E ultima data cand va citesc si va scriu din Constanta. Maine la prima ora plec la Bucuresti si voi avea ceva de stat acolo…

E frumos, dar vorba aia, e grele! Si eu inca ma consider destul de norocoasa fatza de altii care sunt in aceeasi situatie cu mine. In primul rand, nu voi fi singura. Le am langa mine pe toate 3, pe Habiba chiar in casa, in pat langa mine :lol:. Pentru ca nu ne-a fost noua suficient sa locuim la 2 minute distanta una de alta si nu ne-au ajuns nici cei 8 ani petrecuti impreuna in aceeasi scoala/liceu. Suri si Blondis vor si si ele prin preajma, deci in concluzie, am in bratele cui sa alerg daca vreau sa plang, in spatele cui sa ma ascund daca mi-e teama si cu cine sa petrec si sa rad daca sunt fericita. Mai mult de atat nici nu pot sa imi doresc, indiferent daca sunt la mare sau la capitala, in sectorul 1 sau 6; Bucurestiul e mare, prietenia e imensa.
In al doilea rand, as fi ipocrita daca as spune ca o sa ma prapadesc de dorul de casa…nu are rost sa scriu aici informatii de jurnal ( pe care oricum nu il tin), dar eu nu las mai nimic in urma. Recunosc doar ca imi va lipsi enorm Constanta, locurile in care obisnuiam sa merg, casa si camera mea, tabieturile mele. Incerc sa ma consolez cu gandul ca ma voi acomoda imediat cu noua mea viata de studenta si cu faptul ca voi veni acasa de Craciun ( deci da, de anul asta o sa am si eu dreptul sa ma plang de frigul si de asteptarea din gara :lol:).
In al treilea rand, mie imi place Bucurestiul, mai frate! Stiu ca altii il detesta, nu il suporta…dar pe mine ma fascineaza! Stiu ca nu voi fi la fel de indragostita de un posibil cutremur care ar putea avea loc acolo sau de tot felul de manifestatii din cauza crizei. Trec peste minusuri, in speranta ca vor fi si mai multe plusuri decat imi imaginez eu.
Si in ultimul rand, voi avea propria mea casutza! 🙂 Fitze ar spune altii care au preferat caminul, confort si intimitate as spune eu. Vorba Habibei mele: dupa o zi friguroasa si obositoare, dupa ce ma intorc de la cursuri sau de la job si ma intalnesc cu un cunoscut in piata; daca ma intreaba ce fac, vreau sa raspund „Ma duc ACASA, imi fac ceva bun de mancare, imi pregatesc o baitza fierbinte si ma bag in pat cu o cana cu ceai fierbinte, pentru ca maine ma astepta o zi la fel de grea!”. Ma sperie varianta cu „Dupa shopping, ma duc la camin”. God, imi suna atat de glaciar… evident, e doar parerea mea! Stiu ca unii chiar isi doresc sa stea acolo. Doar ca eu ma vad facand curat in casa mea, invatand in casa mea, stand cu colegele de apartament in casa mea, dand petreceri in casa mea, suferind in casa mea, etc. Ati prins voi ideea…
Deci da, Ciocolatica isi ia zborul. Desi s-ar putea sa se prabuseasca de N ori pana la Bucuresti, din cauza bagajelor :lol:. Nu m-am jenat cu ele, sa stiti! Si pentru ca va mai dura ceva pana ma voi instala de tot, va spun ca e posibil sa reapar prin peisaj de-abia in weekend sau saptamana viitoare. Vor mai aparea 2 articole zilele viitoare, multumita mamei Grapefruits, care m-a invatat cum sa le programez. Asta asaaa, ca sa nu uitati de mine. Cu putin noroc, poate nimeresc si un internet cafe prin Militari :lol:. Tineti-mi pumnii, voi avea nevoie zilele astea!

