Alinutza, Grapefruits si Delia mi-au dat o alta ocazie de a scrie cateva cuvintzele despre colegutzii mei de blogosfera, asta pe langa un premiu frumos pt care le multumesc mult.

Pentru un cititor oarecare aceste imagini cu „nu stiu ce award pt cel mai nu stiu cum blogger” par niste prostii, un motiv un plus pentru un post oarecare sau chiar un motiv de „cat de tare esti, cat de tare sunt” pentru cei care scriu. Pentru bloggeri in schimb, este mult mai mult…Nu spun ca am plans de fericire de fiecare data cand am primit un asemenea premiu sau vrea leapsa. Spun doar ca imi apare un zambet pe fatza de fiecare data cand sunt nominalizata pentru ceva.
Acum ma intreb cu ce am inspirat eu fetele care s-au gandit si la mine cand au oferit premiul mai departe. Pentru ca eu stiu criteriile pe care le urmaresc eu cand dau citire listei. Chiar daca vara nu prea am avut timp sa ne citim, fetele stiu ce barfe trageam iarna cand era cancer afara si noi statea la caldurica, umplandu-ne timpul cu discutii pe blog. Noi stim cum e sa impartasim tristeti, fericiri, cate o melodie frumoasa sau un film nou, cate o parere, cate o stire, cate o barfa. Si daca pentru cateva secunde, la inceputul blogului meu, am subapreciat relatiile care se pot crea pe net, acum imi dau 2 palme si vad ca persoanele din spatele cuvintelor se pot intalni si in viata reala in cate o excursie ( la Vacutza Albastra) sau la Bucuresti, la facultate.
Premiul acesta va merge la tot blogroll’ul, pentru ca toti ati scris ceva care la un moment dat fie m-a surprins, fie mi-a fost de folos sau care m-a inspirat pentru un articol, un proiect. Va multumesc mult! Sper sa ne gasim in acelasi loc si in toamna, cand odata cu trecea caldurii se vor mai linisti si apele. Asa ca: Andrei, Cami, Cristina, Cuvinte Vulgare, DianaEmma, Divine Anarchy, Habiba, Scorpiutza Hubbis, Invatatorul, KirstDay, Loo ( absenta momentan, dar tot o iubim :* ), Machiaveliq, Me and my daughter, Nice si Dragos, OanaClara, Retete cu poveste, Rox, Twisted Chocolate, Un nou sens si Sinsdesign sunt sursele mele de inspiratie, de amuzament si de pus pe ganduri. Imi pare rau daca am omis pe cineva. Toata lumea, inclusiv fetele care au fost atat de dragutze si de pufoase sa trimita premiul si pe la mine, primeste multa multa multa ciocolata!




Reclame

Acest post nu este o reclama la Grapefruits proaspat, ci mai degraba la gandurile sale pe care si le exprima de fiecare data fara ezitare si fara perdea :).
Si m-am gandit eu ca merita, ma…evident, sunt subiectiva. Dar wordpress’ul este ticsit de tot felul de bloguri de doi bani ( bloggeri mai vechi stiu despre ce vorbesc), pe care nu se posteaza nimic altceva decat barfe sau randuri banale de jurnal apartinand unor adolescenti frustrati sau pustoaice anorexice. Decat sa citim asa ceva, mai bine haidetzi sa punem manutza pe mouse si sa trecem pe la Grapefruits, ca le zice bine! Numai eu stiu de cate ori eram suparata sau ajungeam acasa disperata, cautand un coltzishor in care sa ma ascund sa plang si in timp ce imi trageam nasucu’, mi se incarca si mie pagina de net si incercam sa-mi belesc ochisorii la articolele ei… Si nu doar o data a reusit Grapefruits sa imi usuce lacrimile, fara sa vrea si fara stie.
Daca ea mai uita ce scrie, eu stiu tot din toamna incoace si i-am notat cateva dintre cele mai frumoase randuri ale ei.

Nu imi provoaca dureri de cap, ci ganduri macinate.

N-ai sa poti niciodata sa vezi prin ochii lui, la fel cum niciodata nu va putea nici el sa simta cu inima ta.

Nu trebuie sa sarim o treapta doar pentru ca ni se pare periculoasa; riscam sa ne impiedicam si sa ne lovim si mai tare!

Ca sa te saturi de aparante, trebuie sa fi gustat din plin!

Lumea citeste ce vrea, intelege ce poate si crede in ce stie!

Cine a zis ca traim vremuri de pace? Sunt focuri de arma care nu se aud, dar care lasa rani.

Sunt ca o bucatica de zahar incins. Atunci cand sunt calda, poate sa imi dea orice forma. Cand ma racesc, devin dura, insa la fel de dulce.

