Nu sunt foarte sceptica, dar nici exagerat de optimista. Recunosc o problema atunci cand vad una si rugandu-ma si pentru putin noroc, incerc sa o rezolv cum stiu eu mai bine. Insa ce e de facut cu problemele in dragoste, care nu tin intotdeauna de noi? Ma refer la situatia in care „Cauta prietena si nu gasesc, toate fetele sa apeleze la mine!” :). Da, unii oameni isi doresc o relatie, dar au ghinionul sa fie singuri sau poate sa nu caute acolo unde trebuie. Cand gasesc, nu le vine a crede! Tratative, iesiri, giugiuleli si apoi fericirea absoluta, pe viata. Totu’ bine si frumos pana aici. Ce ma enerveaza pe mine este faptul ca cei mai multi oameni casatoriti, intrebati ” Ati stiut de prima data ca EL/EA va este sortit/a?”, raspund afirmativ. ( Am vazut faza asta in emisiunea de Craciun a lui Maruta, care i-a intrebat asa ceva pe sotii Busuioc – nu ma intrebati detalii, habar n-am cine sunt! ).
Ma, hai sa fim seriosi! Ne plac mult telenovelele si se vede ca romanu’ se uita des pe Acasa TV ( o fac si eu cand mai am timp, stati linistiti 😆 ). Insa haideti sa nu exageram. Multi barbati poate nici nu isi amintesc de prima intalnire si multe femei poate vor s-o uite. Ceea ce am crezut ca a fost dragoste la prima vedere in cazul meu s-a dovedit a fi doar o prietenie frumoasa in final. Iar mai recent, ce am crezut a fi ditamai depravarea si curvasaraia ( citand din Becali „Almighty”) s-a dovedit a fi o iubire sincera si dulce. Asa ca nu imi spuneti mie de „am stiut ca este THE ONE inca de cand l-am vazut prima data”. Suna frumos, da, dar stim si noi ca lucrurile nu stau chiar asa. Serios, cei care sunteti casatoriti sau aveti planurile serioase pentru viitor, chiar v-ati recunoscut cealalta jumatate inca de la prima bataie de inima?

Brazii de Craciun seamana oarecum cu relatiile. Cele reale sunt cu siguranta mai frumoase, insa e prea mare agitatie, prea mare mizerie. Despre cele false poti sa spui ce vrei. Dar nu poti nega faptul ca pun mult mai putine probleme.

( Tony Parsons in „Lectii de viata” ).

