Mi-am petrecut ziua de ieri printre carti. A fost al naibii de placut sa rasfoiesc manualele Habibei mele, dar si cartile imprumutate de la biblioteca din Constanta, luand in considerare faptul ca pana acum nu am ajuns la Biblioteca Universitara din Bucuresti; dar imi voi face eu timp saptamana asta. Sunt nerabdatoare sa o vad, am auzit numai de bine despre ea. Sunt si mai nerabdatoare sa ma pierd printre rafturile cu carti.
Dar cred ca de-asta ma aflu aici: ca sa stau mult cu nasul in carti. Daca nu acum, atunci cand? La vara, in iulie sau august? Peste 10, 20 de ani? Neah! Daca nu aici, atunci unde? Pe plaja, in Mamaia? La birou, cand voi avea un job stabil, care imi va manca majoritatea timpului? Hah! Ma bucur sa vad ca am biroul plin de carti pe domeniul si pe sufletul meu. De-abia azi am inceput cursurile propriu-zise, dar deja simt nevoia sa scriu. Sunt sigura ca voi avea despre ce!
Si chiar nu vreau sa transform blogul intr-un jurnal. Nu. Dar e prea frumos ca sa nu vorbesc, e prea greu ca sa nu ma plang macar un pic, e prea palpitant si prea nou ca sa nu fiu entuziasmata si oarecum speriata. E prea tot ce mi-am dorit si prea pe cale sa se indeplineasca. Sunt prea mandra de ceea ce sunt pe cale sa ajung, ca sa nu va indemn si pe voi sa fiti mandri de realizarile si de planurile voastre! Nu uitati ca oriunde ati fi ajuns, sunteti acolo pentru ca voi ati vrut. Si afirmatia asta e cu doua taisuri, desi sper ca si in cazul vostru, sa fie vorba despre latura mai putin ascutita, despre latura stralucitoare si placuta. Despre latura aia pe care v-ati dorit-o voi.

Omul constituie o minune si pentru ca, din mii si milioane de exemplare, pe Terra nu se vor gasi doi indivizi identici: minunile nu se repeta… ( Septimiu Chelcea)

Anunțuri

Am ajuns la simpla concluzie ca perioadele de egoism ne fac bine (chestia e a dracu’ de subiectiva, deci puteti sa fiti de acord cu mine sau sa-mi spuneti ca sunt idioata; accept orice varianta). Cel putin, la mine incep sa se vada efectele si sunt sigura ca vor fi si mai evidente peste cateva saptamani sau luni.
Nu mai vreau sa ajut pe toata lumea; refuz! Cand am facut-o, ori nu am auzit nici un “multumesc”, ori nu am avut parte de pic de respect sau o farama de consideratie. Asa ca, de ce efortul? N-am sa pot niciodata insa sa renunt la voluntariat…insa de Mama Ranitilor mi s-a taiat!
Am trecut si de faza cu “banii nu pot cumpara fericirea”. As baga replica aia cu “ o cumpara deja facuta” ,dar deja e un cliseu si suna prea a pitzipoanca de New York. Nu generalizez, dar haideti sa fim seriosi: banii conteaza al naibii de mult! Am pus mereu iubirea fatza de un baiat inaintea pasiunii monetare si nu am sfarsit bine. Nu. Acum stiu ce sa aleg dintre bani si dragoste…cel putin pentru moment. Si cred ca banuiti si voi raspunsul meu. Va spun ca voi urla din toti plamanii “MAKE LOVE, NOT MONEY!” doar atunci cand voi avea casa si masina mea, un job stabil si un salariu nesimtit. Pentru ca nu prea ai voce sa faci declaratii amoroase cand te trezesti cu o durere de gat de la curentul care se produce intre buzunarul si portofelul gol. Hai sa recunoastem, pe bune! A nu se intelege totusi ca sustin materialismul, pentru ca imi provoaca sila. Cred doar ca ar trebui sa spunem lucrurilor pe nume.
Vreau sa ma gandesc mai mult la mine, la viata mea, la planurile mele. Va sugerez sa faceti acelasi lucru, indiferent daca ati inceput scoala, liceul, facultatea, masterul sau daca va stresati la acelasi job nenorocit. Daca nu ne gandim noi la propriile noastre nevoi si sentimente, atunci cine? 🙂
Da, sunt egoista. Si mi-a trebuit foarte mult timp ca sa ajung asa. Pentru ca sunt proasta de buna. Mi s-au umplut N pahare si sticle si butoaie pana sa zic STOP!.Stiu ca faza asta de “Choco este inceputul, cuprinsul si finalul in orice” imi va trece destul de repede. Nu sunt suficient de scorpie ca sa raman toata viata mea atat de egocentrista. Dar incerc sa ma bucur de perioada asta de “ nu dau 2 bani pe altii, pentru ca nu vreau si nici nu-i am!”. Si va spun sincer…MI-E BINE! Cu toata plecarea de acasa, treaba, cursurile, plimbatul si grija pentru ziua de maine, E BINE sa ma gandesc numai la sufletul meu si nu la al nu stiu carui nesimtit caruia nu ii pasa, care nu stie sa salute sau sa sune. Si sufletul meu va suna ocupat exact cand se va astepta mai putin! 🙂

