Nice, Deliutza si Machiaveliq m’au nimerit cu leapsa asta mai mult decat si’ar fi inchipuit ei :lol:. De fapt, mi’au gasit singurul defect pe care am incercat sa il ascund pe parcursul duratei examenului psihologic si nu numai: rabdarea mea extraordinar de limitata…
De ce spun ca e singurul defect…? Nu ca as fi perfecta, dar este singura chestie care imi sare si mie in ochi si din cauza careia sunt constienta ca am pierdut mult. Dar am avut si de castigat. Stiti voi, e cu 2 taishuri…Pentru ca da, ma enervez repede! Mi-a venit de atatea ori sa rup matza’n doua de draci :”>…
Multi ma stiu pentru faptul ca imi sare tzandara foarte repede. Fostii prieteni imi spuneau fie ca trebuie sa fiu mai calma, fie ca sunt nepusa la respect, fie ca trebuie sa ma temperez. Le dau dreptate. Usor de zis, greu de facut…Scorpionii sunt mai aprigi de felul lor, dar eu am un caracter de’a dreptul coleric.Dar, din nu stiu ce motiv, de fiecare data cand trebuie sa ma autocaracterizez, nimeni nu ma crede ca nu am rabdare si ca sunt cam nebunica… Am iesit cu multi baieti si le-am spus inca de la prima intalnire cum sunt; pe principiul ” razboiul anuntzat nu’l omoara pe soldat”. Mi-au zambit dulce si mi-au pupat mana ca si cum ” iubito, nu stii ce spui..”. Cand a sosit momentul adevarului, unii si’au facut cruce si cu doua maini… Vorba DianeiEmma: pe o sosea, o femeie striga la un barbat „Porcul!”, el i-o intoarce „Vrajitoareo!”.La 2 metri mai incolo da peste un porc si face accident…Eu le-am spus, ei nu au fost in stare sa asculte…

1. Cât de des te enervezi?
Depinde de ceilalti. Eu nu ma enervez niciodata singura sau asa, aiurea :lol:. De obicei, nu trec mai mult de 2 zile fara sa ma agit macar un pic. Ba un marlan, ba o panarama, ba o prostie, ba o minciuna, ba porcarii…
Cel mai tare ma enervez cand sunt inselata sau mintita pe fatza 🙂 atunci scot flacari 😆 . In momentele alea am nevoie de un baiat care sa stie sa ma potoleasca, sa stie cum sa ma ia. Ori sa tzipe mai tare decat mine, ori sa ma faca sa tac doar aruncandu-mi o privire. Am dat peste baieti care preferau sa iasa din camera cand incepeam sa urlu, altii pe care i-am palmuit si care si-au acceptat soarta, altii care au ramas fara cuvinte…dar si peste baieti care au stiut sa ma linisteasca si exact unul de’asta astept: un baiat mai puternic decat mine!

2. Când te enervezi suni pe cineva să te calmeze?
Da…imi sun neaparat prietenele. Pentru ca doar ele sunt in stare sa ma asculte, eventual sa si zbiere sau sa injure odata cu mine si poate chiar sa ma calmeze.

3. Te calmezi repede, sau urli ca nebunul?
Depinde… Stiti ce se intampla..? In public am invatat sa ma controlez. Dar vorba Blondei mele, fumeg latent. Odata ajunsa intr’un cadru privat, izbucnesc in asa hal, incat scot artificii :lol:. Si depinde si de situatie…prostiile mai mici le uit repede, dar porcariile care chiar ma enerveaza, nu le uit niciodata 🙂 evident, scorpionul din mine se va razbuna ( imi e specific).

4. Ca metodă de a scăpa de nervi, bătaia este o opţiune?
Sincer, poate. Desi mai mult de 2 palme nu am dat niciodata, si asta doar fostilor mei prieteni cand au calcat grav pe bec. De obicei apelez la ironie…poate sa distruga psihic pe oricine. Saaau, in alte cazuri, bag o ora de sport, de alergare, de orice inseamna miscare. Ma ajuta mult sa ma destresez…

5. Din cauza nervilor ţi s-a întâmplat să pierzi un prieten?
Avand in vedere ca cele mai importante prietene ale mele sunt inca prin preajma, cred ca e bine. Recunosc, am pierdut multe relatii :). Daaar, nu m’am enervat niciodata degeaba.

Leapsa merge la tot blogroll’ul 🙂 hai sa mai vad si alti nervosi!

