Finally…lucky!

Am memorie buna. Foarte buna chiar. Habiba spune ca am memorie de elefant 🙂 nup, nu uit nimic. Tin minte si cele mai mici detalii, iar de evenimentele mai mari nu mai vorbesc…
Treaba asta rar mi-a adus beneficii. In scoala generala si in liceu era suficient sa citesc o lectie de vreo 2 ori ca sa retin ideile prinicipale si conceptele cheie. Dar de la 14-15 ani incoace, nu am mai gasit nici un avantaj al memoriei mele performante. Amintiri dureroase ( si sunt multe, din pacate) m-au chinuit mult timp, orice lucru ma ducea cu gandul la cate o intamplare nefericita. Nici acum nu pot spune ca am uitat, dar am invatat sa iau toate esecurile si suferintele ca pe o ditamai EXPERIENTA.

Si nu degeaba se spune ca in ajunul Craciunului se intampla minuni. Pentru ca exact azi am descoperit o parte foarte placuta a memoriei mele. Pentru ca pe langa aceasta calitate, mai am si tendinta de a pastra multe maruntisuri. La vederea fiecaruia, imi amintesc o poveste intreaga. Si am gasit astazi prin dulap un caiet ( atentie, nu oracol sau alte chestii asemanatoare) primit de la Habiba de ziua mea in 2007, cu poze din anul respectiv dar si din 2006 si, bineinteles, cu multe dedicatii. M-a cuprins o stare de pufosenie de nu va inchipuiti si niste sentimente de bezea pe care in momentele astea nu le-as fi dat nici macar pe cea mai mare Milka din lume… da, in final sunt norocoasa ca imi pot aduce aminte orice, pentru ca din tot amalgamul ala de intamplari, ies la suprafata cele mai frumoase, cele legate de cei mai buni prieteni. Si eu le am mereu in fata ochilor pe toate..:)
Deci, daca aveti familia sau prietenii pe aproape, bagati repede un group hug asa de Craciun. Eu va urez sarbatori fericite si clasicul: Merry X-mas! :*:*

 

Despre refugii

Dar toata lumea cauta refugii. Fara exceptie. Pana si cel mai puternic om, pana si cel mai miserupist. Pentru ca refugiile sunt ca niste poduri catre zile mai bune, catre momente mai fericite. Cateodata ne oprim chiar la jumatate drumului, scandurile scartaie serios, ne uitam inapoi – numai cenusa, ne uitam in jos – parca ni se face rau, ne uitam inainte – mai e ceva, dar se vede o luminita la capat.
Da, toata lumea cauta refugii. Cel mai adesea, in familie, in prieteni. Ne este frica uneori sa ramanem singuri cu gandurile noastre. Stand cu persoanele mai apropiate, iesind la aer, parca mai uitam, parca gasim solutii, parca ne face bine un ” hai la mine la cafea ca sa mai vorbim” sau „nu iti face griji, nu esti singur!”. Nici nu ne dam seama de efectele cuvintelor; deseori preferam sa nu vorbim, sa nu ascultam. Cautam refugii in noi insine. Dar asta e calea cea mai grea, zic eu. Cum spunea un filosof al carui nume imi scapa din varii motive, este greu sa ai o discutie cu tine insati. Este greu sa te si asculti, sa iti si raspunzi in acelasi timp.
Altii cauta refugii in pasiuni, hobby’uri. Obisnuiam sa citesc si cate 2 carti pe noapte, numai sa nu pun capul pe perna si sa incep sa ma gandesc la lucruri care sa ma intristeze. Oamenii ambitiosi se refugiaza si in munca, in activitati de tot felul. Functioneaza. Interesul pentru altceva, dedicarea pentru un proiect, oboseala care rezulta din urma muncii sunt in stare sa combata inceputul de depresie. Cateodata alegem si mancarea (dulciurile in exces) ca sa ne consolam. Sau dimpotriva, starea noastra emotionala ne afecteaza atat de mult incat ni se taie orice pofta de mancare. Nu stiu sa spun daca e buna prima varianta sau a doua, in ceea ce priveste apetitul.
Da, toata lumea cauta refugii… in bratele celei mai bune prietene, in mijlocul unui centru comercial printre haine, la birou, etc. Nu vad solutii in schimb in betiile repetate si in droguri. O pastila atat de mica nu va putea rezolva niciodata o problema atat de mare…Dar da,cu totii avem nevoie de un locusor caldut in care sa ni se usuce lacrimile, si in acelasi timp moale, ca sa putem sa ne alinam ranile produse de duritatea vietii.

