Ne place sa promovam numai cacaturi, ma! Ca asa suntem noi romanii… Prosti nu, doar dobitoci pentru ca nu scoatem la inaintare pe cine merita, ci vrem sa vedem pe scena sub lumina reflectoarelor doar gunoaiele, doar scursurile societatii. Si de ce? Pentru ca sunt funny?! E funny faptul ca zilnic se vehiculeaza niste perle la TV si pe net de nu iti vine sa crezi?! Mai radem, dar deja exageram!
Am ramas masca acum cateva minute cand am primit urmatorul mass:

Super eveniment Balul Balurilor , Club Wish Constanta, 10 Decembrie, Concurs Miss si Mister boboc Constanta, invitati speciali: Dj Sava si Raluca & in calitate de prezentator Perversul de pe targul Ocna plus alti invitati surpriza.Biletul aniticipat 20 de ron, la intrare 30 de ron.

Intrebarea mea este: ce dracu’ e asta?! De cand cei mai inculti oameni din Romania au rol de MC sau de prezentatori la balurile liceenilor? De cand mama naibii sunt considerati atat de „tari” incat sa apara in fata a nu stiu cator pusti in formare? Si stiti ce e culmea, ma? Ca dupa aia ne plangem ca adolescentii sunt asa si pe dincolo. Pai daca le dati Perversu’ de pe Targul Ocna si pe altii ca el, la ce va asteptati: la tinere talente inmugurite?! Ma astept ca in curand sa apara la vreun bal si „Caut prietena, da’ nu gasesc!”, insotit de prietenul sau monosilabic „Sau”.
Si revin: ce dracu’ e asta?! Ce e in mintea organizatorilor? Adica niste tarani fara scoala scot bani grei pe prostiile pe care le debiteaza? Ma, ce ne mai place noua romanilor sa ii vedem pe altii mai prosti ca noi…Si pun pariu ca maine vor intra multi pe mine din Constanta si ma vor lua la rost. Altii imi vor spune probabil ca au de gand sa mearga doar din curiozitate. Ma’ ass!
Oare chiar nu mai stim sa aprecim glumele bune?! Chiar gustam atat de tare prostia si dobitocenia? Paradoxal, marturisesc sincer ca si eu sunt curioasa: ce naibii le va spune Perversu’ ala oamenilor? Cat va dura programul sau? Oare stie sa citeasca macar de pe foaie numele concurentilor la Miss si Mister?
God, am atatea intrebari…sunt atat de nervoasa si atat de intrigata, cum nu am mai fost de mult! In ritmul asta, incotro mai oameni buni?…

Reclame

Care esti bucurestean sadea pe aici ridica te rog doua degetele ca sa te vad si eu si ca sa te intreb daca stii unde este Palatul Telefoanelor. Ai idee si ce a fost inainte? 🙂

Mi’a pasat Habiba acum cateva saptamani un must have in ale cititului, mai ales pentru cei care stau sau urmeaza sa stea in capitala – „Oameni si locuri din vechiul Bucuresti” de Lelia Zamani. Si are de toate: informatii istorice, povestioare, descrieri, pana si poze!

In mijlocul marii mase a indiferentilor, care locuiesc in Bucuresti ignorandu-l, asa cum ar locui in Viena, Cluj, Tokio, Barlad sau Los Angeles, orasul nostru, ca oricare alta metropola, isi are sufletul viu: admiratorii, destractorii, iubitorii, vandalii, profitorii, distrugatorii, creatorii – locuitori legati de cetate prin firele sentimentelor si intereselor fiecaruia, fie acestea pozitive sau negative.
Sufletul poate fi frumos sau urat. Sau si frumos si urat totodata. El modeleaza chipul orasului, inzestrandu-l cu trasaturi sublime, comice sau hade. Si se manifesta necontenit, in orice perioada a istoriei, chiar si atunci cand imprejurarile te-ar putea face sa crezi ca e absent, sau numai adormit…
Despre acest suflet si despre urmele pe care le-a lasat in trecerea lui prin vremi ne povesteste Lelia Zamani in noua ei carte.
Despre case care s-au mistuit in ceata trecutului si despre case care s-au pastrat pana in zilele noastre, chiar daca intr-o forma alterata sau roasa de lepra neglijentei si a lipsei de respect. Despre oameni care au trait odinioara si despre felul in care vietile lor au insemnat obrazul orasului.
Despre sarbatori si clipe de durere, despre strazi si cladiri, despre vesnicia mereu schimbatoare a Dambovitei si despre dainuirea in timp a duhului celor vremelnici de pe malurile ei. Istorioare dambovitene, povestite cu talent si cu dragoste…