Duse au fost zilele in care Dana se trezea doar pentru a merge la cursuri si pentru a admira de la distanta frumusetea facultatii…Ca sa nu mai zic de cele in care ma trezeam la 10-11…S-au pierdut si serile alea in care luam toate blogurile la rand, in care scriam articole lungi si foarte informate ( in unele cazuri), in care o ardeam aiurea pe Facebook pentru a inspecta „piata” social-virtuala :lol:.
Daca as gasi si daca as putea, mi-as dori din tot sufletul meu sa cumpar macar 2-3 ore in care sa stau aiurea in pat sau la calculator, fara sa astept anumite persoane cu care sa discut sau sa lucrez la anumite teme. Pentru ca asa se intampla cand vrei sa fii la zi cu toate proiectele si nici sa nu lipsesti de la cursuri si seminarii – ramai fara timp pentru tine. Doamne fereste sa mai ai si nenorocul sa ai vreo problema in viata de cuplu sau in cea de familie, ca ti se rupe firul intregii activitatii si imperii de planuri se darama…Asa ca nu iti ramane altceva de facut decat sa te imparti in nu stiu cate bucatele astfel incat sa incerci macar sa impaci pe toata lumea si sa speri ca fiecare se va multumi cu particica sa primita. Evident, cei apropiati voi intelege mereu…
Si ca sa le tai elanul celor care cred ca Bucurestiul este raiul cluburilor si al dezmatului pentru absolut toata lumea, am sa spun si ca mai bine s-ar gandi de doua ori inainte sa deschida gura. Mai bine ar lua in consideratie si tot ce implica aceasta viata de noapte ( bani, timp, rezistenta) :). Mai sunt si cei care vin aici mai mult pentru a invata si pentru a cunoaste… Si daca va amintiri, acum cateva saptamani am scris un articol in care va vorbeam foarte entuziasmata despre niste conferinte AdRev pe domeniul publicitatii. Ei bine, din 5 astfel de conferinte nu am reusit sa ajung decat vineri seara la una. Restul duse au fost din cauza unui proiect pentru teoria comunicarii :). Dar chiar si vineri seara, la ultima activitate, am ramas foarte placut impresionata de ceea ce am vazut. Asemenea conferinte iti arata ce se afla in spatele reclamelor. Te invata sa ai la tine mereu o foaie de hartie si un creion si sa te plimbi muuuult…si cum vezi ceva care te inspira, indiferent cat de absurd ar fi, sa iti notezi ideea. Nu se stie cand iti va folosi…
Deci da, regret lipsa mea de timp pentru lenevit, pentru plimbari fara vreun scop anume, pentru citit bloguri ( imi cer scuze bloggerilor mei preferati pe aceasta cale 😦 ) si in general, pentru mine… Pe de alta parte insa, ma bucur enorm ca am activitati care nu fac decat sa imi sublinieze si mai tare in mod pozitiv alegerile facute. In plus, fiecare ora petrecuta in afara bibliotecii, este ridicata la rang de moment unic de catre psihicul meu :lol:.

Va recomandam acum ceva timp “Eseuri de indragostit” de Alain de Botton. In urma cu cateva zile am scris un articol pornind de la un citat de-al sau. Acum am de gand sa va prezint o alta carte a aceluiasi autor, o carte despre care Habiba mi-a povestit de aproape un an si pe care am pus manutza destul de recent. Descrierea de pe coperta suna cam asa:


-Care este diferenta dintre filozofie si rock’n roll? Nici una, ar putea raspunde Alain de Botton, atata vreme cat ambele sunt un mod de viata.
-Formula matematica a aventurii romantice: in ea intra, pe langa filozofie si rock’n roll, economia de piata, revistele pentru femei, curentele de moda si nici un pic de imprevizibil.
-O carte despre dragoste in extraordinara ei banalitate.
-O diagrama a inimii si a mintii indragostite.
-Alain de Botton pune intrebari despre sex, cumparaturi, romane, tipologia sarutului, gelozie, iar Flaubert, Descartes, Platon, D.H. Lawrence sau Aretha Franklin raspund printre randuri.
-Un mic manual de filozofie a vietii de zi cu zi.
-O fotografie de grup a catorva romantici de secol XXI, in care apar si autorul, si cititorul.

Suna bine, a? 🙂 Si stiu ca titlul atrage mai mult cititoarele feminine, dar sa stiti ca e o carte scrisa pentru ambele sexe. Nu o sa vedeti prea multe “siropozitati”; dimpotriva, exact asa cum spune si descrierea, in acest roman este vorba despre o relatie de iubire dintre un barbat si o femeie, vazuta din prisma filozofica. O relatie care ridica multe intrebari, care te pune pe ganduri si in care, poate, te vei regasi si tu.
Si acum urmeaza si descrierea facuta de mine, adica doar cateva dintre citatele care mi-au mers mie la sufletel. Enjoy!

“Un barbat care saruta bine are nevoie de priceperea unui violonist sau pianist, trebuie sa stie cum sa controleze si sa articuleze fiecare muschi al gurii, trebuie sa cunoasca claviatura, ritmul si tempo-ul, sa stie cand sa apese si cand sa atinga usor si incitant, cand sa deschida gura si cand sa lase putina distanta.”
“Durerile si problemele provoaca gandurile.”
“Noi doi ii facem pe Romeo si Julieta sa para potoliti.”
“Puterea in dragoste deriva din capacitatea de a nu-ti pasa.”
“Dragostea nu poate decat sa agraveze o rana deschisa.”
“Credinta ei era ca un cauciuc cu pana.”
“Uneori am impresia ca traiesc cu frana de mana trasa.”

