A trebuit sa vina si 1 iunie ca sa’mi dau si eu seama ca nu mai sunt copil…Cu toate ca de vreo 2-3 ani incoace nu mai simt nici o emotie cand vine vorba de Ziua Copilului, am preferat sa cred ca o pot serba in continuare; pana azi.

Regret mult sfarsitul primaverii. Am fost mai linistita, mai fericita, mai odihnita si mai iubita decat stiu ca voi fi pe tot parcursul verii. In acelasi timp, vreau ca lucrurile sa isi vada de cursul lor, sa trec cat mai repede peste examen, emotii si admiteri si sa ma teleportez direct in luna august. Imposibil. De’asta plang cu un ochi pentru ca primavara s’a terminat si rad cu celalalt pentru ca a venit vara si stiu ca mai incolo multe griji se vor termina …
Stiu ca ma asteapta ditamai depresia, intrucat luna asta va trebui sa invatz pe branci. M’am eschivat eu pana acum, dar deja nu mai merge. Sunt pe ultima suta de metri. Afara este deja o vreme prea frumoasa ca sa stai inchis in dormitor sa invetzi ( indiferent daca e soare sau ploua caldutz)…Am mai trait experientza asta anul trecut cand am dat examenul Cambridge: in iunie, cand toata lumea mergea la plaja, eu faceam listening’uri si tot felul de scrisori in engleza. Am vrut sa trec peste cat mai repede; si am trecut…acum vreau acelasi lucru.
Fara nici o intentie de a repeta ritualul copilariei de 1 iunie, azi am trecut pe la Mc. Nu mai eram nici decum la fel de incantata ca acum 8-9 ani; eram foarte nervoasa ( venisem de la Academia de Politie) si lesinata de foame. Multi copii, multa galagie…am mancat repede si am plecat. De’abia afara cand ma aflam sub o umbrela impreuna cu sora’mea uitandu’ne cum ploua torential si masina noastra nu mai venea, am realizat ca au trecut anii :). Poate prea repede…de’abia acum am inteles ca o papusica de plastica primit de la Mc intr’una din datile cand mergeam de 2-3 ori pe an cu ai mei, nu ma mai face fericita…Acum nu ma mai gandesc cu ce jucarii sa mai ies maine afara, acum ma gandesc daca o sa iau examenele care imi pot decide viitorul. Nici nu stiu cand s’a complicat totul atat de tare…Nu stiu cand am inceput sa sufar dupa baieti sau sa ma topesc dupa ei, nu stiu cand am inceput sa iau scoala foarte in serios, nu stiu cand am inceput sa ma gandesc la job’uri si la bani. Pana acum parca o gandeau altii in locul meu…Era mai simplu cand aveam 10 ani si tata spunea „Lasa, ca o fac eu pe fiica’mea politista!”; acum am realizat ca el nu are nici o putere si daca vreau, trebuie sa ma fac singura politista.
Asa ma uitam si azi la copiii care treceau fericiti nevoie mare cu parintii lor pe strada. Copiii care stiu ca parintii ii pot proteja mereu, care se simt intangibili cand ii au pe tati langa ei si mereu linistiti cand mamele ii iau in bratze. Cred ca asta inseamna ca ai ajuns la maturitate: cand iti dai seama ca parintii nu mai pot face anumite lucruri pentru tine si ca esti pe picioarele tale. Si daca vrei sa te descurci, trebuie sa iei asta ca atare…Dar am sa ma simt mereu pustoaica atunci cand, din diferite motive, o sa cad si o sa sangerez si o sa fug la mama sau la prietenele mele ca sa ma panseze si sa ma tzina in bratze 🙂 Stiu ca ziua a trecut, dar niciodata nu e prea tarziu: la multi ani tuturor sufletelor de copii!!! Pentru parintii vostrii veti ramane mereu pustani 🙂

P.S: toata lumea prezenta obligatorie la Machiaveliq…astazi este ziulica lui de nastere si trebuie sa’l pupam si sa-i uram toate cele bune! 🙂

