La 30 si ceva de ani, Liz Gilbert are tot ce-si poate dori o femeie ambitioasa. Si totusi e asaltata de indoieli, sufera de panica si insatisfactii. Urmeaza divortul, prabusirea in depresie, o relatie catastrofala…Asa ca Liz abandoneaza totul si pleaca in lumea de una singura. In Italia, gusta la dolce vita si deliciile ei culinare, punanad cele mai fericita 12 kg din viata ei. In India, afla intr-un ashram, prin asceza ( trezire la 3 dimineatza, meditatie si frecat podele), ce este cautarea spirituala. In Indonezia, incearca sa-si reconcilieze trupul cu sufletul, sa descopere echilibrul care se cheama fericire – si isi gaseste marea dragoste. Uneori, fericirea se afla la capatul lumii. Calatoresti ca sa ajungi la tine insati. Ca sa te descoperi.

„Mananca. Roaga-te. Iubeste” de Elizabeth Gilbert a fost probabil una dintre cele mai citite si bine vandute carti din Diverta in anii trecuti. Dar mie nu mi-a placut, deci nu vi-o recomand. Un singur capitol mi-a atras insa atentia si m-am gandit sa vi-l arat si voua.

Imi aduc aminte ce-mi spusese Giulio candva. Eram pe terasa unei cafenele, la obisnuitele noastre exercitii de conversatie, cand m-a intrebat ce parere am despre Roma. I-am raspuns ca, evident, o iubesc, dar la un anumit nivel realizez ca nu e orasul meu si ca nu-mi voi petrece restul zilelor la Roma. [ …]
-Poate ca tu si Roma aveti cuvinte diferite, mi-a replicat Giulio.
-Ce vrei sa spui?
-Nu stii, a raspuns el, ca secretul pentru a intelege un oras si pe locuitorii lui e sa afli care le e cuvantul?
A continuat explicatiile intr-un amestesc de italiana, engleza si limbaj al mainilor. Sustinea ca fiecare oras are un singur cuvant care il defineste si cu care se identifica majoritatea locuitorilor lui. Daca ai putea citi gandurilor trecatorilor de pe strada, in orice loc al orasului, ai descoperi ca cei mai multi se gandesc la acelasi lucru. Gandul majoritatii e de fapt cuvantul orasului respectiv. Si daca propriul tau cuvant nu coincide cu cel al orasului, atunci nu prea ai ce sa cauti pe-acolo.
-Care e cuvantul Romei? am intrebat
-SEX, a postulat el.
-Dar asta nu e doar una dintre prejudecatile despre Roma?
-Nu.
-Ok, dar sunt sigura ca la Roma exista unii oameni care se gandesc la alte lucruri in afara de sex, nu?
Giulio a tinut-o pe a lui:
-Nu. La toti, fara exceptie, toata ziua, tot ce le trece prin cap are legatura cu sexul.
-Chiar si la Vatican?
-Asta-i altceva. Vaticanul nu e totuna cu Roma. Acolo au alt cuvant. Cuvantul lot e PUTERE.
-Mai degraba m-as fi gandit la CREDINTA.
-E PUTERE, a repetat el. Crede-ma. Dar cuvantul Romei e SEX.
Acum, daca e sa-l cred pe Giulio, cuvintelul asta – SEX – e lucrul pe care calci cand mergi pe strada la Roma, e ceea ce curge prin fantanile ei arteziene si ii umple aerul mai ceva ca zgomotul traficului. Tot ce fac romanii e sa se gandeasca la el, sa se imbrace pentru el, sa-l propuna, sa-l refuze, sa-l transforme in sport si in joc. Asta ar explica macar in parte motivele pentru care, desi e un oras minunat, la Roma nu ma simt ca acasa. Cel putin nu in momentul asta al vietii mele. Pentru ca acum SEX nu e cuvantul meu. In alte perioade, era si el. Dar nu acum. Deci in timp ce zumzaie pe strazile ei, cuvantul Romei se loveste de mine si cade, fara sa aiba vreun impact asupra mea. Nu rezonez la cuvant, si deci nu locuiesc pe de-a-ntregul aici. Chiar imi place teoria asta zurlie si imposibil de demonstrat.
Giulio m-a intrebat care e cuvantul New Yorkului. M-am gandit un moment, dupa care m-am decis.
-Sigur e un verb. Cred ca e A REALIZA.
(Adica difera de cuvantul Los Angelesului intr-un mod pe cat de subtil, pe atat de relevant; in Los Angeles, cuvantul e tot un verb – A REUSI. Mai tarziu, aveam sa-i impartasesc lui Sofie, prietena mea suedeza, toata teoria cuvantului, si ea avea sa-mi spuna care crede ca e cuvantul de pe strazile din Stockholm – CONFORMISM, dupa parerea ei – , o chestie care ne-a deprimat pe amandoua).
Pentru ca stie foarte bine sudul Italiei, l-am intrebat pe Giulio care e cuvantul orasului Napoli.
-LUPTA, declara el. Care era cuvantul familiei tale cand erai copil?
-Greu de spus. Incercam sa ma gandesc la un singur cuvant care ar fi combinat cumva cuvintele FRUGAL si IREVERENTIOS. Dar Giulio trecuse deja la urmatoarea intrebare – si cea mai logica:
-Care e cuvantul tau?

