderna a lui „Romeo si Julieta”, romanul de fata creeaza o poveste plina de suspan, pornind de la o sugestie metempsihotica.

Si acum, critica persoanala :d. Nu ca rezumatul de mai sus nu ar fi corect, dar mi se pare prea simplu si prea succint pentru o carte care inspira atatea, pe diferite planuri.
Asa ca treaba sta in felul urmator. Peter si Jonathan sunt prieteni de cand lumea; primul este o fire foarte colerica, exploziva, nebunatica, iar cel din urma este romantic si atat de linistit, incat parca nu isi gaseste locul in acest secol al vitezei. Ce au in comun cei doi? Prietenia care ii leaga de atata timp si domeniul in care amandoi lucreaza: arta! In timp ce Peter se ocupa de licitatii, expozitii si vanzari, Jonathan este un expert indragostit de operele unui pictor pe nume Vladimir Radskin. El incearca sa elucideze misterul ultimului sau tablou, care a ramas neterminat si care ascunde o ditamai povestea. Partea de investigatie trebuie sa va placa ( adica mi-a atras mie atentia care nu am treaba cu asa ceva :lol:)..Se vede ca Levy s-a informat foarte bine asupra anumitor tehnici de pictura si ca nu a scris cartea asa de mantuiala. Good job!
Partea mai romantica a povestii consta in relatia lui Jonathan si a Clarei. In jurul lor, zic eu, se contureaza ideea principala a romanului: sentimentele adevarate, puternice, nu mor niciodata 🙂 . Cu toate ca soarta nu le-a fost deloc favorabila si factorii externi au actionat urat asupra lor, dupa atatea cautari, pierderi si regasiri, ei au reusit sa fie fericiti in alta viata…Indiferent de cum aratau si de unde veneau, ei s-au recunoscut in orice perioada … Ideea asta m-a emotionat cumplit…
Nu stiu daca sunt de acord cu faptul ca unii critici au spus ca romanul aduce a „Romeo si Julieta”. Poate. Eu spun insa ca seamana mai mult cu finalul filmului „The notebook”; ba chiar mai mult..daca s-ar realiza o ecranizare, cred ca l-ar intrece serios!
„In alta viata” este o carte pe care am citit’o o singura data si atat. Care m-a facut sa visez extrem de frumos in seara in care am terminat-o. Care mi’a daruit o doza zdravana de optimism, intr’o faza in care mi-l pierdusem de mult si nici macar nu stiam 🙂 Levy impleteste armonios romanticul ( atentie, cel nesiropos), cu actiunea, investigatia, drama, dar si umorul. Mai multe nu va spun! Sper ca v-am facut suficient de curiosi incat sa dati o tura la biblioteca/librarie si macar sa rasfoiti un pic paginile cartii. Merita!

La lumina durerii care il gatuia, descoperi ca viata era mai puternica decat arta lui.

-Imi place cerul, spuse ea, orasul e cu totul altfel cand e frumos afara.
-Taica-meu imi zicea ca atunci cand o femeie vorbeste despre vreme, incearca sa evite alte subiecte, ii raspunse Jonathan.
-Iar mama dumnevoastra ce spunea?
-Ca atunci cand se intampla asa ceva, ultimul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa atragi atentia asupra acestui lucru.
-Mama dumnevoastra avea dreptate!

Sa iubeste, sa urasti, inseamna sa-ti fauresti viata in loc sa stai s-o contempli. Sentimentul nu moare niciodata!

Te iubesc, fara sa stiu cum sa ma opresc din a te iubi, fara sa stiu nici cum, nici de ce. Te iubesc asa, pentru ca nu stiu altfel. Unde nu esti tu, nici eu nu mai sunt..

Reclame

Am cam ars’o aiurea ieri, am stricat bunatate de zi de joi :-l nici nu vreau sa’mi amintesc. Am fost atat de plictisita incat m-am uitat pana si la Saga New Moon, chestia aia cu vampiri, Bella si Edward. Multe detalii aiurea si o incercare nereusita de Romeo si Julieta. Sa spunem ca este o poveste buna doar pentru fani…:)
Dar pe seara chiar am vazut un film frumos, mai vechi ce-i drept (din 2005), asa ca poate il stiti. „Just like heaven” cu Reese Witherspoon si Mark Ruffalo este o ecranizare dupa „Si daca e adevarat…”, scrisa de Marc Levy. Nu am citit cartea, cu toate ca sunt fana Marc Levy; tipul scrie niste povesti de dragoste contemporane foarte cute, cam simple ce e adevarat, dar foarte frumoase 🙂 doar nu putem trai doar din chestii profunde si filosofice, nu?
Revenind la „Just like heaven”…Elizabeth este doctoritza, o tipa foarte muncitoare si dedicata slujbei ei. Nu prea are parte de intalniri asa ca sora ei Abby se hotaraste s-o invite intr’o seara la ea la cina ca sa ii prezinte un tip dragutz. In drum spre sora ei, Elizabeth are un accident de mashina foarte grav si intra intr’o coma serioasa. Spiritul ei bantuie prin apartamentul sau, pe care Abby i l-a inchiriat unui arhitect de treaba, David, dar inca afectat de moartea sotiei sale. La inceput, David are impresia ca are ceva probleme psihice cand o vede pe Elizabeth cam peste tot, aduce tot felul de preotzi ca sa scoata spiritul afara din casa, dar fara nici un rezultat. Cei doi invata sa traiasca impreuna si se infiripa ceva, pana cand Abby hotaraste sa o deconecteze pe Elizabeth de la aparate, intrucat coma ei dura de vreo 3 luni si nu mai era nici o sperantza ca ea sa se trezeasca. Oricum v-am spus prea mult, ce se mai intampla dupa, vedetzi si voi daca vretzi 😀
Stiu ca genul asta de poveste romantica este mai mult pentru fete, asa ca nu pot sa ma abtzin sa nu va spun cat de dulce este Mark Ruffalo :”> .