 

„In alta viata”..poate!

M-am declarat fana Marc Levy, inca de cand am pus manutza pe prima sa carte, „7 zile pentru o eternitate”, in urma cu 2 ani. Am citit’o o singura data pentru ca nu am vrut sa imi dispara gustul placut pe care mi l-a lasat… Am recomandat aici pana si o ecranizare dupa „Si daca e adevarat…” care m-a emotionat mult…All in all, nu se putea sa nu va recomand si ceva ce am citit de curand – „In alta viata”. 🙂
Descrierea de pe coperta cartii suna cam asa:

Incercand sa dezvaluie destinul misterios al unei picturi, Jonathan se va intalni cu Clara. Si unul si celalalt simt ca s-au mai vazut candva. Dar cand? Si unde? La Londra, in urma cu un secol…Versiunea moderna a lui „Romeo si Julieta”, romanul de fata creeaza o poveste plina de suspan, pornind de la o sugestie metempsihotica.

Si acum, critica persoanala :d. Nu ca rezumatul de mai sus nu ar fi corect, dar mi se pare prea simplu si prea succint pentru o carte care inspira atatea, pe diferite planuri.
Asa ca treaba sta in felul urmator. Peter si Jonathan sunt prieteni de cand lumea; primul este o fire foarte colerica, exploziva, nebunatica, iar cel din urma este romantic si atat de linistit, incat parca nu isi gaseste locul in acest secol al vitezei. Ce au in comun cei doi? Prietenia care ii leaga de atata timp si domeniul in care amandoi lucreaza: arta! In timp ce Peter se ocupa de licitatii, expozitii si vanzari, Jonathan este un expert indragostit de operele unui pictor pe nume Vladimir Radskin. El incearca sa elucideze misterul ultimului sau tablou, care a ramas neterminat si care ascunde o ditamai povestea. Partea de investigatie trebuie sa va placa ( adica mi-a atras mie atentia care nu am treaba cu asa ceva :lol:)..Se vede ca Levy s-a informat foarte bine asupra anumitor tehnici de pictura si ca nu a scris cartea asa de mantuiala. Good job!
Partea mai romantica a povestii consta in relatia lui Jonathan si a Clarei. In jurul lor, zic eu, se contureaza ideea principala a romanului: sentimentele adevarate, puternice, nu mor niciodata 🙂 . Cu toate ca soarta nu le-a fost deloc favorabila si factorii externi au actionat urat asupra lor, dupa atatea cautari, pierderi si regasiri, ei au reusit sa fie fericiti in alta viata…Indiferent de cum aratau si de unde veneau, ei s-au recunoscut in orice perioada … Ideea asta m-a emotionat cumplit…
Nu stiu daca sunt de acord cu faptul ca unii critici au spus ca romanul aduce a „Romeo si Julieta”. Poate. Eu spun insa ca seamana mai mult cu finalul filmului „The notebook”; ba chiar mai mult..daca s-ar realiza o ecranizare, cred ca l-ar intrece serios!
„In alta viata” este o carte pe care am citit’o o singura data si atat. Care m-a facut sa visez extrem de frumos in seara in care am terminat-o. Care mi’a daruit o doza zdravana de optimism, intr’o faza in care mi-l pierdusem de mult si nici macar nu stiam 🙂 Levy impleteste armonios romanticul ( atentie, cel nesiropos), cu actiunea, investigatia, drama, dar si umorul. Mai multe nu va spun! Sper ca v-am facut suficient de curiosi incat sa dati o tura la biblioteca/librarie si macar sa rasfoiti un pic paginile cartii. Merita!

La lumina durerii care il gatuia, descoperi ca viata era mai puternica decat arta lui.

-Imi place cerul, spuse ea, orasul e cu totul altfel cand e frumos afara.
-Taica-meu imi zicea ca atunci cand o femeie vorbeste despre vreme, incearca sa evite alte subiecte, ii raspunse Jonathan.
-Iar mama dumnevoastra ce spunea?
-Ca atunci cand se intampla asa ceva, ultimul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa atragi atentia asupra acestui lucru.
-Mama dumnevoastra avea dreptate!

Sa iubeste, sa urasti, inseamna sa-ti fauresti viata in loc sa stai s-o contempli. Sentimentul nu moare niciodata!

Te iubesc, fara sa stiu cum sa ma opresc din a te iubi, fara sa stiu nici cum, nici de ce. Te iubesc asa, pentru ca nu stiu altfel. Unde nu esti tu, nici eu nu mai sunt..

 

Timp…incotro mergi?