P.S: nu stiu ce legatura are melodia asta cu textul, dar simt eu ca nu sunt chiar straine…eu ma tot chinui sa gasesc cuvantul meu… poate exista norocosi care l-au gasit deja..:)

Reclame

Nice, Deliutza si Machiaveliq m’au nimerit cu leapsa asta mai mult decat si’ar fi inchipuit ei :lol:. De fapt, mi’au gasit singurul defect pe care am incercat sa il ascund pe parcursul duratei examenului psihologic si nu numai: rabdarea mea extraordinar de limitata…
De ce spun ca e singurul defect…? Nu ca as fi perfecta, dar este singura chestie care imi sare si mie in ochi si din cauza careia sunt constienta ca am pierdut mult. Dar am avut si de castigat. Stiti voi, e cu 2 taishuri…Pentru ca da, ma enervez repede! Mi-a venit de atatea ori sa rup matza’n doua de draci :”>…
Multi ma stiu pentru faptul ca imi sare tzandara foarte repede. Fostii prieteni imi spuneau fie ca trebuie sa fiu mai calma, fie ca sunt nepusa la respect, fie ca trebuie sa ma temperez. Le dau dreptate. Usor de zis, greu de facut…Scorpionii sunt mai aprigi de felul lor, dar eu am un caracter de’a dreptul coleric.Dar, din nu stiu ce motiv, de fiecare data cand trebuie sa ma autocaracterizez, nimeni nu ma crede ca nu am rabdare si ca sunt cam nebunica… Am iesit cu multi baieti si le-am spus inca de la prima intalnire cum sunt; pe principiul ” razboiul anuntzat nu’l omoara pe soldat”. Mi-au zambit dulce si mi-au pupat mana ca si cum ” iubito, nu stii ce spui..”. Cand a sosit momentul adevarului, unii si’au facut cruce si cu doua maini… Vorba DianeiEmma: pe o sosea, o femeie striga la un barbat „Porcul!”, el i-o intoarce „Vrajitoareo!”.La 2 metri mai incolo da peste un porc si face accident…Eu le-am spus, ei nu au fost in stare sa asculte…

1. Cât de des te enervezi?
Depinde de ceilalti. Eu nu ma enervez niciodata singura sau asa, aiurea :lol:. De obicei, nu trec mai mult de 2 zile fara sa ma agit macar un pic. Ba un marlan, ba o panarama, ba o prostie, ba o minciuna, ba porcarii…
Cel mai tare ma enervez cand sunt inselata sau mintita pe fatza 🙂 atunci scot flacari 😆 . In momentele alea am nevoie de un baiat care sa stie sa ma potoleasca, sa stie cum sa ma ia. Ori sa tzipe mai tare decat mine, ori sa ma faca sa tac doar aruncandu-mi o privire. Am dat peste baieti care preferau sa iasa din camera cand incepeam sa urlu, altii pe care i-am palmuit si care si-au acceptat soarta, altii care au ramas fara cuvinte…dar si peste baieti care au stiut sa ma linisteasca si exact unul de’asta astept: un baiat mai puternic decat mine!

2. Când te enervezi suni pe cineva să te calmeze?
Da…imi sun neaparat prietenele. Pentru ca doar ele sunt in stare sa ma asculte, eventual sa si zbiere sau sa injure odata cu mine si poate chiar sa ma calmeze.

3. Te calmezi repede, sau urli ca nebunul?
Depinde… Stiti ce se intampla..? In public am invatat sa ma controlez. Dar vorba Blondei mele, fumeg latent. Odata ajunsa intr’un cadru privat, izbucnesc in asa hal, incat scot artificii :lol:. Si depinde si de situatie…prostiile mai mici le uit repede, dar porcariile care chiar ma enerveaza, nu le uit niciodata 🙂 evident, scorpionul din mine se va razbuna ( imi e specific).

