Brazii de Craciun seamana oarecum cu relatiile. Cele reale sunt cu siguranta mai frumoase, insa e prea mare agitatie, prea mare mizerie. Despre cele false poti sa spui ce vrei. Dar nu poti nega faptul ca pun mult mai putine probleme.

( Tony Parsons in „Lectii de viata” ).

Anunțuri

Dar toata lumea cauta refugii. Fara exceptie. Pana si cel mai puternic om, pana si cel mai miserupist. Pentru ca refugiile sunt ca niste poduri catre zile mai bune, catre momente mai fericite. Cateodata ne oprim chiar la jumatate drumului, scandurile scartaie serios, ne uitam inapoi – numai cenusa, ne uitam in jos – parca ni se face rau, ne uitam inainte – mai e ceva, dar se vede o luminita la capat.
Da, toata lumea cauta refugii. Cel mai adesea, in familie, in prieteni. Ne este frica uneori sa ramanem singuri cu gandurile noastre. Stand cu persoanele mai apropiate, iesind la aer, parca mai uitam, parca gasim solutii, parca ne face bine un ” hai la mine la cafea ca sa mai vorbim” sau „nu iti face griji, nu esti singur!”. Nici nu ne dam seama de efectele cuvintelor; deseori preferam sa nu vorbim, sa nu ascultam. Cautam refugii in noi insine. Dar asta e calea cea mai grea, zic eu. Cum spunea un filosof al carui nume imi scapa din varii motive, este greu sa ai o discutie cu tine insati. Este greu sa te si asculti, sa iti si raspunzi in acelasi timp.
Altii cauta refugii in pasiuni, hobby’uri. Obisnuiam sa citesc si cate 2 carti pe noapte, numai sa nu pun capul pe perna si sa incep sa ma gandesc la lucruri care sa ma intristeze. Oamenii ambitiosi se refugiaza si in munca, in activitati de tot felul. Functioneaza. Interesul pentru altceva, dedicarea pentru un proiect, oboseala care rezulta din urma muncii sunt in stare sa combata inceputul de depresie. Cateodata alegem si mancarea (dulciurile in exces) ca sa ne consolam. Sau dimpotriva, starea noastra emotionala ne afecteaza atat de mult incat ni se taie orice pofta de mancare. Nu stiu sa spun daca e buna prima varianta sau a doua, in ceea ce priveste apetitul.
Da, toata lumea cauta refugii… in bratele celei mai bune prietene, in mijlocul unui centru comercial printre haine, la birou, etc. Nu vad solutii in schimb in betiile repetate si in droguri. O pastila atat de mica nu va putea rezolva niciodata o problema atat de mare…Dar da,cu totii avem nevoie de un locusor caldut in care sa ni se usuce lacrimile, si in acelasi timp moale, ca sa putem sa ne alinam ranile produse de duritatea vietii.

Peste cateva ore plec… mai am de pus cateva hainutze in bagaje si de pus la punct ultimele detalii. Evident ca am ghinionul de a merge in Bucuresti la admitere exact in perioada in care e caldura cea mai mare :-L. Miercuri m-am bronzat mergand prin Unirii, deci zilele astea o sa ma intorc mai neagra din capitala decat am plecat de la mare :lol:.
Si nu stiu cat stau ( sper ca pe 22 sa fiu acasa), si am emotii, si mi’e rau de caldura si de frica, si nu-mi mai sta gandul la altceva decat la examenele mele… Saptamana asta am sa opresc timpul in loc, am sa imi fixez toata atentia asupra mea si a prioritatilor mele..N-am sa imi fac griji pentru ceilalti si n-am sa-i mai ajut; pentru ca asa se intampla cand vrei sa ii scoti pe toti din rahat: binele facut se uita si dupa ce nu mai au nevoie, se spala pe maini. Rusine! Mi-e mila de indivizii care se folosesc de „persoanele importante din viatza lor” pentru a-si satisface anumite nevoi, dupa care le expediaza…Tocmai acesti indivizi se vor trezi singuri si loviti la un moment dat, fara un caine amarat langa ei care sa le linga ranile.
Si da, totul poate sa astepte…momentan sunt egocentrista. Plaja va fi acolo unde am lasat-o, parcul si faleza la fel. Ziua de maine cu distractie, probleme sentimentale, iesiri cu prietenii si sedinte foto, poate sa astepte.