V’am avertizat ca o sa cam trag chiulul de pe blog si ma tzin de cuvant :”>. Observ totusi ca nu sunt singura, ca multi probabil sunt cu examene, unii poate sunt in vacantza sau pur si simplu vremea frumoasa i-a ridicat din fatza calculatorului si i-a scos la plimbare :). Daca lumea se distreaza, eu ma bucur. Doar e vara, ce mama naibii!!!
Sincera sa fiu, cu toate ca in mai putin de 2 saptamani incep si eu bacul, nu stau 20 din 24 cu ochii in carti :lol:. Mi-am spus ca am invatat destul in tot liceul, ca note mari oricum o sa iau, ca se mai si aranjeaza unele chestii si ca nu are rost sa ma consum degeaba. Mai bine invatz din greu pentru admitere…si am inceput deja sa citesc la filosofie pe plaja :lol:. Un caiet, o zona linistita, ulei pe spate, Cola rece in geanta si un telefon ca sa nu fiu chiar rupta de lume…cand mi se face cald, intru un pic in mare ca sa ma racoresc dupa care ma pot apuca iar de treaba. Sa stiiti ca functioneaza si e o metoda de invatat foarte relaxanta.
Dar lasand la o parte examenele si caldura, trec printr’o perioada foarte ciudata ( sunt sigura ca stiti si voi despre ce vorbesc, desi poate unii n-ati constientizat la momentul respectiv). Ma gandesc ca…nu mai sunt eleva, am terminat liceul deja. Dar nici studenta nu sunt inca, mai am de sustinut o admitere, mai am de mancat pana ma vad la facultate. In concluzie, cum naiba ma pot numi eu acum?! Nu sunt nici laie, nici balaie… ma simt a nimanui, ma simt ca intre ciocan si nicovala, nici la bar nici la spital, intre munte si campie, ca intre doua ape. Si pentru o persoana care pana acum a avut scorpuri destul de bine definite in viatza, e straniu sa nu se poata eticheta in nici un fel din punctul asta de vedere…
Paco de Lucia – „Entre dos Aguas” este pe repeat de cateva zile bune, de cand am starea asta si presimt ca o sa ramana in lista mea cel putzin pentru tot restul verii :). Din mai multe puncte de vedere… am terminat o etapa foarte importanta, urmeaza alta si mai si, dar momentan sunt in cumpana. Am prietene care vor schimbari radicale vara asta, care vor sa marcheze sfarsitul a ceva si inceputul a altceva, dar nu stiu cate realizeaza perioada asta de cateva luni in care suntem efectiv in aer.
All in all, eu sper sa va placa melodia :). Dati drumul la muzica, facetzi’va un 3 in 1 cu gheatza si odihniti’va… stim cu totii ca se anuntza o vara nebuna, nebuna de tot! :>

Nice, Deliutza si Machiaveliq m’au nimerit cu leapsa asta mai mult decat si’ar fi inchipuit ei :lol:. De fapt, mi’au gasit singurul defect pe care am incercat sa il ascund pe parcursul duratei examenului psihologic si nu numai: rabdarea mea extraordinar de limitata…
De ce spun ca e singurul defect…? Nu ca as fi perfecta, dar este singura chestie care imi sare si mie in ochi si din cauza careia sunt constienta ca am pierdut mult. Dar am avut si de castigat. Stiti voi, e cu 2 taishuri…Pentru ca da, ma enervez repede! Mi-a venit de atatea ori sa rup matza’n doua de draci :”>…
Multi ma stiu pentru faptul ca imi sare tzandara foarte repede. Fostii prieteni imi spuneau fie ca trebuie sa fiu mai calma, fie ca sunt nepusa la respect, fie ca trebuie sa ma temperez. Le dau dreptate. Usor de zis, greu de facut…Scorpionii sunt mai aprigi de felul lor, dar eu am un caracter de’a dreptul coleric.Dar, din nu stiu ce motiv, de fiecare data cand trebuie sa ma autocaracterizez, nimeni nu ma crede ca nu am rabdare si ca sunt cam nebunica… Am iesit cu multi baieti si le-am spus inca de la prima intalnire cum sunt; pe principiul ” razboiul anuntzat nu’l omoara pe soldat”. Mi-au zambit dulce si mi-au pupat mana ca si cum ” iubito, nu stii ce spui..”. Cand a sosit momentul adevarului, unii si’au facut cruce si cu doua maini… Vorba DianeiEmma: pe o sosea, o femeie striga la un barbat „Porcul!”, el i-o intoarce „Vrajitoareo!”.La 2 metri mai incolo da peste un porc si face accident…Eu le-am spus, ei nu au fost in stare sa asculte…