4. Ca metodă de a scăpa de nervi, bătaia este o opţiune?
Sincer, poate. Desi mai mult de 2 palme nu am dat niciodata, si asta doar fostilor mei prieteni cand au calcat grav pe bec. De obicei apelez la ironie…poate sa distruga psihic pe oricine. Saaau, in alte cazuri, bag o ora de sport, de alergare, de orice inseamna miscare. Ma ajuta mult sa ma destresez…

5. Din cauza nervilor ţi s-a întâmplat să pierzi un prieten?
Avand in vedere ca cele mai importante prietene ale mele sunt inca prin preajma, cred ca e bine. Recunosc, am pierdut multe relatii :). Daaar, nu m’am enervat niciodata degeaba.

Leapsa merge la tot blogroll’ul 🙂 hai sa mai vad si alti nervosi!

E ultima zi de joi din aceasta primavara…Nu a fost deloc buna pentru mine. Incerc si acum sa ma calmez si sa-mi spun ca merit mai mult de atat. Pentru ca stiu ca asa e…
Leapsa de la Nice mi-a dat de lucru pentru 10 minutzele si chiar si acum cand am terminat’o, am mai ramas un pic sa meditez asupra ei. Pentru ca intrebarile astea simple ridica cele mai complexe raspunsuri. Mi-am dat seama ca sunt guvernata de dragoste… mi-am dat seama ca imi merge bine pe orice plan, mai putzin pe ala sentimental. Dar cu toate astea, nu am de gand sa ma opresc intr’un loc si sa astept. Am multe de facut.
Leapsa merge la tot blogroll’ul dar si la toti amatorii, bineinteles 😀 M-am gandit sa nu nominalizez pe nimeni pentru ca sunt sigura ca o vor fura mai multi…

Zodia: Scorpion. Sunt in stare sa-i citesc biblia Diavolului si ala m-ar asculta 😆

As vrea: sa iubesc si sa fiu iubita din tot sufletul in mod permanent si irevocabil !!!

Pastrez: toate pozele si multe dintre caietele mele inca de la gradinita pana in prezent ( mai ales pe cele de matematica – sa vada si copiii mei ca la 10 ani stiam sa fac exercitii si probleme 😆 ).

Mi-as fi dorit: si mai multa ambitie decat am. Niciodata nu e destula, zic eu…

Nu-mi place: sa fiu tradata, mintita sau inselata

Ma tem: ca n-o sa ajung ceea ce imi doresc, ca n-o sa fiu niciodata atat de fericita pe cat imi doresc :-< .

Aud: si ce nu trebuie. Aud multe fara sa vreau si nu intotdeauna e bine. Cateodata doare.. vorba unui fost prieten: ceea ce nu stii, nu te poate rani.

Imi pare rau: ca nu pot face mai mult pentru cei la care tin

Imi place: sa muncesc pentru ceea ce imi doresc si sa ajung undeva sus doar prin propriile mele forte.

Nu sunt: mai calma, mai disciplinata. Dar nu tzin neaparat sa ma schimb.

Dansez: da! prin cluburi cateodata, la petreceri, prin casa :”> .

Niciodata: n-am sa las pe nimeni si nimic sa ma transforme intr-o persoana slaba, fara caracter.

Par: mai fitzoasa decat sunt. Aparentele inseala mult; eu chiar sunt cuminte. Dar nu ma chinui sa le schimb impresiile oamenilor despre mine.

Plang: din suflet. Intotdeauna… cu urlete, cu vaiete, cu zbierete. Plang rar, dar puternic. Cand suspin, sunt doar putzin zgaraiata. Cand curg lacrimi, curge sange.

Nu-s intotdeauna: calma. Asta e!

Nu-mi place la mine: ca iert prea mult. In majoritatea cazurilor, nu se merita.

Sunt confuza: nu prea mi se intampla. De obicei, stiu ce vreau.

Am nevoie: de iubire, mai mult decat orice 🙂

Ar trebui: sa stau sa ma gandesc 5 minute inainte sa tzip si sa fac scandal. Dar deja am inceput sa lucrez la chestia asta si chiar incerc sa ma controlez 😀

P.S: Gianna Nannini – Io. Nu stiu cati cunoasteti cantareatza sau melodia; versurile sunt aici. Sper sa va placa…pe mine ma descrie destul de mult :”>.