Imi cer scuze ca in ultimele saptamani am scris atat de putin si ca pe la unii dintre voi nu am mai trecut mai deloc..:( promit ca o sa ma revansez peste 2 saptamani…Bucurati-va de vara si tzinetzi-mi pumnii! Vreau sa ma intorc fericita, mai fericita decat am fost in ultima perioada aici. Si am sa ma intorc fericita, pentru ca merit!

Si n-am scapat…era inevitabil oricum…Bacul…
Luni am proba la limba romana, miercuri la istorie, vineri la filosofie…sambata sau duminica aflu rezultatele.
Pana acum cateva zile imi era cam indiferent. Eram constienta de ceea ce stiu si ceea ce habar nu aveam, puteam sa rezolv. Acum am dubii, acum am emotii, acum mi’e teama.
Spuneam aici ( da, am luat examenul psihologic si deci, sunt pregatita psihic sa pic proba sportiva 😆 ) care sunt reactiile mele la stres, la griji, la probleme. Azi m-am trezit iar cu botul umflat. Si cred ca asa va ramane toata saptamana viitoare…dupa, isi va reveni la normal, iar dupa 15 iulie incolo se va inflama din nou pentru inca cel putin o saptamana. Great!

So, i guess this is it… saptamana asta nu am sa mai scriu; cu siguranta voi mai gasi macar o jumatate de ora sa intru sa iau pulsul blogroll’ului si cam atat. Urmatorul articol va fi o luuunga povestire despre examenul de bac si sper sa aiba in final fericit 😆
Acum pe ultima suta de metri am primit un cadou de la Unsensnou, caruia ii multumesc mult…sper ca fluturasul de la el sa imi poarte noroc. Promit ca am sa onorez si leapsa cand voi avea timp si voi linistita :*
Acelora dintre voi care au supravietuit eroic sesiunilor, nu pot decat sa le urez felicitari din tot sufletul si un inceput frumos de vacantza. Pentru cei care incep practica: fruntea sus si spor la treaba; vor veni zilele libere si pentru voi…Iar pentru cei care sunt in aceeasi situatie cu mine… mult noroc!

…la rece, pentru ca o iarna atat de frigurioasa ca asta nu am mai avut de mult Au fost zile in care parca simteam cum vantul imi matura jumate din ganduri si zile in care ma trezeam devreme si faceam orice ca sa imi dezapazesc sufletu’…si de fiecare data cand dadeam zapada la o parte si reuseam sa ma mai incalzesc, trebuia sa se intample ceva si sa ninga din nou, cu fulgi mari si reci, de mi-a inghetzat pana si inima in mine; si cand s-a topit tot, conform legii gravitatiei, au curs lacrimi in prostie…
Iarna nu e chiar anotimpul meu; nu e deloc de fapt. Exceptand luna decembrie in care mai am momente de fericire, ianuarie si februarie inseamna mereu ghinion si depresie pentru mine si anul asta parca s-au adunat toate, si, colac peste pupaza, 1000 de griji si de probleme despre viitor :). Am zis acum sa judec la rece cum s-a dus si iarna asta, parca mai ieri incepeam clasa a 12-a, parca mai ieri incepeam liceul. Dar parca mai azi m-am scarbit de orice expresie din jurul meu sau orice cuvinte anemice aruncate doar ca sa taie in carne vie 🙂 Nu-i nimic, vorba lu’ Grapefruits: am o rana, am si sare 😀
Si m-am prins eu lunile astea ca uneori cand lipseste o singura persoana, intreaga lume pare nepopulata..Dar cu toate astea, lumea nu se termina cu un baiat, ci incepe cu altul :). Poate suna ciudat, poate suna usor, dar vine din partea unei persoane cu sangele greu de atata asteptat, chemat, urlat…Am invatzat ca nu de fiecare data cand te stresezi sa fie totul bine, la final iese neaparat perfect…am simtit si eu cum e sa dai cu bata’n balta…si am mai auzit ca ” in the end, everything will be ok. if it’s not, then it’s not the end. it’s just a new beginning”. Dar e important sa zambesti mereu, indiferent in ce stadiu ai fi…
Am realizat ca m-am schimbat si ca altii au vazut asta; am realizat ca cei care zic sa nu mai sunt la fel habar nu au ce vorbesc 😆 Asa am ajuns sa fiu mandra ca sunt o fire razbunatoare si ca nu las nimic neplatit, chiar daca de multe ori sunt de blamat; eh si? Am mai auzit ca sunt imatura; poate… dar niciodata nu am fost atat de imatura incat sa fug de adevar sau sa-mi las problemele in aer…
Am mai invatat si ca incepe sa fie din ce in ce mai greu sa-mi ating obiectivele si ca ma consum din ce in ce mai mult pentru ceea ce vreau. E de bine…Mai mult ca niciodata, imi doresc sa ajung sa fiu pe picioarele mele, inconjurata doar de oameni la care tzin. Mi-a luat ceva timp pana sa invatz sa deosebesc prietenii de jigodii, dar am fost muscata de prea multe ori ca sa nu-mi ramana urme de coltzi…
Acum, la sfarsit, sunt curioasa ce’o sa mai fie, pentru ca m-am saturat de ce a fost 🙂 vine una din perioadele mele preferate din an, dar ma intreb cum va fi, avand in vedere schimbarile prin care am trecut. Ma astept la o astenie grava 😆 dar nu-i nimic…dupa cum spunea cineva, „stiu sa zbor, dar stiu si sa ma tarasc”