Ce pot spune…A venit si ultima zi de vara…Doamne, acum 3 luni nici nu stiam unde voi fi si ce voi face…cum e viata asta…:) Reciteam ce am scris aici, pe 1 iunie si nu ma indur sa deschid arhiva acestui anotimp. Sa-mi trag doua palme daca am curaj! Mi’e ca o sa am impresia ca am trecut prin prea multe si ca o sa ma umfle plansul.
Stiti ca de obicei, cand se lasa cortina, eu mai fac un bilantz. De data asta nu ma simt in stare. Zic doar ca a fost greu greu greu, dar si frumos. Si sincer, stiu ca greul incepe de-abia din toamna, stiu ca va fi mai rece, mai strain totul…dar eu sper ca lumea sa nu fie chiar atat de rea pe cat se spune si eu atat de ghinionista pe cat ma stiu :).
La final de vara am primit niste premii care ma indulcesc un pic in perioada asta. Ma bucur ca Nice si Dragos se gandesc mereu la mine si ma flateaza faptul ca Twisted Chocolate ma pune cap de lista si la cadouri, si la lepse. Imi cer scuze ca am vazut tarziu premiul acordat si de Cami si sper sa ma ierte :*. De data asta, nu am sa mai nominalizez persoanele care primesc acest desert. Pentru ca trece luna august, trec zilele calduroase si toata lumea trebuie sa intre cu ceva frumos in noul anotimp. Asa ca, bloggeri sau simpli cititori, poftiti de serviti cateva prajiturele! Meritati pe deplin!


Imi cer scuze fetelor, dar am sa trec si peste partea cu „10 lucruri care imi plac”. Sigur am mai scris asta pe undeva, dar rabdarea este o virtute pe care eu nu am, deci…articolul acela va ramane un mister pana cand un curios il va cauta :). In schimb, mi s-a parut interesanta o leapsa de la Twisted Chocolate, peste care nu pot trece cu vederea. Ce am in minte acum? Dar voi ce aveti? Doritorii sa ia tastatura in brate si sa ii dea drumu’!
Lasagna si Mousse de ciocolata – mi le pregateste mami cand vrea sa ma rasfete. Si ii iese de fiecare data! Ma bucur atat de tare in unele momente ca nu sunt o pitzi care tine la fiecare gram al ei… de sambata incoace, functionez numai pe baza acestor doua preparate :”>.
Diminetzi de vara/de toamna – le ador! apa rece ca gheatza sau ceaiutz cald, in functie de perioada. Trec unele, vin altele…
Bucuresti – ma asteapta si il astept! Sunt dornica sa cunosc, sa invatz, sa umblu, sa vad. Odata ajunsa acolo, o sa va povestesc si mai multe si o sa va dau si mai multe poze de criticat! 🙂
Vise – am mai multe decat oricand. Ah da! Si planuri, si asteptari…din toate punctele de vedere! Trag aer in piept si o sa vi le povestesc pe toate la momentul potrivit.
„Siento que te conozco ase tiempo” – o ascult acum. Am melodia asta de acum 6 ani si am regasit’o recent. E pe repeat, inchid ochii si ma gandesc.