1. Cât de des te enervezi?
Depinde de ceilalti. Eu nu ma enervez niciodata singura sau asa, aiurea :lol:. De obicei, nu trec mai mult de 2 zile fara sa ma agit macar un pic. Ba un marlan, ba o panarama, ba o prostie, ba o minciuna, ba porcarii…
Cel mai tare ma enervez cand sunt inselata sau mintita pe fatza 🙂 atunci scot flacari 😆 . In momentele alea am nevoie de un baiat care sa stie sa ma potoleasca, sa stie cum sa ma ia. Ori sa tzipe mai tare decat mine, ori sa ma faca sa tac doar aruncandu-mi o privire. Am dat peste baieti care preferau sa iasa din camera cand incepeam sa urlu, altii pe care i-am palmuit si care si-au acceptat soarta, altii care au ramas fara cuvinte…dar si peste baieti care au stiut sa ma linisteasca si exact unul de’asta astept: un baiat mai puternic decat mine!

2. Când te enervezi suni pe cineva să te calmeze?
Da…imi sun neaparat prietenele. Pentru ca doar ele sunt in stare sa ma asculte, eventual sa si zbiere sau sa injure odata cu mine si poate chiar sa ma calmeze.

3. Te calmezi repede, sau urli ca nebunul?
Depinde… Stiti ce se intampla..? In public am invatat sa ma controlez. Dar vorba Blondei mele, fumeg latent. Odata ajunsa intr’un cadru privat, izbucnesc in asa hal, incat scot artificii :lol:. Si depinde si de situatie…prostiile mai mici le uit repede, dar porcariile care chiar ma enerveaza, nu le uit niciodata 🙂 evident, scorpionul din mine se va razbuna ( imi e specific).

4. Ca metodă de a scăpa de nervi, bătaia este o opţiune?
Sincer, poate. Desi mai mult de 2 palme nu am dat niciodata, si asta doar fostilor mei prieteni cand au calcat grav pe bec. De obicei apelez la ironie…poate sa distruga psihic pe oricine. Saaau, in alte cazuri, bag o ora de sport, de alergare, de orice inseamna miscare. Ma ajuta mult sa ma destresez…

5. Din cauza nervilor ţi s-a întâmplat să pierzi un prieten?
Avand in vedere ca cele mai importante prietene ale mele sunt inca prin preajma, cred ca e bine. Recunosc, am pierdut multe relatii :). Daaar, nu m’am enervat niciodata degeaba.

Leapsa merge la tot blogroll’ul 🙂 hai sa mai vad si alti nervosi!

Odata ce m-am hotarat sa dau la Academie, nu am cum sa scap de bancurile pe seama politistilor 😆 prietenele mele sunt primele care au ras de mine, dar m’am obishnuit cu ideea si acum fac si eu haz de necaz. Acum o saptamana, Blondis se sufoca efectiv de ras pe baza catorva bancuri de mai jos. Mi’am spus ca trebuie neaparat sa le public si va invit si pe voi sa bagatzi cateva bancuri bune cu politisti, daca vretzi ( luati-o ca pe o leapsa 😀 ). Tzin sa precizez un singur lucru: mi’as fi dorit din tot sufletul meu ca admiterea la academie sa fie asa cum spun unii. Din pacate, implica multe drumuri, analize, anchete, o gramada de lectii de invatat ( istorie, romana si engleza), plus o birocratie nesimtita…dar…haidetzi sa radem 😆

Intrebare: De ce merg politistii in misiune cu portbagajul plin de apa?
Raspuns: Li s-a dat ordin sa aiba grija sa nu le moara sirena!…