Daca vretzi, putetzi sa o luatzi de leapsha 🙂 un bilantz al iernii care se va termina in doua zile…cine vrea sa scrie, pai sa scrie!

By Tavi

Am fost rugata un pic mai devreme sa ajut pe cineva cu o tema la limba romana, un eseu banal. Pe langa faptul ca am nu avut timp si a trebuit sa refuz persoana respectiva, m-a deranjat foarte tare metoda de persuasiune pe care el a incercat’o cu mine: ” esti buna la de’astea, la batut campii”. Poftim?! 🙂
Nu vreau s’o lalai cu postul asta prea mult, pentru ca stiu ca pentru multi cartile sunt de domeniul trecutului. Daca nu era moda asta cu volume primite cadou la ziare, vorba Dianei, lumea ar fi uitat complet ce e un roman psihologic sau unul corintic…Stiti, pe mine chiar ma deranjeaza ca multi nu mai citesc! Pentru ca stiu ca asa e… ba chiar mai mult de atat, considera literatura a fi o pierdere de timp sau si mai rau, ceva de „batut campii”. De cand asta?!

Nu imi pasa daca persoana in cauza se supara pe mine pentru postul asta cu dedicatie, dar daca habar nu aveti de o anume opera si luati un amarat de referat de pe internet, facut aiurea, macar aveti bunul simt si cititi’l ca lumea sau invatati’l! Si aveti grija in prezenta cui deschidetzi gura sa vorbiti despre literatura, unii dintre noi au nevoie de carti, de povesti, de poezii, ca de aer! Lumea se invarte in jurul cuvintelor, voi chiar nu vedetzi?!
Aveti idee cat pot sa raneasca sau sa aline doua cuvinte spuse cuiva?! „La inceput a fost cuvantul!” – va suna cunoscut?! Nici Dumnezeu nu a facut lumea asta asha oricum, ci prin cuvinte! Realizati sper ca deci, orice se construieste pe pamantul asta, are la baza sunete, litere…Vorbind despre probleme, le facem sa existe! Vorbind despre iubire, ii facem si pe altii sa isi dea seama ce inseamna acest sentiment! Ori problemele noastre si iubirea sunt temele cele mai intalnite in literatura, sunt bucati intregi de viatza…Potzi sa batzi campii despre viatza?!
Sa ma contrazica cineva daca gresesc si sa imi inchida gura daca aberez. Daca exagerez, voi intelege… asta pentru ca opinia unor persoane despre limba si literatura romana ma deranjeaza foarte tare! 🙂