Doar nu e prima oara, nu?

Dar pentru ea nu e prima data cand e nefericita. Si nu va fi nici ultima. Mai rau decat orice este ca nu e prima oara cand e amagita, cand adoarme cateva nopti la rand cu zambetul pe buze, cand se trezeste cu cearcane de bucurie adanca, dar nu conteaza! Ca ce naiba, lumea nu se uita in ochii ei, ci prin ea si nu conteaza ce arata, ea stie ce simte si ce vrea. Si brusc este lovita de nici ea nu stie ce, exact in moalele inimii si hemoragia interna e atat de puternica incat parca simte fiecare picatura care se loveste de un perete deja tocit… Si deja nu mai e iubire si nici ura nu e, ca sa stie si ea pe cine sa injure; nu… e doar o nenorocita de teava care se sparge mereu, parca e lipita la loc cu guma Orbit ca al dracu’ instalator nu e bun de nimic! Dar pe ea nici atat n-o intereseaza, pur si simplu nu poate sa schimbe teava aia si o lasa asa… intr-o buna zi, poate ca o sa fie in stare s-o scoata de unde e, sa o rupa si se loveasca cu capul de ea pana cand hemoragia aia o sa devina externa, ca sa vada si altii prin ce trece de fiecare data.

Nu, pentru ea clar nu e prima oara cand e ranita…si parca nici nu mai stie cum e sa fie altfel. Nu mai crede nimic frumos in jurul ei, se indoieste de tot. Dar nici nu poate sa nu creada anumite cuvinte, ca doar dracu’ stie sa iti intinda o mana, dar nici ca te mai lasa daca faci greseala s-o apuci. Nu se poate abtine sa nu radieze cand aude ceva ce i se pare frumos si nici sa nu planga cand cade totul pe ea. Stie ca a doua zi o sa se ridice din gramada de moloz si o sa bantuie prin oras printre alte cladiri vechi, pentru ca doar cu trecutul mai poate trai. Stie ca poate azi e nasol, dar maine va fi sigur si mai urat si daca reactioneaza asa inca de pe acum, mai incolo cine o sa mai planga pentru ea? Pentru ca n-o s-o faca nimeni…lumea nu stie sa stearga lacrimi, dar apoi sa simta odata cu cineva..? Lumea parca nici nu mai stie ce sa-i spuna ca s-o faca sa inteleaga…Lumea asta parca e proasta si stie doar sa priveasca in gol. Parca se hraneste din suferintele alora. Parca…ah, bagami-as!

Dar nu e prima oara cand teava aia ii da palpitatii…cu totii avem probleme inauntru, in case, nu? A crezut pentru cateva secunde ca a rezolvat’o, dar a inceput sa curga iar. Ce dracu’ sa se faca daca nu gaseste nici un meserias bun?! Teava asta a inundat’o de atatea ori incat parca i se pare normal sa traiasca intr-o balta de confuzii, intrebari, nedumeriri, nervi, suparari. Si Doamne, ce n’ar da sa se inece odata! Oricum nu a invatat-o nimeni sa inoate si deja i se pare ca e cam tarziu…Nu mai vrea nici colac de salvare,nu are asa ceva in casa. Nu a avut nimeni grija sa i-l lase intr-un colt, in debara. Nu a avut nimeni grija de ea.

Nu, nu va fi prima oara si cu siguranta nici ultima cand va ramane intinsa pe burta in holul aproape intunecat ( la naiba, acum parca sunt niste probleme si la nu stiu ce fire de curent) si facand cerculete in acea balta,va astepta sa ajunga apa la vecine si s-o ajute ele cumva, pentru ca singura nu poate. Or sa vina si da, o sa ii fie si ei mai bine. In fond, teava aia va fi acolo si maine si in anii urmatori.

Se gandeste ca poate guma Five ar fi mai buna…

 

Inchidem paragraful…

Ce pot spune…A venit si ultima zi de vara…Doamne, acum 3 luni nici nu stiam unde voi fi si ce voi face…cum e viata asta…:) Reciteam ce am scris aici, pe 1 iunie si nu ma indur sa deschid arhiva acestui anotimp. Sa-mi trag doua palme daca am curaj! Mi’e ca o sa am impresia ca am trecut prin prea multe si ca o sa ma umfle plansul.
Stiti ca de obicei, cand se lasa cortina, eu mai fac un bilantz. De data asta nu ma simt in stare. Zic doar ca a fost greu greu greu, dar si frumos. Si sincer, stiu ca greul incepe de-abia din toamna, stiu ca va fi mai rece, mai strain totul…dar eu sper ca lumea sa nu fie chiar atat de rea pe cat se spune si eu atat de ghinionista pe cat ma stiu :).
La final de vara am primit niste premii care ma indulcesc un pic in perioada asta. Ma bucur ca Nice si Dragos se gandesc mereu la mine si ma flateaza faptul ca Twisted Chocolate ma pune cap de lista si la cadouri, si la lepse. Imi cer scuze ca am vazut tarziu premiul acordat si de Cami si sper sa ma ierte :*. De data asta, nu am sa mai nominalizez persoanele care primesc acest desert. Pentru ca trece luna august, trec zilele calduroase si toata lumea trebuie sa intre cu ceva frumos in noul anotimp. Asa ca, bloggeri sau simpli cititori, poftiti de serviti cateva prajiturele! Meritati pe deplin!