Examen la Academia de Politie…
Unuia dintre candidati ii cade intrebarea: ‘Ce se intampla cu apa la 100 de grade Celsius?’
Cum n-are nici cea mai vaga idee despre raspuns, candidatul mimeaza o durere de burta si ii cere voie examinatorului sa mearga putin la WC.
Acolo, pune mana pe telefonul mobil si il suna pe taica-sau (care era mare colonel in Ministerul de Interne) si il intreaba:
– Auzi, ba’ tata, desi ziceai ca totul e aranjat, se pare ca astia vor sa ma termine!… Acu’ ma intreaba ce face apa la 100 de grade Celsius!… Ia zi-mi tu repede, ca daca nu stiu am pierd examenul si va mai stau un an pe cap!…
Dupa cateva momente de gandire, tatal-colonel ii raspunde:
– Draga fiule, habar nu am ce se intampla cu apa la 100 de grade Celsius!… Dar, sunt absolut sigur ca la 90 de grade … face un unghi drept!…

Seful cel mare al Politiei este foarte suparat pe subalternii sai… S-ar putea spune ca pe buna dreptate, din moment ce toata lumea face bancuri pe seama lor. Asadar, dupa o adanca meditatie, ii convoaca pe toti si le zice:
– Sa va fie rusine, ma’, incultilor!… Toata lumea face bancuri pe seama voastra, din cauza ca sunteti asa de redusi!… Ia, cand ati fost voi ultima oara la opera, ma’, necioplitilor?!?
– Pai, sefu’, stii… Noi, seara … avem tot felul de misiuni, de patrulari… Cand sa mai mergem si la Opera?!?…
– Bine, ma’!… Ia, ascultati-ma bine!… Uite, tocmai vine la noi in oras Opera din Milano… Asa ca, va luati familia si mergeti si voi sa va cultivati!… Apoi, la prima ora de adunare generala vreau sa vad si eu ce ati inteles din actul de cultura!…
– Inteles, sefu’!…
… La adunarea generala, atunci cand intra seful in sala de sedinta, ii gaseste pe subalternii sai razand in hohote, cu lacrimi.
– Bine, ma’, legumelor… De ce radeti asa?!?
– Sefu’, auzi aici!… Nu suntem noi cei mai prosti din tara!… Aseara, dupa ce a inceput muzica sa cante, numai noi ne-am invitat nevestele la dans!… Ceilalti stateau ca prostii in scaune si se holbau la noi ce frumos dansam!…

Comunicat de presa al Politiei:
Accident aviatic: un elicopter se prabuseste intr-un cimitir… Politistii au recuperat peste 200 de cadavre…

Intr-un raport al Politiei sta scris:
‘Faptasul legase victima cu o sfoara si era pe cale sa o violeze. Din fericire, politia i-a luat-o inainte!…’

Intrebare: Ce zice un politist unui prezervativ?
Raspuns: ‘Acopera-ma, ca intru!…’

Pe strada sunt trei politisti si un caine… In total au 12 clase si cunosc o limba straina…

Un politist vine dimineata pe la ora 5 la serviciu, in pielea goala. Superiorul il intreaba:
– Ba, ce-i cu tine? Ai innebunit, ce vii in halul asta serviciu?
Politistul super excitat:
– Sefuuuu’ ..am fost cu nevasta-mea la o petrecere si pe la 3 noaptea au inceput jocurile de societate. S-au stins luminile si o voce a strigat:
– „Sa se dezbrace doamnele!”.
Dupa cateva minute, din nou:
– „Si domnii sa se dezbrace!”
Imediat aceeasi voce a strigat:
-„Si acum … la lucru!”
– Si ???!!!
– Si eu intr-un sfert de ora am ajuns…!!!

Am promis ca in post’urile astea imi voi trata multipla leapsa primita de la Machiaveliq si Hubba Bubba ( Loryloo, iubita, va trebui sa mai astepti putzin, merg mai greu pozele de cand eram eu micutza si sunt sigura ca nu vrei sa pierzi partea aia 😆 ). Imi cer scuze ca raspund la intrebari cu intarziere dar pe langa faptul ca in ultimul timp am simtit ca nu mai am ce scrie, am vrut si sa ma gandesc serios la anumite raspunsuri pe care le voi da. Si pentru ca am citit de luni bune blogul DianeiEmma, care ar fi in stare sa faca si 10 articole intr-unul singur, m-am gandit sa iau exemplu de la ea si sa fac si eu un 2 in 1 🙂