P.S: petreceti aceasta ultima de vara cat mai frumos! incercati sa nu stati tristi si sa faceti ce va place! Ca sa avem ce povesti in zilele grele de iarna, cand o sa stam inzapeziti in case.

O ardeam si eu aiurea pe internet cand am gasit un articol foarte interesant pe descopera.ro. Daca va faceti planuri de vacanta, dar nu ati ales inca locatia…eh bine, evitati urmatoarele zone :lol:. E mai bine daca va multumiti sa le vedeti doar in filme si documentare.

10. Coasta scheletelor – Namibia

Imaginati-va o plaja uriasa, acoperita in mare parte de ramasitele a sute de vase, mai vechi sau mai noi, care au esuat de-a lungul timpului, si peste care nisipul se asterne incet, astfel incat doar carenele crapate ale acestora mai sunt inca vizibile. Unele au fost acoperite complet in mormintele lor de pe plaja, iar peste ele, macabru, se ridica scheletele balenelor si ale altor mamifere marine intr-un tablou ce poate fi catalogat, fara exagerari, drept sinistru. Nenumarati marinari si-au pierdut, la randul lor, vietile in acest pustiu. Si ne referim la cei suficient de ghinionisti incat sa scape de inec. Supravietuitorii naufragiilor s-au vazut fata in fata cu un desert ce se intinde pe sute de kilometri, presarat cu dune de nisip si fara nici macar o singura sursa de apa potabila. Naufragiatii ar fi suferit, atunci, de o moarte lenta si chinuitoare provocata de expunerea la soarele desertic si la sete. Poate nu degeaba, localnicii au numit aceasta plaja „locul pe care Dumnezeu l-a creat la manie”. Astazi, desi plaja este mult mai accesibila decat in trecut, ea ramane inca un loc izolat si inspaimantator… Plaja Scheletelor din Namibia.

9. Tombstone – Arizona

O legenda locala spune ca un cautator de argint al carui nume s-a pierdut in negura timpului, aflat in cautarea unui nou filon in Arizona, a intrebat niste crescatori de vite ce anume poate gasi in acest parti aride ale Statelor Unite ale Americii. Raspunsul sinistru al acestora a fost cat de poate de scurt: propria sa piatra de mormant (Tombstone). Barbatul a gasit, insa, argintul pe care il cauta iar oamenii care i-au urmat au intemeiat orasul care a pastrat, mai in gluma, mai in serios, numele de Tombstone. Aventurieri, pistolari, oameni aflati in cautarea norocului, pariori, toti au gasit in Tombstone locul ideal pentru a se imbogati repede. New York Times numea, spre exemplu, localul Bird Cage Cafe drept unul dintre cele mai salbatice, mai violente si mai sinistre locuri din Statele Unite. Impuscaturile in plina strada, duelurile si luptele intre raufacatori si oamenii legii erau intamplari cotidiene. Poate cea mai cunoscuta lupta este cea dintre seriful Wyatt Earp si ajutoarele acestuia si o intreaga banda de raufacatori. Lupta a avut loc in apropierea localului devenit celebru OK Corral. Poate ca nu intamplator, Tombstone este orasul din Vestul Salbatic cu cele mai multe cimitire, ele devenind cu timpul o atractie turistica.

8.Marea Moarta – Israel/Iordania

Pe cat de morbid ii este numele, pe atat de multe alte porecle sinistre are acest lac urias din Orientul Mijlociu: Marea Diavolului, Lacul urat mirositor, Marea sarata, Lacul de asfalt etc. Marea Moarta are o salinitate de 10 ori mai ridicata decat apele oceanelor, suficient cat sa nu permita nici unui organism sa supravietuiasca in apele sale. Exceptie fac doar cateva specii de bacterii. Pomenita inca din timpuri biblice, Marea Moarta a fost considerata, in schimb, un loc cu proprietati terapeutice, cea mai veche mentiune apartinand inca din vreme regelui Irod. Astazi, numeroase statiuni de profil au fost ridicate pe malurile marii si primesc, anual, zeci de mii de turisti din toate colturile lumii.
Cercetatorii avertizeaza, insa, ca Marea Moarta se afla pe… moarte. In ultimii 50 de ani marea s-a retras cu peste 25 de metri iar estimarile arata ca volumul acesteia s-a redus cu circa o treime. Astazi, din cauza procesului de incalzire globala, aproximativ 7 milioane de tone de apa se evapora in fiecare zi. Drama este, anunta aceeasi cercetatori, ca procesul este ireversibil si ca eforturile lor nu vor putea decat sa amane inevitabilul… disparitia totala a Marii Moarte.

