Va recomandam acum ceva timp “Eseuri de indragostit” de Alain de Botton. In urma cu cateva zile am scris un articol pornind de la un citat de-al sau. Acum am de gand sa va prezint o alta carte a aceluiasi autor, o carte despre care Habiba mi-a povestit de aproape un an si pe care am pus manutza destul de recent. Descrierea de pe coperta suna cam asa:


-Care este diferenta dintre filozofie si rock’n roll? Nici una, ar putea raspunde Alain de Botton, atata vreme cat ambele sunt un mod de viata.
-Formula matematica a aventurii romantice: in ea intra, pe langa filozofie si rock’n roll, economia de piata, revistele pentru femei, curentele de moda si nici un pic de imprevizibil.
-O carte despre dragoste in extraordinara ei banalitate.
-O diagrama a inimii si a mintii indragostite.
-Alain de Botton pune intrebari despre sex, cumparaturi, romane, tipologia sarutului, gelozie, iar Flaubert, Descartes, Platon, D.H. Lawrence sau Aretha Franklin raspund printre randuri.
-Un mic manual de filozofie a vietii de zi cu zi.
-O fotografie de grup a catorva romantici de secol XXI, in care apar si autorul, si cititorul.

Suna bine, a? 🙂 Si stiu ca titlul atrage mai mult cititoarele feminine, dar sa stiti ca e o carte scrisa pentru ambele sexe. Nu o sa vedeti prea multe “siropozitati”; dimpotriva, exact asa cum spune si descrierea, in acest roman este vorba despre o relatie de iubire dintre un barbat si o femeie, vazuta din prisma filozofica. O relatie care ridica multe intrebari, care te pune pe ganduri si in care, poate, te vei regasi si tu.
Si acum urmeaza si descrierea facuta de mine, adica doar cateva dintre citatele care mi-au mers mie la sufletel. Enjoy!

“Un barbat care saruta bine are nevoie de priceperea unui violonist sau pianist, trebuie sa stie cum sa controleze si sa articuleze fiecare muschi al gurii, trebuie sa cunoasca claviatura, ritmul si tempo-ul, sa stie cand sa apese si cand sa atinga usor si incitant, cand sa deschida gura si cand sa lase putina distanta.”
“Durerile si problemele provoaca gandurile.”
“Noi doi ii facem pe Romeo si Julieta sa para potoliti.”
“Puterea in dragoste deriva din capacitatea de a nu-ti pasa.”
“Dragostea nu poate decat sa agraveze o rana deschisa.”
“Credinta ei era ca un cauciuc cu pana.”
“Uneori am impresia ca traiesc cu frana de mana trasa.”

Siiiiii, preferatul meu:

“Imi dai voie sa te intreb de ce imi faci viata insuportabila, imi golesti cartea de credit, imi poluezi baia, imi distrugi bucataria si joci ping-pong cu mintea mea? A, inteleg. Pentru ca ma iubesti! O, bine, acum inteleg; in cazul asta e-n regula, da-i drumul, si nu uita sa dai foc la casa si sa-mi lovesti si celalalt obraz inainte de a incheia!”