Reclame

E ultima zi de joi din aceasta primavara…Nu a fost deloc buna pentru mine. Incerc si acum sa ma calmez si sa-mi spun ca merit mai mult de atat. Pentru ca stiu ca asa e…
Leapsa de la Nice mi-a dat de lucru pentru 10 minutzele si chiar si acum cand am terminat’o, am mai ramas un pic sa meditez asupra ei. Pentru ca intrebarile astea simple ridica cele mai complexe raspunsuri. Mi-am dat seama ca sunt guvernata de dragoste… mi-am dat seama ca imi merge bine pe orice plan, mai putzin pe ala sentimental. Dar cu toate astea, nu am de gand sa ma opresc intr’un loc si sa astept. Am multe de facut.
Leapsa merge la tot blogroll’ul dar si la toti amatorii, bineinteles 😀 M-am gandit sa nu nominalizez pe nimeni pentru ca sunt sigura ca o vor fura mai multi…

Zodia: Scorpion. Sunt in stare sa-i citesc biblia Diavolului si ala m-ar asculta 😆

As vrea: sa iubesc si sa fiu iubita din tot sufletul in mod permanent si irevocabil !!!

Pastrez: toate pozele si multe dintre caietele mele inca de la gradinita pana in prezent ( mai ales pe cele de matematica – sa vada si copiii mei ca la 10 ani stiam sa fac exercitii si probleme 😆 ).

Mi-as fi dorit: si mai multa ambitie decat am. Niciodata nu e destula, zic eu…

Nu-mi place: sa fiu tradata, mintita sau inselata

Ma tem: ca n-o sa ajung ceea ce imi doresc, ca n-o sa fiu niciodata atat de fericita pe cat imi doresc :-< .

Aud: si ce nu trebuie. Aud multe fara sa vreau si nu intotdeauna e bine. Cateodata doare.. vorba unui fost prieten: ceea ce nu stii, nu te poate rani.

Imi pare rau: ca nu pot face mai mult pentru cei la care tin

Imi place: sa muncesc pentru ceea ce imi doresc si sa ajung undeva sus doar prin propriile mele forte.

Nu sunt: mai calma, mai disciplinata. Dar nu tzin neaparat sa ma schimb.

Dansez: da! prin cluburi cateodata, la petreceri, prin casa :”> .

Niciodata: n-am sa las pe nimeni si nimic sa ma transforme intr-o persoana slaba, fara caracter.

Par: mai fitzoasa decat sunt. Aparentele inseala mult; eu chiar sunt cuminte. Dar nu ma chinui sa le schimb impresiile oamenilor despre mine.

Plang: din suflet. Intotdeauna… cu urlete, cu vaiete, cu zbierete. Plang rar, dar puternic. Cand suspin, sunt doar putzin zgaraiata. Cand curg lacrimi, curge sange.

Nu-s intotdeauna: calma. Asta e!

Nu-mi place la mine: ca iert prea mult. In majoritatea cazurilor, nu se merita.

Sunt confuza: nu prea mi se intampla. De obicei, stiu ce vreau.

Am nevoie: de iubire, mai mult decat orice 🙂

Ar trebui: sa stau sa ma gandesc 5 minute inainte sa tzip si sa fac scandal. Dar deja am inceput sa lucrez la chestia asta si chiar incerc sa ma controlez 😀

P.S: Gianna Nannini – Io. Nu stiu cati cunoasteti cantareatza sau melodia; versurile sunt aici. Sper sa va placa…pe mine ma descrie destul de mult :”>.