7.Insula crimei – Canada

Situata in sud-estul Canadei, in provincia Nova Scotia, Insula Crimei este un loc pitoresc, in care te poti simti minunant si in care poti admira frumusetile naturii pastrate extraordinar de bine. Nimic care sa aminteasca de morbidul sau nume. Legendele locale spun, insa, ca insula a fost mereu un loc asociat cu moartea. Cea mai veche legenda sustina ca totul a pornit in anul 1735, atunci cand nava „Baltimore” a fost descoperita plutind in deriva de catre localnici. Intreaga cala era improscata cu sange desi niciun cadavru nu a fost descoperit. Exista, in schimb, un supravietuitor, o femeia care a reusit sa ingaime cateva vorbe despre o revolta e unor detinuti si un masacru pus la cale de pieile rosii. Femeia a disparut, insa, fara urma si fara a lasa alte informatii legate de bizara disparitie e echipajului.
O alta intamplare, petrecuta tot in secolul al XVIII-lea, este redata intr-o poveste cutremuratoare. Se spune ca o intreaga flota franceza a fost lovita de variola, sute de cadavre din randul echipajelor fiind aruncate in mare pentru ca multe dintre ele sa ajunga apoi pe tarm. Localnicii le-au ingropat la repezeala, chiar pe tarm, iar relatari despre oasele umane care ies uneori din nisip au continuat sa apara pana in secolul XX. In schimb, niciuna dintre povestile de mai sus nu a fost confirmata de catre istorici ceea ce inseamna ca secretul numelui poate nu a fost inca dezvaluit.

6. Galgbacken (Rampa spanzuratorii) – Suedia

Rampa spanzuratorii, asa cum o spune si numele, a fost un loc destinat executiilor publice. In fapt, a fost cel mai mare si, totodata, ultimul loc de executie din Stockholm. Ultima executie a avut loc in anul 1862 prin, evident, spanzurare. Cu toate acestea, decapitarea era o alta metoda de executie des intalnita la Galgbacken. Aici erau adusi criminalii, violatorii, tradatorii, intr-un cuvant toti acei paria ai societatii. Si totusi, printre cei ucisi la Rampa spanzuratorii se numara si figuri ilustre ale Suediei. Surpriza a aparut in anul 1930, atunci cand un grup de muncitori sapa fundatia pentru o casa ce urma a fi ridicata chiar pe locul infamei spanzuratori. Muncitorii au descoperit sute de schelete apartinand celor ingropati la repezeala, chiar langa locul de executie, in gropi comune. Acestea au fost expuse, in mare parte, intr-un muzeu. Istoricii sustin, insa, ca numarul celor care sunt inca inmormantati la Galgbacken este urias.