Reclame

Ma gandeam de mult ca ar fi timpul sa promovez persoana care sta in spatele fotografiilor mele. Pentru ca dincolo de comentariile pozitive de pe Facebook sau de pe blog, numai noi stim povestile fiecarei sedinte foto. Si la ora actuala sigur nu m-as fi laudat cu un fel…eh, sa ii spunem „book”, daca nu ar fi fost Habiba.
Tot incerc sa o conving sa faca un job part-time din asta. Stiti voi, fotograf de nunti, botezuri, majorate. As putea fi ca un PR pentru ea, doar ce mama naibii, meseria asta mi-am si ales-o, nu? 🙂 Dar nu e sigura daca vrea asta… Ea stie ca mai are foarte multe de invatat, dar eu stiu si ca o sa aiba timp. Mai tind sa cred si ca vrea sa pastreze fotografia ca pe un hobby pentru inimioara ei, ca nu doreste sa transforme aceasta pasiune in bancnote. Apreciez enorm lucrul asta, in contextul zilelor noastre in care romanii incearca sa scoata bani si din piatra seaca. Cred ca ea nu vrea sa ramana cu sufletul sec…
Am tot indemnat-o sa isi faca un site special in care sa posteze fotografiile ei ( pe langa conturile mele de facebook si chiar hi5 cand imi mai aduc aminte, care sunt pline cu poze facute de ea). Minunea s-a intamplat acum o saptamana sau doua, dar am preferat sa las sa treaca putin timp ca sa se hotarasca tot ce vrea sa ne arate. Si credeti-ma, are ce! Nu vreau sa va inchipuiti ca fac asta pentru a-mi promova mie imaginea ( ma veti recunoaste in mai mult de jumatate din creatiile ei). Nu. Doar ca sunt modelul pe care ea experimenteaza tot felul de lucruri, pe care ea o sa puna in practic orice detaliu invatat. Sunt modelul care o sa spuna mereu cu mandrie ca fotografa ei este Korina Inoubliable si o voi obliga mereu sa se semneze pe orice poza care ii apartine!
P.S: sa nu uitam de adresa ei pe Deviant.





–––––––––––––––––––––––

Inca de la inceput am stiut ca Andrei nu ma va dezamagi. Pana si numele lui imi inspira ceva, iar primele lui poezii promiteau mult. I-am spus asta. I-am spus sa fie mandru de el si sa nu isi doreasca altceva. Ma bucur ca i-a iesit. Mai mult decat va inchipuiti…
Am avut ocazia sa urmaresc evolutia sa literara de la poezii care exprima mai putin la unele care ori m-au cutremurat ori m-au pus pe ganduri. Si de multe ori i-am spus ca are talent, de la fel de multe ori colegii de blogosfera i-au spus ca ar trebui sa publice o carte. Isi dorea si el asta. Si se pare ca a reusit intr-un fel sau altul. Volumul nu ii apartine in totalitate, dar aici se regasesc multe dintre gandurile sale.
De ce este atat de big deal si pentru mine…? Pentru ca il inteleg. Pentru ca visul meu de ani de zile este sa devin scriitoare, sa imi public poeziile. Nu am reusit. Din diferite motive, care sper sa dispara pe viitor. Niciodata nu e prea tarziu, dar sper ca vreodata sa vina cat mai repede…
Vreau sa il felicit din suflet pentru realizarea lui, care sunt singura ca i-a adus o satisfactie sufleteasca si o bucurie enorma. Si vreau sa stiti ca asa arata cartea, daca dati de ea prin librarii, nu ezitati s-o rasfoiti. Va zice Chocolate ca o sa va placa! 🙂

Nice si Dragos mi-au trimis acum ceva timp o leapsa in care ar fi trebuit sa scriu despre ce sau cine imi este dor. Le-am spus ca prefer sa scriu un articol despre asta peste cateva luni, cand voi fi departe de casa :). Insa tot de la ei am mai primit cadou o tema, pe care m-am gandit s-o rezolv imediat, mai ales pentru ca mi-a placut mult. Leapsa merge la tot blogroll’ul, asa ca, serviti, va rog! 🙂

1. Care este ultima carte pe care ai citit-o?
Cap coada? Marc Levy – „In alta viata”, pe care am recomandat-o si aici :). Acum am mai inceput vreo 2-3 carti in paralel si sper sa le termin odata. Nu sunt prea incantata de ele, dar daca ma apuc de ceva, nici gand sa nu termin!