Eu cred ca suna destul de atractiv. Am citit toata cartea intr’o singura seara si m’a facut sa fiu si mai curioasa in legatura cu locurile in care urmeaza sa merg. N’am sa ratez nici o ocazie in a explora tot! 🙂




N-am prea iesit eu afara din tzarishoara mea, dar cand am facut-o, am ajuns prin toata Italia 🙂 am mers 3 veri la rand, am vizitat destule locuri, am cunoscut destui oameni si ma pot lauda ca am invatat si limba destul de bine. Evident, cand am inceput clasa a 10-a si am putut sa-mi aleg a 3-a limba de studiu, am mers pe italiana, cu sperantza de a-mi imbuntatatzi cunostiintele si de a-mi fixa anumite elemente. N-a fost asa… am frecat menta cumplit de atunci incoace, ni s-au tot schimbat profesoarele, nu am facut mai nimic, am uitat complet de ceea ce traisem in lunile de vara..
Prin octombrie, ne-am trezit pe cap cu un stagiar care venea de prin nordul Italiei si pe care il chema Marco. Am facut in fiecare vineri cate o ora cu el…chestii usoare: vocabular, conversatii. La primele ore mi-a fost al dracului de frica din cauza ca nu ne vom intelege; noi suntem cam praf cu italiana. Dar ne-au picat fetzele tuturor cand am vazut cat de bine vorbea omul ala romana! 🙂 Evident, cu accentul sau foarte dulce dealtfel, dar mai mult decat funny.

Si azi a fost ultima ora cu el, zilele astea se intoarce acasica. Ne-a intrebat de impresii, cum ni s-a parut, una, alta, o paralela intre Romania si Italia si din vorba in vorba am ajuns la un element comun al celor 2 tzari: tziganii, tata! 😆 Ne-a explicat ei frumushel ca romanii sunt pregatiti si conformati cu tziganii, in sensul ca ei traiesc printre noi, exact prin centrele oraselor. Nu si la ei… In orice oras italian gasesti tziganii cu rulote cu toate neamurile pe la margine. Noi traim efectiv cu ei si ii cunoastem foarte bine… stim la ce sa ne asteptam din partea lor…nu si italienii!
Ne povestea Marco cum le-a luat locuitorilor din orasul sau vreo 3 ani ca sa se prinda cine mama dracului le fura capacele de la canalizare si orice fier de prin zona 😆 cand am auzit asta, am ras de m-am tavalit. Apoi, marea le-a fost mirarea la inceput cand vedeau tzigani pe langa panourile electrice…se uitau la ei cu o fatza gen „Ce naiba..?! astia vor sa se sinucida?!”; evident ca nici prin cap nu le trecea ca ai nostrii cetatzeni vroiau sa le shuteasca 😆
Ideea e ca italienii sunt prea simtiti ca sa le reprosheze ceva jegosilor astora ( nu sunt rasista, dar tziganii chiar ma scot din sarite!). In pietzele noastre, mereu se gaseste cate unul care sa se enerveze cand aude ” cioraaaapi, tzigari, ia-le, neamuleee!” si sa-l trimita la origini pe tzigan. Italienii sunt prea educati si au impresia ca daca spun asta, le ia unora dreptul de a se exprima… Nu stiu, am tras eu concluzia de aici ca poate ne-am „tziganit” si noi 🙂 adica ori suntem noi prea intzepatzi, ori sunt italienii prea naivi 😆
All in all, mi-a placut mult Marco…in lunile astea am vorbit romano-italiana cu el, ne-am inteles cum-necum. Nu am sa uit prea usor cu pronuntza el „pitzipoanca”, cum incurca „capac” cu „copac” si cum incearca sa ne povesteasca ce au facut italienii si germanii in timpul razboiului…cat de suprinsi au fost ei cand s-au trezit cu neamtzul la fereastra! 😆
Ciao, Italia!
………………………………………………………………………………….
Am 2 lepse, una de la Machiaveliq si una de la Hubbis :”> promit ca urmatoarele 2 articole despre subiectele astea vor fi 🙂