It’s your heart…hurt it as much as you want!

Siiiiiii, preferatele meleeeee 😀 :

Cine nu e mandru ca te are, nu regreta cand te pierde.

Nu sunt sensibila pentru ca plang, ci puternica pentru ca imi sterg lacrimile.

Nu prea am mai scris in ultimele zile din cauza sarbatorilor…am citit cateva articole de-ale voastre pentru ca ramasesem un pic in urma. Nu stiu ce ati facut voi de Paste ( desi la unii banuiesc cate ceva 😀 ), dar eu am obosit si m-am enervat zilele astea de 2 ori mai mult decat intr-o saptamana plina de teze, teste, meditatii, ascultari si proiecte! Ultimele evenimente m-au facut sa-mi pun cateva intrebari si chiar as vrea sa stiu daca macar unele dintre situatiile prin care am trecut eu sunt cat de cat asemanatoare si cu ale voastre.

1. Miercuri am fost sa ma spovedesc ( da, am tzinut post toata Saptamana Mare). Nu a fost din proprie initiativa, mama a stiut sa ma stimuleze bine pentru asta. V-am mai spus ca eu nu sunt prea bisericoasa, dar de data asta chiar am incercat sa stau calma, gandindu-ma ca de la anul, stand in Bucuresti fara mama, chiar nu am sa mai trec pe la biserica.Degeaba am mers eu cu gand de pace, ca tot m-au enervat babele care nu puteau sa lase icoanele acolo unde erau, ci trebuiau sa le ia in mana si sa le sarute cu toata gura.M-au enervat femeile care veneau cu fuste lungi pana in pamant, dar cu ditamai crapatura la spate, prin care se vedeau dresurile si budigaii in toate frumusetea lor atunci cand faceau matanii.M-am enervat putzin chiar si atunci cand parintele mi-a spus ca trec rar pe la biserica si ca ar trebui sa vin de fiecare data cand ma nelinisteste ceva. Si am inceput sa ii vorbesc despre bac, facultate, viitor; m-a oprit spunandu-mi ca este vorba despre faptele pe care le-am facut deja. I-am taiat-o si eu raspunzandu-i ca nu am nimic pe constiinta. Prima intrebare suna cam asa: voi mergetzi imediat sa va spovediti daca aveti ceva pe suflet? Adica…functioneaza chestia asta? Eu merg mereu la prietenele mele.. A doua intrebare ar fi: femeile astea reusesc sa scoata din sarite pe toata lumea sau doar pe mine?

2.In Joia Mare am fost sa ma spovedesc de dimineatza: nemachiata, imbracata casual, parul prins in coada. Daca in fatza lui Dumnezeu suntem egali cu totii, daca in biserica nu conteaza cum aratzi, daca venim in casa Domnului ca sa ne simtim noi mai bine si nu sa-i judecam pe altii, de ce multe fete/femei se uitau ciudat la mine din cauza faptului ca eram foarte naturala?

3.In Vinerea Mare si sambata am ajutat-o pe mami la curatzenie, la gatit. Intrebarea mea este: de ce atata mancare dupa o perioada in care multi au tzinut post?! De ce simte romanul nevoia sa se imbuibe in halul asta timp de trei zile si apoi sa se mire ca de ce ii este rau?!

4.Sambata noapte am mers la Inviere. Mult mai multa lume decat de obicei, jumatate au plecat acasa dupa ce au luat lumina. In aglomeratia asta, exact in seara de Inviere in care se presupune ca ar trebui sa avem bun simtz si ceva credintza macar timp de o ora, de ce atatia au fost saltatzi atatia hotzi de buzunare…? Adica furi, frate, dar nu te poti abtzine in seara asta?! Sau..cred ca asta si era ideea: seara Invierii trebuia sa fie lovitura! Pe langa asta, unii spargeau semintze in fatza bisericii, altii trecea cu lumanarea aprinsa intr-o mana si cu tzigara in cealalta. Ati vazut si voi oameni de genu’?

5.In prima zi de Pashte am mers la nasi din pura obligatie si din multa dragoste fatza de prajiturile nashei mele :D. Ai mei scumpi nasi au facut greshala sa cunune de N ori si acum au nu stiu cate perechi de fini, care se intalnesc sa discute despre copiii lor ( de toate varstele, de la cativa anishori pana la 20 de ani), despre viatza personala a odraslelor („Danutza, nu ai si tu un gagic?”), despre cum se terorizeaza acasa sotzii intre ei si despre alte subiecte legate de politica, coruptzie din care inevitabil se lasa cu cearta. Neamurile mele sunt mai originale si se cearta pe tema: la care fin tzine nasu’ cel mai mult? Ohoo si poate sa dureze! Intrebarea mea este: si la voi este asa?