2. Daca ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi si de ce?
Nu stiu.. avea un prieten o vorba..” viata asta nu e o carte, asa ca inceteaza sa traiesti intr-un basm!”. Dar fara vise, parca nu suntem oameni. Singura carte care imi vine acum in minte este tot una scrisa de Levy – 7 zile pentru o eternitate”. Ma identific foarte mult cu personajul prinicipal feminin, Zofia, trimisa pe pamant cu scopul de a face bine. Daaar se indragosteste de Lucas, un pui de diavol :lol:. Nu stiu de ce pana si ca personaj am inclinatia asta catre bad boys…

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai vazut pana acum?
Nuuu, c’mon, cum sa fie doar unul?! De obicei, recunosc, ma uit doar la comedii, pentru ca la cele romantice ma umfla plansul si la cele horror nu prea am curaj. Insa sunt indragostita de „Sweet November”, „The notebook” si „Just like heaven”.

4. Daca te-ai putea intalni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?
Cu siguranta Nichita Stanescu :).

5. Care e melodia ta preferata, cea pe care o asculţi fara sa te poţi satura de ea?
Depinde de starea pe care o am, de moment. Nu mai am aceleasi melodii de suflet ca acum 4 ani, sa spunem. Cel putin nu ma mai emotioneaza atat de tare, decat daca iau in considerare amintirile. Insa acum, am dat din nou peste Directia 5 – „O fata ca ea” si nu ma mai pot satura s’o ascult.

6. Unde ai locui un an, departe de casa?
Paris sau Bologna :).

7. Când citesti, pentru a marca locul unde ai ramas, folosesti semn de carte sau indoi pagina? Si ce fel de semn de carte?
Uoof, mi-am cumparat atatea semne de carte colorate, impopotzonate..le folosesc de 2-3 ori maxim dupa care uit de ele :lol:. Asa ca de multe ori marchez pagina la care am ramas fie cu un pix sau cu un creion, pentru ca obisnuiesc sa subliniez anumite citate sau chiar sa transcriu unele scene care mi-au placut mult.

8. Ai primit în ultima perioada carti cadou? Si daca da, care?
Nu, nici nu mai tin minte de cand nu am mai primit cadou o carte. Dar in noiembrie o sa fie ziua mea si stiu de la ce sa ma astept din partea prietenelor mele :lol:.

9. Iti place sa recitesti unele carti?
Nu..deloc! Doar daca nu le inteleg, dar atunci nu prea imi face placere. De obicei, cartile pe care le-am adorat si care mi-au lasat o impresie frumoasa, le’am pastrat in amintire. Nu vreau sa le aprofundez, sa le intorc pe toate partile..dupa, as putea sa ma plictisesc de ele si sa nu mai insemne nimic pentru mine.

10. Care crezi ca este cartea care ar trebui impusa tuturor ca “lectura obligatorie”?
Nu sunt profa de romana ca sa stiu asta :lol:. Daaar, luand in considerare ghilimelele, eu as recomanda adolescentilor din zilele nostre Melvin Burges – „Marfa”. Este vorba despre droguri, sex, viata reala…Ar avea multe de invatat!

11. Care e locul preferat pentru lectura?
Intinsa in pat. Nu suport sa citesc la birou.

12. Care sunt motivele care te determina sa alegi o carte pe care sa o citesti?
Ah nu, n-am lista cu criterii de bifat la mine de fiecare data cand merg la biblioteca sau la Carturesti :). Cateodata ma inspira pana si coperta. Dar de multe ori ma atrag titlul, descrierea de pe prima pagina sau chiar si autorul.