Inca nu pot sa imi gasesc cuvintele pentru ca inca nu sunt in stare sa constientizez ca au trecut 4 ani 🙂 unii dintre cei mai frumosi…
Nu vreau sa scriu mult pentru ca oricum nu multi stiu momentele triste sau fericite prin care a trecut 12C’ul… Dar ati vrut sa stiti cateva detalii, sa vedeti cateva poze si m-am gandit sa tastez si eu ceva, in sfarsit…
Nu ne-am gandit ca o sa fim atat de tristi…nu ne’am gandit ca o sa ne fie dor deja. Ne’am strans la miezul noptii pe ringul de dans si am format un cerc si am plans toti pe „Ani de liceu” pana n’am mai putut…si am plans si cand am baut sampanie. O gura de alcool, doua de lacrimi inghitite…
N’au venit nici multi profesori de la clasa noastra, dar nu ne’am suparat. Cred ca cei mai importanti au fost acolo…cei carora le’a pasat si pe care ni’i vom aminti 🙂 oamenii care au tzinut la noi si la care am tzinut si noi ( suntem cam exclusivisti, nu ne place de toata lumea 😆 sau ma rog…cel putzin asa am fost :-< ).
Am dansat pana nu ne-au mai tzinut picioarele si cand n'am mai putut, ne'am descaltzat si tot nu ne-am lasat. DJ'ul ne'a facut dedicatii peste dedicatii, cu toate ca ne'am rupt pe tot felul de melodii in coltzishorul nostru…Am ras cel mai tare si cred ca am plans cel mai tare…
Zilele astea am umplut Facebook'ul cu poze si am stat pe site'ul ala nenorocit mai mult decat pana acum… in toate comentariile noastre nu ne venea sa credem ca am terminat…Mai avem cateva zile, cateva momente importante, mai avem de dat bac'ul si evident, betziile de dupa exemene 🙂 chiar daca nu o sa ne mai vedem la liceu, avem noi grija sa ne intalnim. Da, inca suntem in faza de negare: noi inca o sa mai stam in banci, noi inca nu putem sa ne trezim dimineatza ca sa ajungem la primele ore, noi inca o sa mai chiulim si o sa ne chinuim dupa cu cereri si scutiri, noi inca o sa mai copiem de o sa rupem la teste si la teze si inca o sa mai facem prostii. Pana in ultima zi sau pana o sa uitam cat de cat…
Poate ca regretam ca am fost uneori rai unii cu altii… poate ar fi trebuit sa fim mai uniti…Dar niciodata nu am lipsit de la majoratele noastre si nici nu ne'am lasat unii pe altii cand am avut probleme. Ne'am acoperit mereu cand directoarea ne baga in shedintze si nu doar de cateva ori am avut parte de asa ceva :). Da ma, am fost cei mai tari din tot liceul in ciuda a tot ce a fost. De noi or sa isi aminteasca multi profi, multi colegi mai mici…noi am avut cele mai tari piese de teatru si noi am aparut cel mai des in presa. De buni, de rai, de nenorociti, de extraordinari….ne stie un liceu intreg 🙂 Si ne stim si noi…citisem pe blogul cuiva ( imi cer scuze, dar sunt atat de turburata incat nu-mi amintesc ca „OAMENII UITA, DAR SUFLETUL NU!”…Sa stiti ca e pe bune…

P.S: incepand de azi, o sa scriu mai rar 🙂 sunt si confuza, am si mult de invatat pentru ca pana acum am pierdut timpul… o sa va citesc mai rar, o sa public mai putzin…dar nu sa va las :* am sa onorez mereu orice leapsa si o sa va mai povestesc ce fac si pe unde umblu…

 

Sunshine award

Am primit al doilea premiu din scurta mea cariera de bloggeritza din partea a trei persoane carora le multumesc pufos si dulce ( imi cer scuze daca mi l-a mai oferit si altcineva si nu am vazut eu :-s ) : DianaEmma, Alinutza si Delia. Cu ocazia asta, tzin sa ii urez „bun venit!” cu fanfare si confettii Deliei, care e noua pe al meu blog ( si eu boboaca pe al ei), dar care deja mi-e foarte simpaticutza :D.
Care’i treaba? Pai e urmatoarea:

1. Să postezi premiul
2. Să scrii din partea cui este premiul
3. Să ofer premiul la 12 prieteni
4. Să afişezi linkul lor
5. Să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul lor
6. Să faci o listă cu 10 lucruri care îţi plac