Siiiiii, preferatul meu:

“Imi dai voie sa te intreb de ce imi faci viata insuportabila, imi golesti cartea de credit, imi poluezi baia, imi distrugi bucataria si joci ping-pong cu mintea mea? A, inteleg. Pentru ca ma iubesti! O, bine, acum inteleg; in cazul asta e-n regula, da-i drumul, si nu uita sa dai foc la casa si sa-mi lovesti si celalalt obraz inainte de a incheia!”

Pentru ca o relatie sa se dezvolte dincolo de politetea dintre niste straini, e nevoie ca cineva sa faca pasul in gradina vecinilor si sa accepte pericolul aflat acolo. Cineva trebuie sa-si adune curajul de a intreba: “Nu vrei sa urci sa bem o cafea?”, sau “Ai vazut deja filmul asta?”; cineva trebuie sa-si dreaga vocea si sa spuna: “Imi place sa fiu cu tine”, sau “Ce-ar fi sa ne casatorim?”. Cineva trebuie sa-si puna afirmatia pe cantarul puterii si, ingrozit, sa spere ca celalalt raspunde cu un material la fel de greu ca al sau.

( Alain De Botton)

In relatiile tale, esti tu acest CINEVA? Sau preferi sa astepti sa auzi ceea iti doresti de la celalalt?

Articolul asta este pentru baieti. Fetelor, nu ma intelegeti gresit, vreau sa aud si parerile voastre, dar ma intereseaza indeosebi ale lor. So here i go.

Fie un baiat si fie o fata. Se intalnesc o data, se intalnesc de 2 ori si atat. El o place, ea nu e prea incantata dar nu vrea sa fie scorpie si ii acorda macar o sansa, poate poate descopera ceva la el care sa ii placa mult. El se tot gafeaza. Spune prostii, grabeste lucrurile, o sufoca, in conditiile in care, evident, nu au nici o relatie. Ea este foarte sincera, hotarata, stie ce vrea de viata ei si evident, stie ca nu il vrea pe el. Dupa 2 intalniri, ea ii spune ca vrea s-o lase asa, ca le are pe ale ei, ca relatia nu ar avea rost pentru ca ea nu simte nimic pentru el, nici cea mai mica atractie. El, ca si pana atunci, forteaza lucrurile, vrea sa se intalneasca cu ea, o copleseste cu complimente, ii spune ca e deosebita, matura, etc. O cauta mai mereu, insista. Ea nici nu vrea sa auda, dar nici nu mai stie cum sa ii explice ca nu il vrea. Si se hotaraste sa fie sincera si ii spune direct. El reactioneaza in urmatorul fel: ii spune ca s-a inselat in privinta ei, ca este imatura, ca nu stie ce vrea, ca trebuie sa se hotarasca, ba ca are probleme cu nervii, ba ca nu stie sa rezolve o problema, etc. Si toate astea, stiti de ce? Doar pentru ca ea i-a spus ca nu il vrea. 🙂
Intrebarea mea este urmatoarea: de ce reactia asta din partea baiatului? Doar pentru ca este ranit in orgoliul propriu?! Pana acum credeam ca doar femeile devin irationale in fatza unui refuz si spun numai prostii fara sa gandeasca. Dar vad ca treaba este valabila si invers. Pai dar bine mai, nu erati voi aia rationali si echilibrati ? Si asa reactionati cand o fata nu va vrea? In loc sa fiti cat mai diplomati si sa pasiti inainte cu fruntea sus ca sa ii demonstrati domnisoarei ce a pierdut, voi ii atribuiti tot felul de trasaturi care stiti clar ca nu i se potrivesc? Ca sa ce? Ca sa se oftice mademoisella ? Pai eu cred ca ar durea-o la 10 cm de toc; din moment ce nu o intereseaza o relatie cu voi, automat nu o intereseaza nici parerea voastra despre ea, deci de ce sa va umiliti atata…?
Eu nu am inteles baietii la faza asta. Si de obicei, chiar ii sustin cand spun ca fetele reactioneaza „telenovelistico-impulsiv”; stim ca asa e! Dar vad ca nu se pot abtine sa nu faca si ei la fel…de oftica probabil. La fel de neclara mi-e si treaba urmatoare: daca cedam usor, suntem curve; daca nu ne uitam la voi, suntem si mai si! Doar ca in cazul de fatza, suntem cele mai bune daca va acceptam, dar daca Doamne fereste nu, avem probleme cu capu’! 😆
Nu vreau sa jignesc baietii din blogosfera mea, ii cunosc cat de cat si stiu ( sper!) ca nu ar reactiona asa. Dar credeti-ma, ca aveti unii semeni care va fac de ras, la fel cum exista si muieri nebune care dau cu firma-n cap intregului sex frumos. Doar ca am scris acest articol la nervi ( si inca sunt ceva mai calma de ieri incoace, dar am ramas cu aceasta uimire si confuzie totdata ) si inca incerc sa inteleg de ce mama naibii am probleme cu capul doar pentru ca am refuzat politicos un baiat!