Imi cer scuze fetelor, dar am sa trec si peste partea cu „10 lucruri care imi plac”. Sigur am mai scris asta pe undeva, dar rabdarea este o virtute pe care eu nu am, deci…articolul acela va ramane un mister pana cand un curios il va cauta :). In schimb, mi s-a parut interesanta o leapsa de la Twisted Chocolate, peste care nu pot trece cu vederea. Ce am in minte acum? Dar voi ce aveti? Doritorii sa ia tastatura in brate si sa ii dea drumu’!
Lasagna si Mousse de ciocolata – mi le pregateste mami cand vrea sa ma rasfete. Si ii iese de fiecare data! Ma bucur atat de tare in unele momente ca nu sunt o pitzi care tine la fiecare gram al ei… de sambata incoace, functionez numai pe baza acestor doua preparate :”>.
Diminetzi de vara/de toamna – le ador! apa rece ca gheatza sau ceaiutz cald, in functie de perioada. Trec unele, vin altele…
Bucuresti – ma asteapta si il astept! Sunt dornica sa cunosc, sa invatz, sa umblu, sa vad. Odata ajunsa acolo, o sa va povestesc si mai multe si o sa va dau si mai multe poze de criticat! 🙂
Vise – am mai multe decat oricand. Ah da! Si planuri, si asteptari…din toate punctele de vedere! Trag aer in piept si o sa vi le povestesc pe toate la momentul potrivit.
„Siento que te conozco ase tiempo” – o ascult acum. Am melodia asta de acum 6 ani si am regasit’o recent. E pe repeat, inchid ochii si ma gandesc.

P.S: petreceti aceasta ultima de vara cat mai frumos! incercati sa nu stati tristi si sa faceti ce va place! Ca sa avem ce povesti in zilele grele de iarna, cand o sa stam inzapeziti in case.

 

Bad day for everyone

Imi spunea aseara Stefan ca ar trebui sa ma inspir si mai mult din realitate atunci cand scriu articole. Sa urmaresc lumea pe strada, sa fiu atenta la unele evenimente si persoane din jurul meu si sa povestesc despre asta.
Cred ca ziua de azi este semnul ala de carte care marcheaza inceputul capitolului de toamna: vreme mohorata, innorat, destul de rece. Vara priveste cu un ochi catre noi, mai da din gene, dar e deja cu un picior in prag. Poate din cauza asta sau poate nu, in dimineatza asta cand am iesit doar pentru o ora din casa, am observat multi oameni tristi, ingrijorati, aparent nefericiti.
E una din zilele alea in care mi s’a intamplat sa vad nu doar o singura persoana pe strada gata sa izbucneasca in lacrimi. Langa o patiserie din Tomis 3, statea pe ciment o batranica. I’am intins din reflex 1 leu si am observat cum s’a uitat lung la mine, si’a sters cateva lacrimi cu o batista murdara si mi’a spus „Sarut’mana, domnisoara!”. M-a cutremurat…nu ma consider atat de demna de respectul ei. Mai degraba invers.
In autobuz, in drum spre casa, imi plimb lenesa privirea de la geam catre calatori. Pe un scaun in fatza mea statea o mamica tanara ( maxim 25 de ani), o femeie simpla, modesta, poate chiar saraca, cu o fetita blondina in brate, care se uita foarte fascinata la masinile ce treceau. Mamica isi facea de lucru cu parul copilei, in timp ce isi tragea nasul. Se intorcea cu capul in alta parte ca sa nu i se vada ochii inlacrimati atunci cand fetita ii arata ” uite, mami, urca un bebe!”.
Cand ajung pe langa bloc, ma gandesc sa ma duc sa aprind o lumanare. Nu am mai fost de mult si e cazul…am nevoie sa ma simt linistita si usurata…cel putin, daca nu acum, mai incolo sigur. La poarta bisericii, trec incet pe langa o femeie mai in varsta care programa o inmormantare impreuna cu parintele; ii murise sotul si luni urmeaza sa’l ingroape. Era palida, avea cearcane adanci si contrar celorlalte femei, avea ochii uscati. Avea baticul negru tras pana pe ochi si imediat cum termina o propozitie, isi acoperea gura cu o batista, ca si cum si-ar inabusi constant un tipat de durere…
Da, azi e o zi trista pentru multa lume. Nu stiu daca e o regula generala, dar aparent…ma rog…si eu am o zi foarte grea. La fel vor si si urmatoarele.