5.Bucataria iadului – New York, Statele Unite ale Americii

Atunci cand se refera la Bucataria iadului, celebrul cartier new-yorkez, americanii se refera la locul in care crimele, sexul, saracia si violenta a reprezentat o realitate cotidiana de peste un secol. Nimeni nu stie cand si-a capatat infamul nume, dar este cert ca originile sale vin din perioada marii migratii a irlandezilor si germanilor pe coasta de est a Lumii Noi. Majoritatea imigrantilor lucrau in docuri, in abatoare sau fabrici si traiau intr-o stare extrema de saracie. A fost doar un pas pana la aparitia primelor bande organizate de raufacatori. Situatia s-a agravat dupa Razboiul Civil, atunci cand bandele au evoluat in organizatii de tip mafiot, totul culminand cu perioada celebra a Prohibitiei. Inca de atunci, ziarele americane scriau despre Bucataria iadului ca despre „locul cel mai periculos din toata America”.
In anii 50, o nou val de imigranti, de data aceasta porto-ricani a dus la adevarate razboaie de strada si la violente etnice rar intalnite. Tot atunci au aparut si gruparile mafiote porto-ricane, rivalele mult mai cunoscutelor grupari irlandezo-americane. Astazi, situatia pare sa revina la normal… Cartierul s-a dezvoltat spectaculos. In schimb, barurile de streap-tease, magazinele si cinematografele cu specific pornografic mai amintesc inca de trecutul negru al Bucatariei iadului.

4.Zona Mortii

Asa cum probabil ati observat deja, Zona Mortii nu este una care sa se identifice cu o anumita tara. In general, alpinistii numesc astfel orice zona care depaseste altitudinea de 8000 de metri. Majoritatea acestor locuri se gasesc in Himalaya si sunt cunoscute pentru conditiile extreme care fac improprie existenta vietii. Data fiind altitudinea ridicata, aerul este atat de rarefiat incat un om nu poate supravietui decat cu ajutorul unei butelii de oxigen. Cataratorii nu se pot aclimatiza, nu pot digera alimentele iar functiile organice se deterioreaza rapid ducand la pierderea cunostiintei, halucinatii si, in cele din urma, moarte.
Nu exista o statistica oficiala care sa arate cati oameni au murit in incercarea de a escalada temutele piscuri himalayene. Se estimeaza ca numarul mortilor depaseste cateva sute. Ca o observatie macabra, trebuie mentionat ca trupurile celor morti nu se descompun si zac de zeci de ani printre zapezile vesnice, fara vreo sansa de a putea fi aduse inapoi. Se poate spune, astfel ca Zona Mortii reprezinta, poate, cel mai mare cimitir al Terrei.

3.Golgota (Dealul Capatanii) – Ierusalim, Israel

Cine oare nu a auzit de Golgota, locul biblic in care Iisus a fost rastignit? Ce nu se stie cu exactitate este motivul pentru care locul si-a capatat acest nume. O teorie sustine ca oamenii au denumit astfel Golgota (Dealul Capatanii) dupa numarul de cranii si ramasite umane pe care le-au descoperit in acest loc. O alta ipoteza spune ca dealul se asemana cu un craniu, motiv suficient ca sa isi obtina morbidul nume. O ultima teorie mentioneaza ca Golgota s-a ridicat deasupra unui cimitir stravechi, oamenii numind locul in amintirea celor inmormanti acolo.
Cert este ca Golgota a fiost, in Antichitate, locul in care aveau loc executiile publice, o cutuma evreiasca impunand ca aceste practici sa aiba loc in afara zidurilor Ierusalimului. Interesant este faptul ca nici astazi nu se stie cu exactitate unde anume este Golgota. Zidurile Ierusalimului au fost distruse si reconstruite de nenumarate ori de-a lungul istoriei, iar multimea de movile din apropierea orasului faec dificila identificarea Dealului Capatanii. Ca o ultima observatie, trebuie spus ca in credinta iudaica, Golgota este locul in care a fost inmormantat primul om de pe Pamant, Adam.