Faza este ca de fiecare data cand primesc un premiu sau o leapsa ma gandesc la persoanele apropiate, cu care ma comentez, rad si discut zilnic. Pozna poznelor este ca majoritatea au primit deja minunea asta si eu nu stiu cui sa-l mai dau mai departe.Asa ca, sper sa nu se supere nimeni daca va primi „The Sunshine award” si de la mine, pentru a N oara! 🙂 Si hai sa dam citire listei:

1.Hubba Bubba (ma simt atat de bine ca n-a apucat sa mi-l dea inainte si pentru ca e scorpia mea 8-> :*)
2.Cami ( pentru ca mi se pare mie ca nu a mai primit nici un premiu pana acum si il merita cu varf si idesat! Mi-a onorat si leapsa despre copilarie si a pus si poze si sunt mandra de ea!)
3.Copila (pentru ca uneori are niste articole de imi pica fatza, cu care ori ma identific enorm ori ma face sa spun in sinea mea „La dracu’ , asa e!” )
4.Cristinutza ( pentru ca nici pe la ea n-am vazut vreun premiu si pentru ca are nevoie de sustzinere in concursul la care participa – votati-o, mai! 🙂 )
5.Grapefruits ( pentru ca de la ea am invatat tot ce stim 🙂 „sin Grapefruits no hay paraiso” 😆 )
6.Hime ( nu am mai trecut pe la ea de mult, dar promit ca recuperez :”> )
7.Invatatorul ( ca sa ii hranesc orgoliul 😆 glumesc… pentru ca este intr-adevar „the teacher”)
8.Loryloo ( a mai primit premiul de cateva ori, dar face parte din categoria mea de BBF – best blog friends..si scuzati-mi exprimarea daca este incorecta, dar asa am simtit eu sa alatur cuvintele)
9.Machiaveliq ( pentru ca este pur si simplu genial si nu mai are nevoie de nici o prezentare)
10.Rox ( pentru e de sufletzel si e asa..aproape 🙂 )
11.Nice (pentru ca mi-a placut cat de simplu si de cinstit a raspuns intrebarilor dintr-o leapsa pe care i-am pasat-o)
12.Sinsdesign (pentru ca am gasit numai lucruri interesante pe la ea si m-a tot facut sa revin)

Si vreau eu sa fie si 13.Oanaclara ( pentru ca e noua, are niste articole care sigur v-ar placea si merita incurajata :* da-i inainte, babe!)

Si acusica, lista cu 10 lucruri care-mi plac ( multe va suna cunoscut pentru ca v-am innebunit cu ele 😆 ):
1. Zilele de joi, care sincer, si-au cam pierdut din savoare in ultimul timp dar sper sa revina timpurile bune de altadata odata cu venirea caldurii
2.Ciocolata – fericire ambalata 8-> ( nu stiu sincer cine a spus-o, dar sper sa nu se supere pe mine pentru expresia imprumutata), dar si cafelutza 😀
3.Cola si sucurile acidulate sau neacidulate, pentru ca sunt ca un copil care inca mai zambeste cand da de cate o doza de Fanta prin casa 🙂 Cu Pepsi sau cola e deja nebunie mare!
4.Sa citesc si sa scriu..zau ca imi plac activitatile astea la nebunie, m-ash simti goala fara ele! Cateodata ma gandesc ca pierd prea mult timp cu blogul intr-un an decisiv, dar la naiba, e o nevoie si o implinire spirituala pentru mine ( pe langa literatura)
5.Sa stau seara in patul meu, sa citesc ceva sau sa ma uit la un film. Cu o cola rece langa mine sau o ciocolata calda, depinde de anotimp.
6.Shopping..vorbeste pitzipoanca din mine, dar trebuia s-o spun 😆 si nu ma refer neaparat la a cumpara ceva, ci si la a-mi clati ochii prin vitrine, are efect terapeut chestia asta
7.Pozele..sa ma uit pe poze si sa pozez. Habiba spune ca nu prea ma princep si la facut, dar imi dau toata silintza
8.Liceul..la dracu’, chiar mi-a placut! Si realizez asta de-abia acum cand mai am 2 luni si termin 😦
9.Lumea…adica oamenii, locurile, culturile. Lasa ca ma fac eu mare si ajung prin Frantza, Maroc si Brazilia 8->
10.Activitatea..trebuie neaparat sa fac mereu ceva – sa invatz, sa lucrez, sa muncesc, sa ajut la ceva..sa simt ca nu traiesc degeaba!