…la rece, pentru ca o iarna atat de frigurioasa ca asta nu am mai avut de mult Au fost zile in care parca simteam cum vantul imi matura jumate din ganduri si zile in care ma trezeam devreme si faceam orice ca sa imi dezapazesc sufletu’…si de fiecare data cand dadeam zapada la o parte si reuseam sa ma mai incalzesc, trebuia sa se intample ceva si sa ninga din nou, cu fulgi mari si reci, de mi-a inghetzat pana si inima in mine; si cand s-a topit tot, conform legii gravitatiei, au curs lacrimi in prostie…
Iarna nu e chiar anotimpul meu; nu e deloc de fapt. Exceptand luna decembrie in care mai am momente de fericire, ianuarie si februarie inseamna mereu ghinion si depresie pentru mine si anul asta parca s-au adunat toate, si, colac peste pupaza, 1000 de griji si de probleme despre viitor :). Am zis acum sa judec la rece cum s-a dus si iarna asta, parca mai ieri incepeam clasa a 12-a, parca mai ieri incepeam liceul. Dar parca mai azi m-am scarbit de orice expresie din jurul meu sau orice cuvinte anemice aruncate doar ca sa taie in carne vie 🙂 Nu-i nimic, vorba lu’ Grapefruits: am o rana, am si sare 😀
Si m-am prins eu lunile astea ca uneori cand lipseste o singura persoana, intreaga lume pare nepopulata..Dar cu toate astea, lumea nu se termina cu un baiat, ci incepe cu altul :). Poate suna ciudat, poate suna usor, dar vine din partea unei persoane cu sangele greu de atata asteptat, chemat, urlat…Am invatzat ca nu de fiecare data cand te stresezi sa fie totul bine, la final iese neaparat perfect…am simtit si eu cum e sa dai cu bata’n balta…si am mai auzit ca ” in the end, everything will be ok. if it’s not, then it’s not the end. it’s just a new beginning”. Dar e important sa zambesti mereu, indiferent in ce stadiu ai fi…
Am realizat ca m-am schimbat si ca altii au vazut asta; am realizat ca cei care zic sa nu mai sunt la fel habar nu au ce vorbesc 😆 Asa am ajuns sa fiu mandra ca sunt o fire razbunatoare si ca nu las nimic neplatit, chiar daca de multe ori sunt de blamat; eh si? Am mai auzit ca sunt imatura; poate… dar niciodata nu am fost atat de imatura incat sa fug de adevar sau sa-mi las problemele in aer…
Am mai invatat si ca incepe sa fie din ce in ce mai greu sa-mi ating obiectivele si ca ma consum din ce in ce mai mult pentru ceea ce vreau. E de bine…Mai mult ca niciodata, imi doresc sa ajung sa fiu pe picioarele mele, inconjurata doar de oameni la care tzin. Mi-a luat ceva timp pana sa invatz sa deosebesc prietenii de jigodii, dar am fost muscata de prea multe ori ca sa nu-mi ramana urme de coltzi…
Acum, la sfarsit, sunt curioasa ce’o sa mai fie, pentru ca m-am saturat de ce a fost 🙂 vine una din perioadele mele preferate din an, dar ma intreb cum va fi, avand in vedere schimbarile prin care am trecut. Ma astept la o astenie grava 😆 dar nu-i nimic…dupa cum spunea cineva, „stiu sa zbor, dar stiu si sa ma tarasc”

Daca vretzi, putetzi sa o luatzi de leapsha 🙂 un bilantz al iernii care se va termina in doua zile…cine vrea sa scrie, pai sa scrie!

By Tavi

Cateodata ne razbunam ca prostii…Ne facem sange rau degeaba fara sa stim despre ce este vorba, credem ca tot universul e impotriva noastra si luam totul la interpretat evident, tot in defavoarea noastra.Pentru ca asa e cand esti prost 🙂
Am invatat ca razbunarea e necesara. Nu este arma prostului asha cum spune, este a desteptului! Numai oamenii slabi nu se pot apara…Sa ne razbunam pe lumea intreaga, pe miscarea planetelor, pe gravitatie, la naiba! Dar va spun, nu are nici un rost, nici cel mai mic rost sa ne razbunam pe persoanele la care tzinem sau cu atat mai mult, pe cele care le iubim :). Ne vor demonstra mai devreme sau mai tarziu, neintentionat, ca am procedat gresit…Pentru ca odata ce iubesti o persoana, o iubesti si cand te raneste,si cand nu e langa tine, si cand sta cu tine o noapte intreaga cand nu ti-e bine, si cand isi bate capul sa iti dea sfaturi…Mai devreme sau mai tarziu, ridici mainile sus si te predai, recunoasti ca ai fost fraier si te faci prizonier de buna voie si nesilit de nimeni…Ca pana acum ai fost un comandant nenorocit, dar acum macar o sa fii un prizonier fericit..:)