Esti barbat, nu esti deloc complicat, esti relativ simplu: ce ai in inima ai si in minte.
Spui deschis tot ce gandesti, mai putin cand vine vorba despre cele doua cuvinte pe care as vrea sa le aud in continuu eu, insa daca nu mi le spui, nu inseamna ca nu…ca nu…
Tu incerci, dar nu prea reusesti, crezi ca nu e specific barbatesc…( ascultati versurile, va rog!! Imposibil sa nu va placa!!)

Si adevarul este ca de cele mai multe ori le sunt scoase cu patentul din gura cuvintele astea :lol:. Va dati seama in ce dificultate ii punem la aniversarea noastra, la vreo sarbatoare, cand ne uitam la ei dand din gene sau cand ne pregatim sa ii sarutam cu patos, asteptand acel ceva? Pentru ca nuuuu, noi nu ne multumim cu niste flori, cu un „esti foarte frumoasa azi, iubito!” , cu o cina in oras. Noi ciulim bine urechile, lor li se pune un nod in gat.
Si daca de la copiii de 14-15 ani mai scoti cate doua cuvinte de’astea, pentru ca ei inca nu stiu cum e treaba, cei mai mari baga mainile in buzunare si spun „N-am!” cand vine vorba de asa ceva. Si daca inainte de casatorie tot auzi ” teiubesc!” spus pe nerasuflate, dupa, o sa auzi doar ” te iub..baai, ce greu e!”. Ca doar e nevasta’ta si cine stie ce pretentii isi ridica daca tu te dai sensibilicos pe langa ea :lol:.
Rad eu rad, dar nu prea e rasul meu. Am cunoscut destui baieti care nu spun ce le trece prin minte, ce simt, baieti care te baga involuntar in ceatza. Si tot ei spun ca noi suntem alea dificile, cand de fapt noi nu prea le intelegem lor limba. Barbatii toti sunt chinezi, dar noi suntem alea cu ochii alungiti :).
Si totusi cred ca o sa fie si altfel. Altfel adica mai bine, mai frumos. Nu sunt siropoasa, n’am pretentii de Hollywood, caci nu vreau o iubire ca in filme, ci una reala, cu „actori” care dupa „filmari” se intorc impreuna acasa, beau un ceai si adorm imbratisati. Nu neg visele mele referitoare la sarutatul in ploaie sau la plimbarile luuungi pe malul marii…dar le’as da pe toate in schimbul unui „TE IUBESC!„.