Nu stiu cum face Hubbis de reuseste sa ma nimereasca mereu cu filme si melodii…nici nu suntem amandoua scorpii 🙂 dar lasand la o parte asta, am urmat pentru a doua oara sfatul ei si mi-am descarcat de pe net „Not easily broken”.Efectul…mare efect!
Ultimul film care a avut ditamai impactul asupra mea a fost „He’s just not that into you”; am ramas pe ganduri cateva zile bune si m-a facut sa imi schimb un pic gandirea si viziunile. Era un film despre oameni, despre relatii, despre viatza… Si „Not easily broken” e la fel, doar ca trateaza lucrurile altfel…sincer, la inceput, cand am vazut titlul, am crezut ca este vorba despre un film siropos, care se refera la o inima care nu poate fi franta cu una doua 🙂 i was wrong :”> cu mici exceptii…
Vi-l recomand si eu cu toate caldura intrucat nu face partea din marea de superficialitati aparute in ultima vreme. Povestea e cat se poate de simpla si de reala, Dave si Clarice erau mai mult decat indragostiti unul de altul cand s-au casatorit. Aveau planuri de viitor, vise…ca orice cuplu. Anii au trecut, el nu a ajuns ce si-a dorit, dar ea da: lucra in domeniu imobiliar, avea o cariera stralucita, curmata de un accident de masina, in urma caruia nu a mai putut merge o perioada buna de timp. Si aici a explodat bomba: mama ei s-a mutat impreuna cu Clarice si Dave, si-a bagat nasul neintentionat in casnicia lor, rezultatul il putetzi ghici sau il putetzi vedea.
Dar lasand la o parte povestea acestui cuplu, „Not easily broken” e un film care chiar merita vazut. M-a cam lasat fara cuvinte, recunosc…Este vorba despre putere, despre faptul ca viatza o sa ne dea peste cap, dar trebuie sa ne revenim. Ca trebuie sa fim oameni unii cu altii…Si avea Dave o replica pe care nu am memorat’o bine, dar care mi-a placut enorm: „Uita-te la mine…Ce rasa sunt? (raspuns: neagra). Gresit! Inainte de asta, sunt om, apoi sunt de rasa neagra. Nu exista decat o singura rasa pe lumea asta: oamenii! Doar ei pot fi buni sau rai..” 🙂 Frumos, huh?
Nu stiu sa ma exprim prea bine, doar ce am vazut filmul si inca mai sunt pe ganduri in legatura cu unele scene, cu unele replici…V-am pus un trailler, poate va atrage. Si m-am gandit sa va las si ideea prinicipala din „Not easily broken”: Sometimes you have to let life turn you upside down so you can learn how to live right side up.

P.S: ok, recunosc, imi place si accentul de ghetto foarte mult :”> ma rog, nu neaparat de ghetto, ci accentul ciorilor in general 😀

…si in cea de-a sasea zi a creat Dumnezeu omul – barbatul si femeia; si le-a zis: „Cresteti si va inmultiti si stapaniti toate fiarele pamantului”. Si a fost seara si apoi a fost dimineatza…
Si in cea de-a saptea zi, Dumnezeu a binecuvantat familia. Si a vazut ca este bine..
Dupa miliarde de zile, omul a creat DROGUL: tutun, alcool, prafuri, tot ce poate crea dependentza…si a crezut ca este bine.
A crezut ca poate stapani toate fiarele pamantului…si chiar si Raiul…dar a stapanit doar Infernul…
A gustat omul din drog si a ucis pentru placere…
A simtit omul ce inseamna puterea si a vrut mai multa: a calcat in picioare sinceritatea, omenia, increderea. Si de fiecare data cand omul „mushca” din neverosimil, mai murea cate un inger…
Pana cand drogul a luat locul iubirii si iubirea in sine n-a mai fost un drog…A curs mult alcool si mult fum s-a ridicat din inimi frante si Dumnezeu privea neputincios cum omul distrugea cel mai de pretz sentiment.
Cupidon coborat pe pamant arunca sagetzi la intamplare, doar-doar se vor mai ivi perechi de indragostiti; dar in zadar…Asezat pe marginea unui trotuar, se intreaba unde e iubirea, dar intreba praful iar acesta nu-i raspundea…
Pedeapsa mai mare nici ca putu primi Cupidon:
Dumnezeu l-a exilat din Rai si, cazut in durere, Cupidon a devenit OM, a devenit pacat, a devenit dependent…
Si in prima zi a Apocalipsei, Cupidon a intrat in sevraj…
…Si a fost seara si n-a mai fost iubire si apoi n-a mai fost nimic…

Cam asta scriam acum un an cand am inceput proiectul Cupidon in Sevraj 🙂 Cam asta scriau si ziarele acum un an…Din pacate, evenimentul a fost transmis doar de televiziunile locale…

http://www.cugetliber.ro/1233871200/articol/34452/voluntarii-antidrog-leau-vorbit-tinerilor-despre-iubire-droguri-si-dependenta/

Sa vad cam ce voi scrie maine, dupa seara aceasta 🙂 Sper ca v-a placut :”>