M-am prins si eu tarziu ( adica ieri) ca a fost saptamana eroilor copilariei pe Facebook sau ceva de genul. Nu stiam de ce toata lumea avea poze cu personaje din desene animate FRUMOASE! Chiar ma miram ca nimeni nu a luat in considerare ultimele porcarii violente aparute sub numele de „cartoons” :).
Am mai scris acum mult timp despre „Viata cu Louie”, care ma obseda chiar si anul trecut. Singurul motiv pentru care am renuntat sa ma mai uit este acela ca nu mai am timp. Dar cunoscand-o pe Iulia, o colega de-a Habibei care seamana incredibil de mult in gesturi si in pisiceli cu o veritabila matza, mi-am adus aminte de „Aristocats”, unele dintre cele mai savuroase desene animate ale copilariei mele. „Everybody wants to be a cat” ma bantuie chiar si acum la 19 ani… ba chiar zici ca s-a dat cu gaz de ras in camera noastra de cand ne uitam la clipul de mai jos! 😆 Scena in care pisicile dau din picior pe pian si apoi pica vreo 4 etaje mi se pare PRICELESS!!! =)) Enjoy!!!

Reclame

Nu obishnuiesc sa ma uit la seriale; de obicei imi iau ceva de rontzait si ma bag la tv pentru o ora de relaxare. Exact asa am dat peste „Desperate housewives”. Nu stiu cati dintre voi il urmaresc, dar sunt sigura ca ati auzit de el.
Asa am prins azi o scena care m’a lasat cu gura cascata si care mi’a dat fiori pe sira spinarii. Nu este vorba de actiune sau de personaje, nu trebuie sa fi urmarit mai multe episoade pentru a fi afectata de ceea ce am vazut.
Ea pur si simplu se astepta la o anumita intrebare, in schimb a primit alta. Visa la o situatie si s’a lovit de alta…Mi s’a intamplat si mie, ni s’a intamplat tuturor sa visam frumos si apoi sa primim o bata in crestetul capului care nu numai ca ne’a adus la realitate, ci mai avea putzin si ne baga la 4 metri sub pamant…
Au trecut cateva ore bune si inca sunt pe ganduri ( negre, ce’i drept) din cauza acestei scene. Nu prea pot sa descriu ce simt… poate reusesc altii sau altele s’o faca… i’m speechless 🙂

Ma uitam cu Popi la un film acum ceva timp. Si iata o scena clasica: ei se certasera, el isi cere scuze spunandu-i ei: ” Iarta’ma, nu am vrut niciodata sa te fac sa suferi atat :(„…La care se trezeste minunea mea de copil si afirma: „Deci nu a vrut niciodata sa o faca sa sufere ATAT !! Dar cat de putin tot a vrut…Ahaaa!” . Si incepem:
Teoria lu’ Popi: femeile sunt facute si sunt invatate de mici ca trebuie sa sufere! Asa se explica si faptul ca multe dintre noi suntem atrase de niste jigodii ordinare, care nu stiu sa ne aprecieze, sa ne salute, sa ne alinte, sa ne spuna o vorba buna cand avem nevoie…In schimb, noi ne-am da pentru si ei sufletul! Vrea puiu’ prajitura cu ciocolata, nu conteaza ca aseara a fost magar si s-a intors cu spatele la tine sforaind cand tu erai suparata; repede la Carrefour si ia tot ce iti trebuie!
Imi dadea Popi urmatorul exemplu: cand o fata este micutza si un baiat se poarta urat cu ea, o trage de codite sau o impinge, educatoarea si parinitii ii spun ” Eeeh, te iubeste, de’asta se poarta asa cu tine! :> ” . SI TOTUL ARE SENS ACUM! Nu e de mirare ca peste 10 ani, cand fetitza respectiva se va regasi intr’o adolescenta frumoasa dar confuza, va cauta acelasi baiat care a necajit’o la gradinitza, doar ca de data asta va suferi din cauza ca el o ” va trage de coditze” pe alta, si nu pe ea…

Citeam recent si un fragment scris de Alice Nastase, care spunea ceva de genul: ” E adevarat, e crunt de adevarat ca femeile nu au vise erotice cu domnii gospodari, care bat covoare o data pe luna si stiu sa puna muraturi, ci cu Don Juanii care stiu sa te faca sa suferi, sa te perpelesti, sa mori de gelozie, sa arzi de ingrijorata dorinta. Fosneste in noi, racoros si superb, fascinatia raului!”…Si mai obiectati ceva la asta daca putetzi!
Pe langa asta, mai putem trage o concluzie: baietzii sunt constienti ca noi ne topim dupa ei cu cat ei se poarta mai urat, asa ca merg pana la extreme! Asa deci, da? 😀 Bine, bine…