10 principii pufoase:
1.Dana nu e Dana fara caracterul ei. Pot sa ma adaptez la orice situatie si la orice persoana, sa joc teatru, sa ma schimb pentru o ora, o zi, o luna. Dar voi reveni mereu la vechile mele obiceiuri, tzipete, crize, rasete, orgolii, activitati, etc. Nu ma schimb pentru nimeni, decat involuntar. Mi s-au intamplat unele lucruri si am dat de cateva persoane care m-au facut sa vad viatza altfel…si atunci am mai adaugat ceva la al meu complicat caracter sau am modificat, fara sa vreau.
2.Hate the sin, not the sinner! Pentru ca am lucrat prin ONG-uri cu tot felul de oameni, am vazut multe cazuri. Am invatat sa nu judec superficial pe oricine, sa ma gandesc ca in spatele fiecaruia este o poveste. Si am invatat ca nu trebuie sa cataloghezi si sa judeci o persoana, ci ceea ce a facut ea! Nu rezolvam nimic daca judecam un criminal si il inchidem; mai sunt sute ca el.Pacatul trebuie judecat. Nu rezolvam nimic daca excludem dintre noi un consumator de droguri; nu stim ce l-a impins sa le ia ( exceptand anumite cazuri)…Daca uram, sa uram macar ce trebuie; sa nu uram cu superficialitate!
3.La final, ramai doar cu mandria si cu reputatia ta. Poate este o conceptie mai invechita, dar dupa ce toate relatiile se termina, dupa ce se duc naibii toti banii si dupa ce ramai singur, doar reputatia ti-o mai pastrezi. Mai ales ca fata/femeie…
4.Persoanele care iubesc banii prea mult sunt banuite ca ar face orice pentru ei.…ca i-ar trada pana si pe cei pe care ii iubesc, ca si-ar calca pe toate principiile, ca ar merge pana la dracu’ pentru bancnote. Persoanele care iubesc banii prea mult nu mai au ce cauta in viatza mea. Eu cred ca banii nu cumpara fericirea si nici nu o achizitioneaza gata facuta. Cu bani iti iei un caine, dar cu iubire il faci sa dea din coada.
5.Fara ele nu-i paradis! Vorbesc cu oricine, azi ies cu o colega, maine cu alta; dar prietenele mele sunt sfinte. Dupa ce mi-am luat niste tzepe uriase din partea altora, m-am prins ca doar la ele pot sa revin oricand cu increderea oarba de a le spune orice.
6.”Domnule, eu sunt un sentimental!” (spuse Caragiale) 🙂 Si eu mi’s la fel. In viatza, sunt momente in care trebuie sa ne lasam condusi si de sentimente, de ceea ce ne place enorm, de ceea ce iubim, nu doar de ce este corect sau rational. Ca nebanuite sunt caile inimi…
7.Time is feelings! ( not money!). Nu-mi place sa pierd timpul, sunt colerica, grabita, repezita. Am impresia ca nu am timp sa fac tot ce vreau, sa citesc ce imi propun, sa scriu tot, sa vad tot. Am impresia ca nu cunosc destul, ca nu iubesc suficient…incerc sa nu pierd timpul incuiata in casa de-aiurea, incerc sa simt intensitatea fiecarui moment ( chiar si ale acelor clipe de plictiseala cruuuunta 😆 ).
8.Nu uita de unde ai plecat! Si aici ma refer la multe, dar voi explica pe scurt. In principiu, ma refer la familie si la neamuri. Fara ei, adio tu. Tot ceea ce suntem, suntem datorita familiei in mare parte, indiferent de cum a fost aceasta. Putin respect, deci.
9.Nu esti singur pe lumea asta! Asta ar trebui sa inteleaga mai multi. Sa ne uitam in stanga si in dreapta, sa incercam sa ajutam cum putem, pentru ca nu se stie cand o sa avem si noi nevoie de cel putzin un umar pe care sa plangem. Sa avem suflet, ma…
10.Ceea ce nu ma omoara…ar fi bine sa dispara din calea mea! Si poate asta este unul dintre cele mai importante principii sau caracteristicii ale mele…Roata se intoarce mereu, si daca n-o face de buna voie, trebuie s-o intorci tu. Cine cade, plange, se ridica, si pune mai departe piedica celor care l-au impins. Stiu ca nu e cea mai buna judecata, dar in lumea asta totul se plateste.