Am primit cutremuratoarea veste ca Paul Iruc a murit… sunt socata de o ora incoace cand ma gandesc ca, profesorul meu de limba si literatura romana din liceu, nu mai este… cand ma gandesc ca, un doctor, un scriitor…pur si simplu, nu mai este! Ca omul Paul Iruc s-a dus…
Cu bune, cu rele, pot afirma fara indoiala ca a fost si este MARE! Avea o cultura generala impresionanta ( generala?! of.. nu stiu daca era domeniu umanist pe care sa nu-l cunoasca), un stil de a preda unic si a avut tot respectul meu si nu cred ca gresesc daca spun ca in general, al nostru. Nu imi aduc aminte sa fi fost vreodata galagie la ora lui, sa ne fi dat teme peste teme sau sa ne fi facut rau… Ne-a tinut de atatea ori lectii de viata incat pana si acum imi rasuna in urechi cuvintele sale. Poate ar fi mandru daca ar sti ca cel putin de unii s-au lipit toate sfaturile si invataturile sale, daca ar sti ca unii au invatat sa citeasca practic de la el, daca ar sti ca am rasfoit aproape fiecare carte din care el ne dadea cate un citat. La fel de mandru cum am fost si eu cand a obtinut diploma de doctor honoris causa in limba romana sau cand am mers la lansarea primei si singurei sale carti din pacate – ” Eminescu si devenirea poeziei europene moderne”, la care stiu ca a lucrat enorm si care da, a fost foarte apreciata. Si mai stiu si ca lucra la inca 2 carti – una despre opera lui Nichita Stanescu si alta despre „Lumea ca prostie” ( pe care cu totii o asteptam nerabdatori). Nu stiu ce se va intampla cu ele…
A fost un om de o sensibilitate profunda, extraordinar de inteligent si de bland totodata. Ne spunea ca numai oamenii prosti sunt rai..si avea dreptate. Am fost ultima lui clasa la care a tinut si ne-a aratat asta; ne-a ajutat enorm, cat a putut. Si daca nu am stiut sa apreciem, a fost vina noastra. Deschidem mereu ochii prea tarziu, doar cand se intampla lucruri triste de genul.
Nu stiu cand e inmormantarea, dar am sa las orice cand voi afla si am sa merg. Si nici cuvintele nu mi se gasesc prea bine, daca domnul profesor m-ar vedea in ce hal ma balbai nu m-ar recunoaste..
Stiti cum e? Haideti sa spunem pe bune! Oamenii mari sunt apreciati numai dupa ce mor. In timpul vietii avem grija sa ii blamam, sa le aducem tot felul de acuzatii si sa-i barfim. Procedam cu ei asa cum facem si cu fericirea: cand o avem, nu stim sa tinem la ea. Cand o pierdem, incepem sa regretam. Eu sper ca macar acum unii care l-au judecat prea aspru sa realizeze ca nici lui nu i-a fost usor. Dimpotriva…fiind eleva lui, stiu eu mai bine cat s-a chinuit; mie si colegilor mei ne spunea ce il durea. Si mai sper ca munca sa ii fie apreciata pe viitor si mai mult decat in prezent. Isi merita un loc de cinste printre scriitorii nostri, printre oamenii cu suflet dintre noi.

„Cu cea mai profunda consideratie, pentru Dana”. Asta a fost dedicatia pe care mi-a scris-o pe prima pagina a cartii sale. Cu cea mai profunda consideratie si pentru domnevoastra, domn profesor! Odihniti-va in pace…unii nu va vor uita…dar mai presus decat orice, nu vor uita invataturile pe care le-ati daruit…