 

De trecut, de viitor, de mine

Loryloo mi-a pasat o leapsa tare dragutza despre una, despre alta. Sper sa nu apara iar cine stie ce pareri gen ” vorbesti cam mult despre tine, despre cum esti si ce faci; te cunosti atat de bine incat mi se pare ca ai fi in cautarea partenerului perfect intr’o rubrica de matrimoniale” 😀 Asta asaaaa, caaa…aviz amatorilor 😀 Recunosc ca nu sunt modesta, dar nici sa ma afishez in halul asta nu-mi place ( capisci, Autorule ? 🙂 ). Now, here we go:

Cea mai frumoasa vacanta: In afara – Italia. Am invatzat limba italiana din mers, doar de dragul oamenilor, al locurilor, al culturii, a tot ce suna dulce precum „Buongiorno, amore mio!”. In Romania – Paltinis, Sibiu 🙂 multe amintiri, majoritatea placute. Am sa ma intorc la Sibiu odata si odata, doar de dragul vremurilor trecute…

Cand vreau sa ma relaxez: citesc, ma plimb de la un blog la altul, ma uit la un film, ies cu fetele la o cafea sau la un ceai in locurile noastre de suflet ( nu e nevoie sa mai mentzionez si faptul ca ascult muzica; fac asta zilnic, indiferent de starea mea).

Alte locuri unde as trai: Bucuresti, Milano, Paris.

Cea mai fericita am fost: intr’o zi de joi, acum mult timp ( 2 ani). De atunci a ramas valabila replica „Numai pentru noi doi, timpul sa se’opreasca intr’o jooooi..” 🙂 din pacate, nu s-a oprit. Niciodata nu s-a oprit; poate a fost mai bine, mai urmeaza si alte zile de joi :).

Nu spun nu propunerii: de a iesi in orash ( poze/shopping/plimbare/cafea) cu persoanele foarte apropiate.

Ma feresc: de orice implica matematica, de mediocritate, de oamenii ipocriti, de barbatzii cu un aspect surprizator de placut ( ascund multe ), de fetele care zambesc cu subinteles sau rad atunci cand ar trebui sa planga.

Am emotii cand: vorbesc cu un baiat care imi place mult, cand trebuie sa depind de cineva, cand am un examen, cand trebuie sa urc pe scena ca sa prezint ceva sau sa joc ( trac, dar trece repede :”> ) .

Regret ca: acord de prea multe ori a 2-a sansa (sau mai bine zis, a mia sansa!), am incredere ca oamenii se pot schimba, ca uneori imi este lene sa invatz sau sa fac ceva.

Nu as renunta niciodata la: familie, prieteni si planurile mele de viitor.

Cei mai buni prieteni: Habiba,Blondis,Suri ( de corazon asa :”> )

Ma enervez cand: dau peste multa incultura, cand aud de infidelitate, cand vad barbatzi de un misoginism nesimtit, cand nu sunt lasata sa imi exprim libera opiniile, cand nu sunt respectata, cand aud de nedreptati, cand ma uit la Stirile de la ora 17:00 de pe ProTv, cand aud tot felul de replici de agatzat expirate, cand sunt tradata, cand sunt mintzita pe fatza, etc (Ma enervez foarte repede, dupa cum bine vedetzi 😀 ).

O zi perfecta: o zi frumoasa si linistita de joi :).

Leapsa mai departe la Rox, Hubba Bubba si Brokenwshiper, sa vedem cu ce se lauda si ei :).

 

Merry X’mas!

Nimic deosebit…
E Ajunul Craciunului, atata tot 🙂 ash avea atatea de spus, dar cum blogul nu e jurnal, prefer sa intru pe Habiba, pe sor’mea sau pe Blondis si sa le umflu lor capul cu bazaconiile mele :D. Oricum Moshu’ nu o sa imi aduca nici anul asta ceva ce imi doresc din tot sufletul de ceva timp incoace…Dar vorba Korinei, good things come to those who wait…
Sper din tot sufletul ca voi ceilalti sa va bucurati de Craciun, de sarbatorile de iarna, de familia voastra si de prieteni. Sfatul meu este sa nu pierdetzi vremea prin cluburi in serile astea ( am tot primit mass’uri & stuff). Si’asha timpul trece pe langa noi, azi suntem maine nu mai suntem, azi cu ei maine fara ei. Stati langa parintii si langa neamurile voastre si langa cei care v-au fost aproape mereu. Ascultati un colind sau doua, admiratzi’va bradutzul si facetzi multe cadouri!!! Iubiti mult si iertatzi mult…Doar e Craciunul…Merry X’mas!!! 😀 >:D<

P.S: sunt cateva dintre melodiile mele preferate de Craciun…"Close to you" nu prea are treaba cu atmosfera, dar e de suflet 🙂 hope you'll like it!