2.Insula Diavolului – Guyana Franceza

Cei care au citit celebrul roman „Papillon” al fostului detinut Henri Charriere, au aflat deja de existenta celei mai dure inchisori naturale care a existat vreodata. Pentru ca, da, asta a fost Insula Diavolului. Initial o colonie de leprosi, Insula Diavolului a fost transformata de guvernul francez, in perioada cuprinsa intre 1884 -1952, in inchisoare. Conditiile au fost, probabil, cele mai dure din cate au existat vreodata intr-o astfel de institutie. O statistica arata ca numai in tabara Kourou de pe aceasta insula, peste 4000 de detinuti au murit in primii trei ani de detentie. Acestia nu erau lasati sa poarte decat o pereche de pantofi, o pereche de pantaloni de panza si o palarie, practic nicio masura impotriva tantarilor purtatori de malarie, a reptilelor uriase si a soarelui ucigator. Nu mai vorbim de crimele care aveau loc intre detinutii redusi la un stadiu animalic. Mai mult, ei erau obligati sa lucreze in mlastini in care expunerea continua la apa infestata facea, practic, ca pielea oamenilor sa putrezeasca inca de cand acestia erau in viata. Pe timpul noptii, picioarele detinutilor erau legate de o bara de fier, singura pozitie in care putea dormi fiind cea cu fata in sus…
Cei care incercau sa evadeze aveau sanse aproape nule. Atunci cand ar fi incercat sa scape cu fuga prin jungla deasa, ar fi avut de infruntat triburile de nativi ostili, apele infestate cu piranha, serpi si crocodili uriasi, precum si vanatorii de capete platiti de statul francez sa vaneze orice evadat. Pe mare, situatia era si mai rea. Curentii extrem de puternici si stancile ascutite ce strajuiau malurile insulei faceau aproape imposibila o tentativa de fuga cu o ambarcatiune improvizata. Cei mai multi dintre cei care au incercat aceasta metoda au sfarsit inecati sau sfasiati de colturile taioase ale stancilor. O exceptie o constituie Henri Charriere, detinutul care a devenit celebru dupa ce a publicat romanul ce descrie infamul sistem de detentie francez.


1.Valea Mortii – Nevada/California

Celebra Vale a Mortii din California, Statele Unite ale Americii, reprezinta unul dintre acele locuri cu aspect selenar, in care viata ar parea imposibila. Temut si ocolit de nativi pana la sosirea colonistilor europeni, sistemul californian de vai aride si-a primit numele in 1849. Se pare ca atunci, un grup de cautatori de aur, in tentiva sa de a ajunge la minele de aur din Sacramento, s-a aventurat in traversarea temutei vai. Desi aparent mai usor decat traversarea muntilor, drumul avea sa se dovedeasca in curand un cosmar. Pierzandu-se in desertul interminabil, cautatorii de aur au ratacit timp de 26 de zile pana in momentul in care au fost salvati de catre una dintre iscoadele trimise pentru a gasi o cale de iesire. Se spune ca in momentul in care calatorii au parasit valea, unul dintre ei si-a mai intors odata fata catre pustiul dezolant rostind urmatoarele cuvinte : ”Adio, vale a mortii !”. Astfel a aparut sumbra denumire a vaii.
In schimb, numarul celor care si-au pierdut viata in acest desert nu poate fi estimat. Poate ca nu intamplator, numeroase locuri din Valea Mortii au primit nume nu mai putin sinistre: Muntele Funerariilor, Poarta Iadului, Canionul Dezolarii, Capul de porumb al diavolului, Muntele Negru etc. Pentru a intelege ce anume i-a inspaimantat atat de tare de cei care s-au aventurat aici, trebuie spus ca Valea Mortii este unul dintre cele mai aride locuri de pe glob, cu temperaturi extreme ce fac improprie existenta vietii…
In prezent, Valea Mortii a fost transformata in Parc National, unul dintre motivele care atrage zeci de mii de curiosi fiind si misterul pietrelor care se misca singure prin acest desert…

Am promis ca in post’urile astea imi voi trata multipla leapsa primita de la Machiaveliq si Hubba Bubba ( Loryloo, iubita, va trebui sa mai astepti putzin, merg mai greu pozele de cand eram eu micutza si sunt sigura ca nu vrei sa pierzi partea aia 😆 ). Imi cer scuze ca raspund la intrebari cu intarziere dar pe langa faptul ca in ultimul timp am simtit ca nu mai am ce scrie, am vrut si sa ma gandesc serios la anumite raspunsuri pe care le voi da. Si pentru ca am citit de luni bune blogul DianeiEmma, care ar fi in stare sa faca si 10 articole intr-unul singur, m-am gandit sa iau exemplu de la ea si sa fac si eu un 2 in 1 🙂