Imi cer scuze ca ma apuc de „temele pentru acasa” atat de tarziu, doar ca pana acum am fost busy cu alte chestii si chestiutze ( lucruri minore dealtfel dar care ocupa mai mult timp decat credeam). Daaaar nu am uitat de intrebarile la care trebuia sa raspund, asa ca here i go :D.
Prima leapsa vine de la KirstDay ( pe care nu-mi vine sa cred ca n-am avut-o la blogroll pana acum, nu stiu unde mi-a fost capul :”> ) care ma cam baga in ceatza in ceea ce priveste serialele..De ce spun asta… nu ca subiectul mi-ar fi neclar, dar…telenovelele intra in categoria asta?! 😆 stiu ca o sa radetzi, mai ales baietzii, dar eu chiar ma mai uit la cate o chestie de genul. Niciodata nu am urmarit 2-3-4 telenovele in paralel; timpul nu-mi permite si rabdarea mea are o limita scurta. Dar mereu m-am uitat la cate un serial latino-american, iar cele pe care le-am urmarit cel mai recent sunt „Fara sani nu exista paradis” ( a fost educativ, sa stiti ..siii mi-a ridicat cateva intrebari bunicele 🙂 ) si „Cameleonii” ( mai mult pentru 2-3 actori dragutzi, recunosc). Apoi am inceput sa urmaresc si serialele romanesti… din nou, putetzi sa radetzi pana cadetzi de pe scaun, dar unele au fost chiar reusite. Nu vorbesc despre „Numai iubirea” sau „Pacatele Evei”; regizorii nostrii erau destul de neexperimentati. Dar tot din cauza actorilor, am inceput sa urmaresc acum ceva timp „Inima de tigan” ( care nu a reusit sa-mi schimbe opiniile despre rromi), „Regina” (Diana Dumitrescu a fost eleva a liceului „George Calinescu”, unde invatz eu si am vrut sa vad ce e de capul ei) si mai curand, „Aniela” ( care mi-a lasat o impresie destul de buna: actori pe masura, plus societatea anilor 1900 care chiar mi-a placut). Asa, acum hai sa trecem la lucruri serioase. Intr-un timp am urmarit „Friends”; fostul meu prieten era innebunit dupa serialul asta si a reusit sa ma molipseasca si pe mine. „Sex and the City” era la ordinea zilei acum cativa ani buni; imi amintesc ca se difuza destul de tarziu, mai pierdeam episoade dar nu ma lasam :lol:) si mai noua obsesie, „Desperate housewives”, pe care il urmaresc de ceva timp.
Asaaaa…acum sa trecem si la a doua leapsa de la Nice care este mai pe placul meu, avand in vedere faptul ca fara carti nu pot sa respir.
1. Cate carti ai citit pana acum in 2010?
In afara de cele pentru bacul la romana si la filosofie, am citit vreo 15 ( nu ma invidiatzi, eu am destul timp pentru lectura, de la anul s-ar putea sa ma limitez doar la bibliografia pentru facultate).

2. Cate carti de fictiune si cate de nonfictiune?
Vreo 2 fictiune si restul nonfictiune.

3. Care e proportia de scriitori barbati vs. femei?
Oi fi eu feminista, dar din toate cartile pe care le-am citit in 2010, doar 3 autoare sunt femei. Restul…deh, barbatii la putere!

4. Care este cartea preferata citita in 2010?
Amelie Nothomb – „Dictionar Robert de nume proprii”

5. Care este cartea care ti-a placut cel mai putin in 2010?
„Slam” de N. Hornby. Am terminat-o in 2 ore…bine, este si o carte superficiala dupa descriere si titlu. Era vorba despre un pusti de 16 ani care urma sa aiba un copil cu prietena lui de aceeasi varsta. In timp ce citeam cartea, mi s-a parut interesanta dintr’un singur punct de vedere: descria gandurile si sentimentele unui baiat care lasa o fata insarcinata. Stiti ca de obicei se dramatizeaza numai pe seama fetei gravide…

6. Care e cea mai veche carte citita?
„Cercul mincinosilor”, care reuneste povesti si povestiri din toaaata lumea, de la inceputurile ei pana in prezent ( chiar vi-o recomand, este plina de istorisiri filosofice).

7. Dar cea mai noua?
Alice Nastase – „Dragoste ca un bonsai”

8. Cel mai lung si cel mai scurt titlu?
Cel mai lung ar fi „Cum m-am lasat de gandit: un mic tratat pentru intelectuali frustrati” ( saau ceva de genu’), iar cel mai scurt „Slam” ( asta daca nu iar in seama „Ion” de Rebreanu).

9. Cate carti imprumutate de la biblioteca?

Foarte multe…majoritatea.

10. Cate carti citite sunt traduceri?
Cam toate..exceptie fac doar vreo 2.

11. Care e cel mai citit autor anul acesta?
Imi place diversitatea :D.

12. Care e personajul principal din cartile citite de pana acum?
N-am sa uit niciodata de Soni, din cartea cu acelasi nume scrisa de Andrei Ruse.

