Sunt feminista convinsa 🙂 am mai spus’o de 1000 de ori dar cred ca v-ati prins doar din simplele mele comentarii de ceva vreme incoace. Eu sunt convinsa ca vremurile s-au schimbat, ca suntem si noi capabile sa fim la putere, sa fim lidere, sefe in casele noastre…
Am vazut acum cateva filmul propus de Grapefruits – „Mona Lisa Smile” si mi-a placut mai mult decat ma asteptam. Daca as fi trait prin anii ’50 in America, personajul prinicipal feminin al acestui film ar fi fost o oglinda perfect finisata pentru mine 🙂 De ce sa ne casatorim, sa fim intretzinute si sa inghitim atatea magarii, cand si noi avem studii si putem face cariera? De ce sa credem ca suntem mereu la mana lor? De ce ne grabim atata sa ne maritam? Dar mai ales, de ce avem impresia ca fara ei nu putem reusi? Evident ca nu ma refer aici la acea latura sentimentala… din punctul asta de vedere, fara barbatzi chiar nu se poate, suntem condamnatzi sa ne iubim unii pe altii, sa ne inselam, sa renuntzam, sa ne indragostim si sa reluam povestea again and again. Incerc doar ca ridic intrebarea…pot fi femeile lideri cel putzin la fel de buni ca si barbatii?

Cerem egalitate de ceva vreme incoace si incercam sa combatem sexismul. Citeam pe blogul lui’ Grapefruits ca o femeie care vrea sa fie egala cu un barbat are standarde joase. Asa as spune si eu in mod normal pentru ca stim ca suntem mai bune! Stam mai bine cu nervii, putem gandi logic, vedem toate detaliile problemei, administram bine banii, suntem capabile sa elaboram planuri, avem fortza destula…intr’un cuvant, avem toate atuurile pentru a fi sefe. Acum, inca o intrebare… Putem conduce banci, firme, companii, dar este oare o femeie in stare sa ocupe functia suprema, cea de presedinte al statului ? Aici pana si eu as avea indoieli…
Discutam azi la studii sociale cateva caracteristici ale liderului/conducatorului perfect. Calitati care ni s-ar parea evidente s-au dovedit a fi relative…si toata lumea a spus de inteligentza, de pasiune, de realism, de obiectivitate, insa nimeni nu a mentionat daca ar fi de preferat ca seful statului sa fie un el sau o ea. Si atunci am inteles…noi suntem mai sensibile 🙂 suntem facute sa conducem, dar nu la superlativ. Avem perioadele nostre, suntem labile emotional. Eu deja imi imaginez doua femei care ar concura la presedentie: cea care ar pierde ar izbucni in lacrimi si ar face o criza pe loc! Poate noi nu ne-am gafa la fel de urat ca si barbatzii, dar nici bine nu ne-ar fi…
Este intr’un fel trist pentru mine sa constat chestia asta 😦 poate nu am dreptate si chiar as vrea sa fie cineva care sa imi dovedeasca ca lucrurile nu sunt asa cum le vad eu. Dar chiar nu vad nici o varianta feminina pentru Basescu sau Iliescu..Ceausescu nici atat…

Reclame

…si eu la fel! Pentru ca asa m-a crescut!

O iubesc pe mami pentru ca s-a chinuit vreo 7 ani sa ma aiba si eu cred ca asta deja inseamna enorm…
O iubesc pe mami pentru ca desi am invatat pe parcurs, nu m-a lasat si nu m-a obligat niciodata sa fac curat in toata casa sau sa bucataresc. Nu m-a trimis niciodata singura la piatza si nici sa duc gunoiul 🙂 cu toate ca ma descurc, a mers pe principiul „lasa, ca o sa faca destule cand o fi la casa ei”…si atunci eu o sa pot afirma pe bune ca nicaieri viatza nu e ca la mama acasa…
O iubesc pe mami pentru ca m-a crescut bine, pentru ca m-a rasfatzat atat cat i-a permis situatia financiara. Pentru ca datorita ei sunt ceea ce sunt acum si ceea ce sper ca voi fi mai departe.
O iubesc pe mami pentru ca ma doftoriceste mereu cum stie ea, cu ceaiuri, cu pastile, cu masaje sau cu tot felul de descantece de deochi. A umblat cu mine pe la toti doctorii posibili si imposibili de fiecare data cand am fost bolnavioara sau am patit cate ceva ( si nu rare au fost datzile alea).
O iubesc pe mami pentru ca uneori are mai multe emotii decat mine. Pentru ca a stat in fata scolii de fiecare data cand am avut cate un examen important gen capacitate si presimt ca va face la fel si la bacalaureat si admitere :). Si pentru ca nu a lasat sa treaca nerasplatita orice reusita de-a mea…
O iubesc pe mami pentru ca e o zapacita, pentru ca ma face sa rad si stie sa faca atmosfera. Pentru ca uneori se mai ia in gluma la tranta cu tata si se crede shefa. Pentru ca e in stare sa mascareasca pe oricine. Tata ii spune „Bufonul familiei”; dar cred ca de-asta o iubeste si el.
O iubesc pe mami pentru ca nu mi-a interzis niciodata sa ies sau sa vorbesc cu vreun baiat, chiar daca pe unii nu i-a placut. In general, m-a lasat de capu’ meu atat cat a trebuit sa nu fiu un copil crescut in casa dar nici o panarama consacrata la 18 ani.
O iubesc pe mami pentru ca imi face toate poftele si pentru ca mereu se chinuie sa ma ajute in orice, chiar daca uneori nu e sigura ca e bine sau ca ii convine; dar se straduieste sa am si sa fiu asa cum vreau eu.
O iubesc pe mami dintr’un milion de motive si mi-e foarte dor de ea; in urmatoarele saptamani va fi un fel de mamica pentru verishorul meu din Italia care s-a nascut acum 7 zile. Sper sa nu se invete cu ea, pentru ca o vreau inapoi numai pentru mine, macar pentru inca 5-6 luni, inainte de a ma muta la Bucuresti…Si o iubesc pe mami pentru ca e ..mami 🙂 La multi ani, fata! >:D<


Si mamicile voastre?