Stiu ca trebuia sa va urez de ieri o luna mai cat mai frumoasa si mai fericita, dar credeti-ma va rog ca am picat lata de oboseala :”> nu am facut nimic iesit din comun, dar a fost o zi speciala petrecuta intr-un cerc exclusivist alcatuit din persoane alaturi de care am crescut..:)
Asa ca va voi spune acum sa profitati de ultima luna de primavara din anul acesta ( stiu ca DianaEmma mai are de suferit din cauza copacilor si am aflat de curand ca nici Loryloo n-o duce prea bine 😦 ) si profitati de faptul ca treaba cu astenia inca mai este valabila ca sa facetzi tot ce va trece prin cap!
Stiu ca am cam lipsit din peisajul wordpress’ului, dar v’am citit si cand voi fi in stare va voi si comenta. Am scris mai rar pentru ca nu prea imi mai gasesc cuvintele…cred ca sunt fericita 🙂 cred ca asa arata sentimentul: cand stai aproape toata ziua cu ochii pe peretzi si te gandesti la ceva, la un singur lucru, cu un zambet tamp pe fatza si cu o caldurica permanenta in sufletzel, care nu te lasa sa te superi sau sa te enervezi din daca e sfarsitul lumii. Si starea asta de visare cu ochii deschisi mi-a fost accentuata de un film peste care am dat aseara intamplator la tv si pe care nu-l mai vazusem de mai bine de 2 ani ( uitasem deci muuulte replici din el). Cu un castron cu salata de fructe in bratze m-am uitat cu inimioara cat o capshunica cu zahar la „Before Sunset” . Sunt sigura ca domnishoarele indragostite de iubire l-au vazut deja, dar eu il recomand acuma acelora care nu stiu despre ce vorbesc. „Before Sunset” este continuoarea unei povesti de iubire de acum 9 ani ( „Before sunrise” parca): el scrie o carte despre ea si astfel o gaseste prin Paris. Discutiile dintre cei doi sunt fascinante si finalul pica superb..
Stiu ca poate sunt aeriana, stiu ca poate gresesc, imi cer iertare, dar fericirea mea n-o mai dau inapoi! 🙂

Celine: Baby, you are gonna miss that plane.
Jesse: I know.

Hai ca s-a dus si prima luna de primavara si a venit aprilie, care se anuntza a fi calduros dar si al naibii de ocupat pentru unii. Si o luam tare inca de la inceput…Peeeentru ca stiti ce e azi, nu? PRIMA JOI DIN APRILIE! 🙂
Lasand asta la o parte, hai sa trecem la lucruri neserioase, recte la Blonda mea, care implineste astazi pufoasa varsta de 19 ani 🙂 Eu ii mai zic la multi ani inca o data, cu toate ca i-am tot umflat capul inca de azi-noapte 😆 si nu numai…la noi e o traditie sa ne serbam zilele de nastere timp de o saptamana…pana luam cadou, pana ne hotaram ce facem, pana sarbatorim..Dar nu s-a plans nici una de asta pana acum, si n-o sa fie Blondis prima care o va face.

Deci despre a mea Blonda ( care o face grav pe blonda lu’ Bote >:) ) numai de bine! I-am cantat „Happy Blonde Day to you!”, am facut-o sa rada inca din primele ore ale varstei ei de 19 ani ( ea spune ca nu se simte diferit fata de ieri :-s ) si i-am promis solemn ca in toamna, cand ajungem la Bucuresti, o s-o inscriu la „Te pui cu blondele?”, pentru ca ii merge mintea foarte bine. Ea crede ca glumesc, dar eu chiar am de gand sa scot bani frumoshi de pe urma ei 😆 Dupa 13 ani de prietenie trebuie sa obtzin si profit de pe urma ei, nu? =))
Lasand si zilele de nastere la o parte, azi mai e si 1 aprilie, Craciunul pacalelilor. Cei nascuti azi cred eu ca au fost niste pacaleli, cu toate ca ei poate se cred pacalici 🙂 NOT! Pentru mine 1 aprilie nu e decat ziua Blondei, pentru ca nu am fost pacalita pana acum mai deloc; si chiar daca, sincer nu-mi aduc aminte, deci nu a fost mare lucru. Vreau sa aud acum de la cei patzitzi sau cele patzite ce glume sau farse v-au fost facuta in aceasta ziulica sau ce pozne le-ati facut voi la randul vostru altor prieteni sau cunostiinte 😀 Pe scurt si fara alte intoarceri, dati-mi si mie idei macar pentru la anul!
Si ca sa nu inchei ca nuca’n perete si sa spunetzi ca sunt cea mai pagana ciocolata pe care ati vazut-o vreodata, voi mentziona si despre faimoasa activitate de vopsire a oualor din Joia Mare. Imi amintesc cu drag de cand eram micutza cantitatile industriale de oua pe care le vopseau mama si bunica in rosu, galben, verde, portocaliu, albastru, cu frunze de ceapa sua cu frunza de patrunjel si alte diferite modele. Evident ca neavand cu ce sa-mi ocup timpul, ma ocupam si eu cu „incondeierea” oualor pe care mi le dadea mami ( 3-4 maxim, nu va facetzi prea mari iluzii, n-am fost niciodata cine stie ce talent in pictura :lol:). Azi insa toata lumea are altceva pe cap sau timp prea putzin si facem totul pe fuga…pacat…insa norocul nostru ca macar nu se pierd obiceiurile! 🙂