10 principii pufoase:
1.Dana nu e Dana fara caracterul ei. Pot sa ma adaptez la orice situatie si la orice persoana, sa joc teatru, sa ma schimb pentru o ora, o zi, o luna. Dar voi reveni mereu la vechile mele obiceiuri, tzipete, crize, rasete, orgolii, activitati, etc. Nu ma schimb pentru nimeni, decat involuntar. Mi s-au intamplat unele lucruri si am dat de cateva persoane care m-au facut sa vad viatza altfel…si atunci am mai adaugat ceva la al meu complicat caracter sau am modificat, fara sa vreau.
2.Hate the sin, not the sinner! Pentru ca am lucrat prin ONG-uri cu tot felul de oameni, am vazut multe cazuri. Am invatat sa nu judec superficial pe oricine, sa ma gandesc ca in spatele fiecaruia este o poveste. Si am invatat ca nu trebuie sa cataloghezi si sa judeci o persoana, ci ceea ce a facut ea! Nu rezolvam nimic daca judecam un criminal si il inchidem; mai sunt sute ca el.Pacatul trebuie judecat. Nu rezolvam nimic daca excludem dintre noi un consumator de droguri; nu stim ce l-a impins sa le ia ( exceptand anumite cazuri)…Daca uram, sa uram macar ce trebuie; sa nu uram cu superficialitate!
3.La final, ramai doar cu mandria si cu reputatia ta. Poate este o conceptie mai invechita, dar dupa ce toate relatiile se termina, dupa ce se duc naibii toti banii si dupa ce ramai singur, doar reputatia ti-o mai pastrezi. Mai ales ca fata/femeie…
4.Persoanele care iubesc banii prea mult sunt banuite ca ar face orice pentru ei.…ca i-ar trada pana si pe cei pe care ii iubesc, ca si-ar calca pe toate principiile, ca ar merge pana la dracu’ pentru bancnote. Persoanele care iubesc banii prea mult nu mai au ce cauta in viatza mea. Eu cred ca banii nu cumpara fericirea si nici nu o achizitioneaza gata facuta. Cu bani iti iei un caine, dar cu iubire il faci sa dea din coada.
5.Fara ele nu-i paradis! Vorbesc cu oricine, azi ies cu o colega, maine cu alta; dar prietenele mele sunt sfinte. Dupa ce mi-am luat niste tzepe uriase din partea altora, m-am prins ca doar la ele pot sa revin oricand cu increderea oarba de a le spune orice.
6.”Domnule, eu sunt un sentimental!” (spuse Caragiale) 🙂 Si eu mi’s la fel. In viatza, sunt momente in care trebuie sa ne lasam condusi si de sentimente, de ceea ce ne place enorm, de ceea ce iubim, nu doar de ce este corect sau rational. Ca nebanuite sunt caile inimi…
7.Time is feelings! ( not money!). Nu-mi place sa pierd timpul, sunt colerica, grabita, repezita. Am impresia ca nu am timp sa fac tot ce vreau, sa citesc ce imi propun, sa scriu tot, sa vad tot. Am impresia ca nu cunosc destul, ca nu iubesc suficient…incerc sa nu pierd timpul incuiata in casa de-aiurea, incerc sa simt intensitatea fiecarui moment ( chiar si ale acelor clipe de plictiseala cruuuunta 😆 ).
8.Nu uita de unde ai plecat! Si aici ma refer la multe, dar voi explica pe scurt. In principiu, ma refer la familie si la neamuri. Fara ei, adio tu. Tot ceea ce suntem, suntem datorita familiei in mare parte, indiferent de cum a fost aceasta. Putin respect, deci.
9.Nu esti singur pe lumea asta! Asta ar trebui sa inteleaga mai multi. Sa ne uitam in stanga si in dreapta, sa incercam sa ajutam cum putem, pentru ca nu se stie cand o sa avem si noi nevoie de cel putzin un umar pe care sa plangem. Sa avem suflet, ma…
10.Ceea ce nu ma omoara…ar fi bine sa dispara din calea mea! Si poate asta este unul dintre cele mai importante principii sau caracteristicii ale mele…Roata se intoarce mereu, si daca n-o face de buna voie, trebuie s-o intorci tu. Cine cade, plange, se ridica, si pune mai departe piedica celor care l-au impins. Stiu ca nu e cea mai buna judecata, dar in lumea asta totul se plateste.