Siiiii, partea a doua 🙂 :
NU POT SA RENUNTZ LA:
…cei dragi.Si aici ma refer la prieteni si familie 🙂 nu i-as da pentru nimic in lume.
…carti si toate caietele mele de citate. Sunt deja o parte de mine, ma definesc in cele mai profunde intelesuri ale mele.
…muzica. Simt ca o iau razna daca melodiile mele de sufletel, de boceala, de zbenguit, de visat.
…tzelurile si planurile mele de viatza.Am avut nevoie de ceva timp ca sa ma hotarasc si sa-mi conturez bine asteptarile si nu am de gand sa mi le schimb pentru nimic in lume!
…garderoba mea, produsele de ingrijire si cosmetice. Si toata categoria asta imensa intra tenesii, blugii, spuma de par ( cretz cretz 😀 ) si fondul de ten. Stiu ca nu e ceva cu care sa ma mandresc, dar e singurul meu articol de machiaj ( ca sa zic asa), pe care il folosesc zilnic. Restul..mai rarutz 🙂
…micile mele placeri: cola, ciocolata, o sedinta foto din cand in cand, o plimbare, un ceai la Carturesti, o barfa mica.
…religia mea. Cu toate ca nu sunt cea mai credincioasa persoana, nici nu concep sa trec la catolicism sau si mai si, la islamism. Ha!
…amintirile mele.Nu regret nimic din ceea ce am facut; este ceea ce mi-am dorit la momentul respectiv.
…mandria mea!
…iubire, indiferent cat de multe dureri si suparari mi-a adus!
…principiile mele, oricat de stupide sau de imposibile ar parea unele dintre ele! 🙂

Stiti cat de dor imi era de primavara…? De culorii vii prin parc, de haine subtziri, de iesiri dupa-amiaza..? Evident ca inca nu le-a venit vremea, dar sunt aaatatiiiica de aproape 😀 Si parca nici nu mai conteaza bacul, admiterea si alte ofuri, parca deja s-au mai dus din probleme, parca si afara e mai cald, parca si eu sunt mai frumoasa (pe interior).
Nu sunt genu’ care sa ofere martzishoare, deci nu am nici pretentzia sa primesc. Evident, prietenele si colegele apropiate nu au scapat 🙂 restul nu ar aprecia bucata asta de plastic legata cu o atza alb-roshie. Am primit si ghiocei si am un pahar plin pe birou si imi place sa ii ating asa usor cu varful degetelor si apoi sa astept sa clincane…si maine am de gand sa imi iau un buchetzel de zambile ca sa imi miroasa a primavara in toaaata camera…
In prima zi din martie, de 3 ani incoace, am iesit mereu la poze cu Habiba. Dar cum ea a fost ocupata anul asta, am luat-o pe Blondis si am mers la un photo shootin’ 😀 .Am vrut sa fac un fel de experiment si m-am gandit sa va arat si voua ce inseamna aceeasi persoana, in acelasi loc, in 3 ani atat de diferiti . In prima poza eram recent iesita dintr’o relatie si aveam 16 anishori….cred ca se vedea pe fatza mea ca dupa ce plansesem atat, era o adevarata bucurie sa vad primavara in fatza ochilor.In a doua poza aveam 17 ani, si cu toate ca povestea se terminase de 2 luni, eu inca nu ma trezisem…era mai tragic faptul ca incetasem sa mai plang, dar semnele imi ramasesera pe fatza.Si iata-ma si la 18 anishori, zambitoare si parca deja trecuta prin viatza 😆 glumesc, niciodata nu e destul. Doar ca sunt deja calita de unul si de altul si am invatzat sa zambesc indiferent cat de multe lacrimi bat la poarta…



Va doresc o primavara cat mai frumoasa si cu multi fluturashi in stomac, daca tot e anotimpul lor 😀 Si daca tot sunt fana Vama Veche, o sa va las si eu un martzishor muzical…