6.A doua zi de Pashte, ziua tatalui meu, a schimbat prefixu’ :D.Dupa ce in ziua precedenta am stat efectiv 12 ore la nasi, acum este randul neamurilor sa vina la noi si tzine-te bine, Dano, ca o iei de la capat! Cu mic, cu mare, la noi in casa..Intrebarea mea este: cate ore poate rezista un om normal jucand „Flori/fete/baieti/cantaretze/cantaretzi”? Eu am mers destul de bine, dar seara cand m-am culcat am dormit dusa pana pe la pranz…Ultima mea intrebare este: cat va ia de obicei sa va recuperatzi dupa sarbatorile de Pashte..?:)

Am iesit si eu cu Habiba la „fotosinteza”, dupa cum spunea Invatatorul intr-un post de-al lui destul de recent. Dap, noi am scos nasucu’ afara cu intarziere intrucat fie am avut problemutze, fie vremea nu a fost chiar pe placul nostru. Dar cum nu ne-am mai vazut de cateva zile bune si cum ne tot straduiam sa iesim la cateva poze de vreo 2-3 saptamani incoace, am zis ca azi e ziua perfecta: soare, cald, vant usor; un maiuetz, niste pantaloni si hai prin zona veche a orasului si pe faleza la pozat!
Imi amintesc ca am citit la Nice un articol despre orase, printre care apare si Constanta, datorita vechimii sale si, langa, o poza foarte onorabila de pe faleza. Mai, cu parere de rau pot spune ca lucrurile nu stau chiar asa 😦 Faimosul cazinou de la malul Marii Negre este efectiv in paragina, nimic altceva decat o casa ideala pentru boschetari. Pacat! Pentru ca interiorul oricat de oribil ar fi, este mai mult decat artistic si am fi vrut sa facem cateva poze inauntru ( poate reusim saptamana viitoare). Stiu ca pare o cladire superba, dar o stiti pe aia cu „daca vrei sa iti placa lucrurile, priveste-le de departe. Daca vrei sa le detesti, apropie-te cat mai mult”. (pentru cei care nu stiu cu ce se mananca a doua poza, esti un carton pus la o fereastra a cazinoului pe care scrie „DACATEVAD IN CAZINO TE INPUSC”)

Cu toate astea, nu ni s-a taiat cheful de poze si am facut cateva reusite. Insa cand am plecat de pe faleza, am vrut sa mai facem cativa pasi prin zona veche; dar potzi?! Ca e tziganu’ la tot pasul! 2 fete singure, aranjate ( bine ca nu aveam tocuri), evident ca trageam de maneca ochiului! Si dati-mi voie sa va spun ca nu e zona mai imputzita in orasul asta decat Tomisul! Cea mai mare concentrare de ciori aici o vetzi gasi ( ma rog, sunt raspanditi pe peste tot actually). Apogeul a fost un tziganush de vreo 10 ani care ne-a urmarit vreo 2 statii 🙂 Eu si Habiba avand experientza cu genul asta de depravatzi, am bagat viteza, am intrat prin magazine, ne-am oprit, am tot incercat sa-l pierdem. Pustiul nimic! Ba chiar s-a oprit la un moment dat, a fluierat ca si cum ar chema pe cineva si atunci ne-am spus ca alea suntem! Ne-am indreptat catre un taxi dar totusi nu am vrut sa ma urc; am tzinut mortzish sa vad ce facea puradelul! In timp ce mergeam catre mashina, il vad cum tragea cu ochiul de dupa o cladire si atunci am zis ca nu-i treaba si i-am spus soferului s-o calce!
Ne-am revenit greu si dupa situatia asta 🙂 arta chiar cere sacrificii, adrenalina si viteza. Chiar ii spuneai Habibei mele astazi ca nu ar mai trebui sa dau nici o proba fizica pt Academie, ca la cate ture am dat si cu ce viteza si la cate poze facuta in graba cu „hai ca vine un grup de 4 tipi dubioshi spre noi”, ar trebui sa fiu admisa fara probleme! Dar ceea ce m-a shocat azi era faptul ca pustiul avea tehnica: se oprea si el, dar nu langa noi, ori mai in fatza ori mai in spate. Mai intra pe undeva, mai cershea ceva…Prost nu era! Din cauza unor oameni de genu’ o sa ajung o rasista convinsa! Daca o sa apara un alt Hitler dispus sa faca un lagar nu cu everi ( asta nu sustzin), ci cu tzigani, si eu voi fi printre primele care voteaza PRO, sa nu va mire 😆




P.S: saru’mana Habiba pentru poze :* sunt nemodificate :”>