Dupa cum bine ati observat, am eu ceva cu zilele de joi, mai ales cele mai speciale. Asa ca nu puteam sa stau in casa tocmai in ultima joi din vara anului 2010! Si pentru ca planificam de mult o sedinta foto la Cazino impreuna cu Habiba ( cum va povesteam si aici), am spus ca asta e ocazia excelenta!
De data asta, avand experienta anterioara neplacuta cu toti indivizii suspecti care se tot iau dupa noi, ne’am spus sa’l luam cu noi pe pozat pe Stefan, un bun prieten, amator si el de fotografii. Si da, altceva e cand suntem insotite de un baiat – brusc, gardienii care pazesc monumentele importante din oras nu mai sunt atat de binevoitori cu noi :lol:. Domnul paznic care acum cateva luni s’a oferit sa ne lase pe noi, doua fete frumoase si tinerele, sa intram in Cazino, de data asta a spus raspicat „NU!”, ne’a trantit 2 scuze patetice si si-a reluat activitatea de trandavit. La Casa cu Lei, gardianul nu cred ca avea mai mult de 25 de ani si dormea la propriu. S’a uitat lung la noi in timp ce isi masa genunchiul amortit si ne’a spus cu parere de rau ca nu se poate ( sa fim seriosi, nu regreta el ca nu ne poate lasa…mai degraba ca nu eram singurele). Si am luat’o frumos la pas in cautarea unui loc pentru cateva fotografii, intrucat nu vroiam sa mergem acasa cu mana goala. Si repet: altceva a fost azi, insotite fiind de Stefan. Fara el, nu cred ca mai faceam noi nimic. Pentru ca de’abia acum realizez ca am trecut ca de obicei prin niste zone periculoase pentru niste fete singure si au fost cateva incurcaturi bunicele din care ne’a salvat. In trauma noastra, cred ca ne’am fi urcat in primul taxi si am fi plecat invartindu’ne! 😆
Am tot cautat locuri frumoase pentru cateva poze. Avem noi ceva pentru casele parasite, aproape darmate, dar cu o anume arhitectura.Si exact casele astea sunt un pericol mare pentru trecatori si sunt foarte bine pazite, unele chiar si de vreo 10 caini, altele de boschetari. Intr’un final, obositi si morti de sete, ne’am oprit la niste ruine unde mai facusem un shooting exact cu un an in urma, doar ca asta ne’a reusit si mai si! 🙂 Am fi vrut insa altceva, alt peisaj, alta zona, insa nu regretam deloc nici ce avem. Dimpotriva. Insa asteptam cu nerabdare sa ajungem la Bucuresti si sa batem toate stradutzele in cautare de locuri noi si interesante. Si pozeaza-te acolo daca potzi!
P.S: poze facute de Habiba ( bineinteles!), majoritatea ideilor lui Stefan ( ochi de artist, stie el ce stie).
P.P.S: pozele nu au nici cea mai mica modificare.. 🙂





Reclame

Lipsea ceva din peisajul lunii noiembrie: lipsea shedintza foto cu Habiba :). Ne-am gandit sa mergem sa ne tragem in poza la niste ruine de pe langa portul Tomis, dat fiind faptul ca de parcul Tabacariei ne-am saturat, pe faleza era prea multa lume, pe plaja prea frig si acasa prea monoton. Evident ca s-a lasat cu ceva adrenalina: cu toate ca zona era pustie, mai aparea prin peisaj cate o persoana, doua, ratacite. Intre zidurile si pietrele cetatii erau numai gunoaie, se auzea orice zgomot facut si de o sticla goala si cateva pisici escaladau pierdute muntele de sarma si caramida. La fiecare mic sunet tresaream, ma uitam pe unde paseam si incercam sa ma mishc cat mai repede, dar normal ca nici eu si nici Habiba nu am lasat camera digitala jos din mana. Recunosc ca am avut o tentativa sa dau inapoi cand vreo 3 persoane veneau exact spre noi :)… am revenit imediat la normal.
Ajungand acasa si uitandu-ma pe poze ( care au iesit mai bine decat credeam…ce sa vezi, exact pozele facute la repezeala ies mai bine :)), mi s-a parut ca iubirea e ca o sedinta foto la ruine…
Asa e lumea…ca o cetate construita din pietre si caramizi, cu iarba prin jur si sarma ghimpata.Cu timpul, va cadea, important e sa ramanetzi voi doi in picioare, indiferent de suntele oribile care se aud inauntru si indiferent de cat de tare bate vantul :). Vetzi avea si momente in care o sa vrezi sa va bagatzi picioarele si sa renuntzatzi la tot, sunt prea multi oameni in jur, langa voi si intre voi, v-ati rupt genunchii si v-atzi julit coatele de cate ori atzi cazut, dar de-asta suntetzi unul langa celalalt, ca sa va aratatzi ca imaginile si trairile iubirii voastre sunt mai frumoase si mai artistice decat orice greutate si decat orice rautate. Si chiar daca 1000 de pisici negre s-ar uita fix la voi de sus ca niste Satane miorlaitoare suspendate, flashul dintre voi va fi in stare sa orbeasca orice urma de ghinion…