In mod normal, as fi zis ca am avut o zi naspa, dar avand in vedere ca a fost prima joi din martie, prima joi din primavara, totul se amelioreaza 🙂 Se pare ca am inceput s-o fortzez…citeam la Rox despre limite…putem mereu sa ne autodepasim, sa ne uimim si pe noi insine, dar e al naibii de greu, de obositor si mai ales de dureros. Si eu m-am cam prins azi ca mi-am luat mai mult decat pot duce 🙂 nu-i bai…macar am un rost lunile astea, ma agit pentru mine si nu pentru altii…Sunt si foarte egoista de ceva timp incoace; m-am prins ca nu sunt apreciate anumite lucruri pe care le fac, asa ca mi-am luat jucariile si am plecat acasa! Fac voluntariat doar pentru cine merita…In plus, m-am cam saturat si de relatii, de unul si de altul care se supara din orice prostie, m-am saturat sa stau sa interpretez ce face asta sau ce zice ala. E asa de comod sa fii doar tu cu tine cateodata…
Ascult melodia asta de cateva zile incoace 😀 adica o stiu de ceva timp, am observat ca incepe sa se difuzeze si pe la radio asa ca vroiam sa vi-o prezint in maniera mea, inainte s-o vedetzi pe la statusurile altora…Mie imi place sa visez pe melodia asta, e asa deee…relaxare…De stat intinsa in pat, cu ochii pe tavan, cu un zambet tamp pe buze si de reflectat numai la lucruri placute si inocente ( stiu, putine)..Sa stai sa iti inchipui cum ar fi daca s-ar incalzi mai repede si ai iesi la poze intr-o rochita alba, subtire, sa alergi descultza printre maci sau prin floarea-soarelui 8-> saptamanile alea nu sunt departe si eu de-abia le astept…a dat deja astenia in mine, dar atata timp cat ma face sa par fumata, nu ma chinui sa-mi revin 😆

Stiti cat de dor imi era de primavara…? De culorii vii prin parc, de haine subtziri, de iesiri dupa-amiaza..? Evident ca inca nu le-a venit vremea, dar sunt aaatatiiiica de aproape 😀 Si parca nici nu mai conteaza bacul, admiterea si alte ofuri, parca deja s-au mai dus din probleme, parca si afara e mai cald, parca si eu sunt mai frumoasa (pe interior).
Nu sunt genu’ care sa ofere martzishoare, deci nu am nici pretentzia sa primesc. Evident, prietenele si colegele apropiate nu au scapat 🙂 restul nu ar aprecia bucata asta de plastic legata cu o atza alb-roshie. Am primit si ghiocei si am un pahar plin pe birou si imi place sa ii ating asa usor cu varful degetelor si apoi sa astept sa clincane…si maine am de gand sa imi iau un buchetzel de zambile ca sa imi miroasa a primavara in toaaata camera…
In prima zi din martie, de 3 ani incoace, am iesit mereu la poze cu Habiba. Dar cum ea a fost ocupata anul asta, am luat-o pe Blondis si am mers la un photo shootin’ 😀 .Am vrut sa fac un fel de experiment si m-am gandit sa va arat si voua ce inseamna aceeasi persoana, in acelasi loc, in 3 ani atat de diferiti . In prima poza eram recent iesita dintr’o relatie si aveam 16 anishori….cred ca se vedea pe fatza mea ca dupa ce plansesem atat, era o adevarata bucurie sa vad primavara in fatza ochilor.In a doua poza aveam 17 ani, si cu toate ca povestea se terminase de 2 luni, eu inca nu ma trezisem…era mai tragic faptul ca incetasem sa mai plang, dar semnele imi ramasesera pe fatza.Si iata-ma si la 18 anishori, zambitoare si parca deja trecuta prin viatza 😆 glumesc, niciodata nu e destul. Doar ca sunt deja calita de unul si de altul si am invatzat sa zambesc indiferent cat de multe lacrimi bat la poarta…



Va doresc o primavara cat mai frumoasa si cu multi fluturashi in stomac, daca tot e anotimpul lor 😀 Si daca tot sunt fana Vama Veche, o sa va las si eu un martzishor muzical…