Siiiii, partea a doua 🙂 :
NU POT SA RENUNTZ LA:
…cei dragi.Si aici ma refer la prieteni si familie 🙂 nu i-as da pentru nimic in lume.
…carti si toate caietele mele de citate. Sunt deja o parte de mine, ma definesc in cele mai profunde intelesuri ale mele.
…muzica. Simt ca o iau razna daca melodiile mele de sufletel, de boceala, de zbenguit, de visat.
…tzelurile si planurile mele de viatza.Am avut nevoie de ceva timp ca sa ma hotarasc si sa-mi conturez bine asteptarile si nu am de gand sa mi le schimb pentru nimic in lume!
…garderoba mea, produsele de ingrijire si cosmetice. Si toata categoria asta imensa intra tenesii, blugii, spuma de par ( cretz cretz 😀 ) si fondul de ten. Stiu ca nu e ceva cu care sa ma mandresc, dar e singurul meu articol de machiaj ( ca sa zic asa), pe care il folosesc zilnic. Restul..mai rarutz 🙂
…micile mele placeri: cola, ciocolata, o sedinta foto din cand in cand, o plimbare, un ceai la Carturesti, o barfa mica.
…religia mea. Cu toate ca nu sunt cea mai credincioasa persoana, nici nu concep sa trec la catolicism sau si mai si, la islamism. Ha!
…amintirile mele.Nu regret nimic din ceea ce am facut; este ceea ce mi-am dorit la momentul respectiv.
…mandria mea!
…iubire, indiferent cat de multe dureri si suparari mi-a adus!
…principiile mele, oricat de stupide sau de imposibile ar parea unele dintre ele! 🙂

Si nici macar nu stiu de ce se numeste asa, stiu doar ca e cel mai potrivit nume pe care il poate avea un amalgam de lucruri, senzatii si trairi…Si daca tot vine vorba de un tot unitar, m-a intrebat cineva pe mess azi cum e in 2010. Pai cum sa fie? 🙂 aproape ca in 2009, nu simt nici o diferenta deocamdata. Stiu doar ca unele planuri par mai aproape azi decat erau acum cateva zile. Nu stiu daca ma sperie gandul asta sau daca ma face fericita…
Si cam asta a fost cu 2009, o antologie. Mai iarta omul, mai greseste, mai trece peste, mai invata, mai rade, mai plange, se asteapta la niste rezultate, primeste altele…Pentru ca asa e: nu ii poti spune soarelui cat de tare sa lumineze si nici ploii cata apa sa verse.
Si daca chiar vretzi sa stiu ce fac eu la inceputul anului, cand toata lumea e amortzita, va spun sincer ca sunt si eu la fel… Stau cu ochii de cateva zile incoace in niste biletele. Nu stiu daca au si altii obiceiul asta, dar de vreo 3 ani incoace eu practic o chestie care habar nu am daca ma ajuta, pentru ca azi poti sa fii si maine sa te duci naibii…dar cu sigurantza imi da o liniste si o stare placuta in ultimele zile ale lunii decembrie si imi creeaza cele mai frumoase amintiri :). Pe niste biletele de hartie scriu pe scurt ce planuri am pentru anul viitor. Unele chiar sunt foarte importante, altele sunt niste simplie baliverne sau niste chestii personale de care mi-ash face foarte mult rau daca m-ash rupe. Le citesc de multe ori si dupa le pun intr’o cutie alaturi de alte bucatele de hartie din anii precedentzi…Facand un bilantz pe 2009, mi-am dat seama ca pe plan personal si profesional mai ales, am avut un adevarat succes. Sentimental insa, sunt corijenta…si asa o sa raman pana cand n-o sa dau examenul de trecere…
Si da, e si asta o antologie… Am descoperit melodia asta exact cu o zi sau doua inainte de revelion si stiind ca nu trebuie sa plang pe 1 ianuarie ca sa nu am parte de ghinion pt tot restul anului, m-am abtinut de la bocit cam toata saptamana…Si a fost al naibii de greu, tot ascultand Shakira – „antologia”…