13. Ce tari ai vizitat prin cartile citite?
Macar asa sa fac si eu o calarie pe toate continentele 😆

14. Ce scriitori descoperiti in 2010 ai vrea sa citesti mai mult?

Pe Martin Page nu l-am descoperit acum, dar de-abia astept viitoarea lui carte.

15. Ce carte nu ai fi citit daca nu ti-ar fi fost recomandata?
„Despre ploaie”…daca nu ar fi ridicat-o prietenele mele in slavi, nu m-as fi apropiat de ea ( stupid me). Adica…cine naiba ar fi vrut sa citeasca ceva despre ploaie?!

16. E vreo carte a carei lectura iti pare rau ca ai amanat-o?
Daaa, din pacate destule 😦 nu imi permite timpul, nu de alta..

Ofer atat prima leapsa cat si a doua celor care doreasc sa ne impartaseasca cateva seriale preferate sau carti citite.

Nu puteam sa nu scriu post’ul asta; azi s-au implinit 77 de ani de la nasterea marelui poet roman Nichita Stanescu. Pentru mine este chiar mai sus decat Eminescu, pe care nu, nu prea il am la inima; dar asta este alta poveste.
Initial vroiam sa spun ca gusturile mele literare sunt pur subiective, ca nu stiu catora dintre voi le place Nichita, ca poate unii il judeca din cauza faptului ca in ultimii sai ani de viata a trait cu o copila ( Dora – nu stiu cati ani sa fi avut, undeva intre 16-18). Dar am vazut chiar ieri pe blogul lu’ Rox una dintre poeziile mele preferate scrise de Stanescu – „N-ai sa vii” 🙂 si m-a bucurat enorm! Credeam ca doar lui Eminescu i se aduc omagii & stuff, dar cand am auzit si la radio de dimineatza ca se pomeneste despre cei 77 de ani de la nasterea poetului, am sarit in sus de fericire.
Evident ca ma enerveaza cumplit faptul ca in programa pentru bac, Nichita Stanescu apare cu o poezie sau doua, cea mai des intalnita fiind „Leoaica tanara, iubirea”. Datzi-mi voie sa va spun ca are alte zeci de poezii superbe! Stiu ca lumea nu prea le citeste sau nu are timp sa mediteze la ele atat cat ar trebui, dar macar azi v-as ruga sa va aruncati privirea peste cateva versuri de-ale autorului, se gasesc atatea pe net! Pun pariu pe toti scriitorii de cafenea din zilele noastre care denigreaza creatorii simbolisti sau modernisti ca or sa va placa cel putzin 3 poezii scrise de Nichita Stanescu! Si ca sa va deschid apetitul, v-am lasat cateva cuvinte pe care eu le ador ! 🙂 Aici gasiti mai multe poezii si aici mai multe citate . Lectura placuta, girls and boys! 😀

Frig nu mi-e decat la cuvinte.

(„Existenta, tu”)

Treaba ta, imi zise javra
care ochi deschisi tinea
dedulcind in sus otrava
muzicilor, cea mai rea.

(„Treaba ta”)

Eu cred ca un om este ceea ce isi aduce aminte despre sine insusi. Eu ma consider pe mine ceea ce imi aduc aminte ca sunt. De asta uneori oamenii sunt in aparenta schimbatori sau au umori diferite. De fiecare data iti aduci aminte alte lucruri despre tine insuti.

(„Gand 11”)

De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu mai mult murisem…

(„Deblanzirea”)

Ei i se face rau de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
pana o face de 14 karate
si tocmai sa calce pe dansa licheaua.

(„A mea”)

Numaratoarea incepe cu doi.
Unul nu este numarabil.
………………………….
Numaratoarea incepe cu doi,
dar, si sfarsitul…

(„Numaratoarea”)

Daca inchid ochiul, te strivesc in pleoape..

(„Estompare”)

Nu pune mana peste mine daca-i vara
Caci n-ai sa intelegi nimic
Stimata doamna-domnisoara
Din frig.

(„In dulcele stil clasic”)