Am sa ma intorc fericita!

Peste cateva ore plec… mai am de pus cateva hainutze in bagaje si de pus la punct ultimele detalii. Evident ca am ghinionul de a merge in Bucuresti la admitere exact in perioada in care e caldura cea mai mare :-L. Miercuri m-am bronzat mergand prin Unirii, deci zilele astea o sa ma intorc mai neagra din capitala decat am plecat de la mare :lol:.
Si nu stiu cat stau ( sper ca pe 22 sa fiu acasa), si am emotii, si mi’e rau de caldura si de frica, si nu-mi mai sta gandul la altceva decat la examenele mele… Saptamana asta am sa opresc timpul in loc, am sa imi fixez toata atentia asupra mea si a prioritatilor mele..N-am sa imi fac griji pentru ceilalti si n-am sa-i mai ajut; pentru ca asa se intampla cand vrei sa ii scoti pe toti din rahat: binele facut se uita si dupa ce nu mai au nevoie, se spala pe maini. Rusine! Mi-e mila de indivizii care se folosesc de „persoanele importante din viatza lor” pentru a-si satisface anumite nevoi, dupa care le expediaza…Tocmai acesti indivizi se vor trezi singuri si loviti la un moment dat, fara un caine amarat langa ei care sa le linga ranile.
Si da, totul poate sa astepte…momentan sunt egocentrista. Plaja va fi acolo unde am lasat-o, parcul si faleza la fel. Ziua de maine cu distractie, probleme sentimentale, iesiri cu prietenii si sedinte foto, poate sa astepte.

Imi cer scuze ca in ultimele saptamani am scris atat de putin si ca pe la unii dintre voi nu am mai trecut mai deloc..:( promit ca o sa ma revansez peste 2 saptamani…Bucurati-va de vara si tzinetzi-mi pumnii! Vreau sa ma intorc fericita, mai fericita decat am fost in ultima perioada aici. Si am sa ma intorc fericita, pentru ca merit!

 

„Dar dac’ai fi un cantec, intruna te’as canta..”

Furata de la Loryloo, merge la tot blogroll’ul :D.

Daca eram un anotimp, as fi fost oricare ( toate au frumusetea lor).
Daca eram o luna, as fi fost noiembrie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost joi.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost dimineatza ( cu tot cu cafeaua ei).
Daca eram un animal marin, as fi fost o stelutza de mare.
Daca eram o virtute, as fi fost ambitia .
Daca eram o planeta, as fi fost Venus.
Daca eram un lichid, as fi fost Coca Cola ( cu toate calitatile si defectele bauturii respective :lol:).
Daca eram o piatra, as fi fost jad.
Daca eram un metal, as fi fost aur alb.
Daca eram o pasare, as fi fost acvila.
Daca eram o planta, as fi fost o zambila mov.
Daca eram o stare a vremii, as fi fost furtuna.
Daca eram un instrument, as fi fost chitara.
Daca eram un sunet, as fi fost un tzipat ( de durere, de tristete, de fericire, de..placere).
Daca eram un cantec, as fi fost „I don’t wanna miss a thing” – Aerosmith.
Daca eram un film, as fi fost „Mean Girls” ( cu sigurantza!) .
Daca eram un serial, as fi fost „Desperate housewives” sau chiar si „CSI – New York”.
Daca eram un oras, as fi fost Paris.
Daca eram un gust, as fi fost un dulce intepator, o aroma deee…sampanie.
Daca eram o aroma, as fi fost ciocolata.
Daca eram o culoare, as fi fost crem (desi merg mai mult pe non-culori).
Daca eram un material, as fi fost dantela uneori, dar si piele cateodata.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost buze ( fara doar si poate :lol:).
Daca eram un drog, as fi fost Ecstasy.
Daca eram un accesoriu, as fi fost un medalion cu numele meu.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambet insotit de un falfait din gene.
Daca eram o materie, as fi fost filosofie.
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Mica Sirena.
Daca eram o forma, as fi fost o forma in spatiu.
Daca eram un numar, as fi fost 12.
Daca eram o masina, as fi fost – …ceva negru si sport ( ooh doamne, nu ma princep deloc la masini).
Daca eram o haina, as fi fost o pereche de blugi.

 

Hai cu dreptu’

Cred ca este prima data, dupa o perioada buna de timp, cand incep si eu saptamana bine! Si stiti ce e ciudat? Ca nu am avut parte de mare lucru sau de ceva extraordinar de important…dimpotriva, a fost un lucru chiar marunt, dar de efect, pentru ca a venit din partea cuiva la care nu m’as fi gandit niciodata 🙂
Eu merg la liceu cu maxi taxi, clasicul 305. In 4 ani de liceu, m’am saturat la cate ture du’te-vino am dat cu el… Ce ma enerveaza cumplit la promenadele astea, sunt soferii, care mai de care mai ciudati, mai afurisiti, mai obsedati de bani si de clienti. Si cum anul asta mi s’a umplut paharul, am facut si scandal de cateva ori. In toamna, afara ploua cu galeata si eu era intr’o situatie delicata iar imbecilul de sofer, vazandu’ma cu abonamentul in mana, se uita la mn, bombane ceva si merge mai departe, in conditiile in care maxi’ul era aproape gol! Acelasi nenorocit refuza sa opreasca iarna, cand erau -20 de grade si un maxi venea o data la juma de ora ( bun si atunci!), pentru ca m’a vazut ca am iesit de la liceu, deci: elevii = abonamente ==> nici un profit pentru el.Evident, am facut ditamai plangerea…Concluzie: toti soferii de maxi sunt nesimtiti!
Dar acum un an am dat peste acest exemplar masculin mai in varsta decat mine ( aproximativ la vreo 30 de ani), care imi multumeste cand ii dau biletul, care imi raspunde la salut si ma soarbe din priviri cand urc sau cobor, fara sa faca comentarii penibile :). Si cred ca in general se poarta frumos cu toata lumea, asa cum ar trebui…Revenind la povestea mea, astazi m’am urcat in maxi ca de obicei. Aveam o afurisita de teza la istorie pentru care recunosc solemn ca nu m’am pregatit, intrucat materia imi displace grav! :-L Mai aveam 5 minute si ajungeam la liceu cand…ce sa vedetzi? Inainte cu 2 statii de liceul meu, soferul vede un alt maxi in fatza unui fast food si trage si el pe dreapta! Si isi comanda omu’ un kebab, asteapta, isi ia si o cafea, se intinde la barfa…la dracu’, deja se sunase si eu aveam teza! Cand il vad pe soferul celuilalt maxi ca iese din fast food: dulcicul de care va spuneam! Imi face semn sa cobor din maxi; prima data, nu m’am prins, am vazut ca alte 2 fete s’au ridicat dar el a aratat doar catre mine. Da, fiind paranoica, m’am speriat, dar am coborat.
-Hai urca la mine! ( maxi’ul era gol)
-Uhm…sa va dau alt bilet?
-Nu, nu e nevoie. Colegul meu o sa mai stea inauntru, asa ca te duc eu…Nu am vrut sa intarzii la ore..
Mi-a picat fatza…
In juma de minut am ajuns si cand am coborat, i’am multumit din tot sufletul; mi’a zambit la fel si m’a privit lung, pana cand am traversat.
Nu e mare lucru, nu e nici macar un barbat extraordinar de frumos si clar nu ma intereseaza…Dar gestul lui m’a surprins foarte placut, in conditiile in care toti colegii lui sunt niste magari iar restul soferilor nu stiu decat sa fluiere si sa urle la noi din mashini… Baiatu’ asta are un 10 din partea mea. Cu felicitari chiar!