 

Timp…incotro mergi?

Inca nu pot sa imi gasesc cuvintele pentru ca inca nu sunt in stare sa constientizez ca au trecut 4 ani 🙂 unii dintre cei mai frumosi…
Nu vreau sa scriu mult pentru ca oricum nu multi stiu momentele triste sau fericite prin care a trecut 12C’ul… Dar ati vrut sa stiti cateva detalii, sa vedeti cateva poze si m-am gandit sa tastez si eu ceva, in sfarsit…
Nu ne-am gandit ca o sa fim atat de tristi…nu ne’am gandit ca o sa ne fie dor deja. Ne’am strans la miezul noptii pe ringul de dans si am format un cerc si am plans toti pe „Ani de liceu” pana n’am mai putut…si am plans si cand am baut sampanie. O gura de alcool, doua de lacrimi inghitite…
N’au venit nici multi profesori de la clasa noastra, dar nu ne’am suparat. Cred ca cei mai importanti au fost acolo…cei carora le’a pasat si pe care ni’i vom aminti 🙂 oamenii care au tzinut la noi si la care am tzinut si noi ( suntem cam exclusivisti, nu ne place de toata lumea 😆 sau ma rog…cel putzin asa am fost :-< ).
Am dansat pana nu ne-au mai tzinut picioarele si cand n'am mai putut, ne'am descaltzat si tot nu ne-am lasat. DJ'ul ne'a facut dedicatii peste dedicatii, cu toate ca ne'am rupt pe tot felul de melodii in coltzishorul nostru…Am ras cel mai tare si cred ca am plans cel mai tare…
Zilele astea am umplut Facebook'ul cu poze si am stat pe site'ul ala nenorocit mai mult decat pana acum… in toate comentariile noastre nu ne venea sa credem ca am terminat…Mai avem cateva zile, cateva momente importante, mai avem de dat bac'ul si evident, betziile de dupa exemene 🙂 chiar daca nu o sa ne mai vedem la liceu, avem noi grija sa ne intalnim. Da, inca suntem in faza de negare: noi inca o sa mai stam in banci, noi inca nu putem sa ne trezim dimineatza ca sa ajungem la primele ore, noi inca o sa mai chiulim si o sa ne chinuim dupa cu cereri si scutiri, noi inca o sa mai copiem de o sa rupem la teste si la teze si inca o sa mai facem prostii. Pana in ultima zi sau pana o sa uitam cat de cat…
Poate ca regretam ca am fost uneori rai unii cu altii… poate ar fi trebuit sa fim mai uniti…Dar niciodata nu am lipsit de la majoratele noastre si nici nu ne'am lasat unii pe altii cand am avut probleme. Ne'am acoperit mereu cand directoarea ne baga in shedintze si nu doar de cateva ori am avut parte de asa ceva :). Da ma, am fost cei mai tari din tot liceul in ciuda a tot ce a fost. De noi or sa isi aminteasca multi profi, multi colegi mai mici…noi am avut cele mai tari piese de teatru si noi am aparut cel mai des in presa. De buni, de rai, de nenorociti, de extraordinari….ne stie un liceu intreg 🙂 Si ne stim si noi…citisem pe blogul cuiva ( imi cer scuze, dar sunt atat de turburata incat nu-mi amintesc ca „OAMENII UITA, DAR SUFLETUL NU!”…Sa stiti ca e pe bune…

P.S: incepand de azi, o sa scriu mai rar 🙂 sunt si confuza, am si mult de invatat pentru ca pana acum am pierdut timpul… o sa va citesc mai rar, o sa public mai putzin…dar nu sa va las :* am sa onorez mereu orice leapsa si o sa va mai povestesc ce fac si pe unde umblu…

 

Daca e ultima joi din primavara…e leapsa!

E ultima zi de joi din aceasta primavara…Nu a fost deloc buna pentru mine. Incerc si acum sa ma calmez si sa-mi spun ca merit mai mult de atat. Pentru ca stiu ca asa e…
Leapsa de la Nice mi-a dat de lucru pentru 10 minutzele si chiar si acum cand am terminat’o, am mai ramas un pic sa meditez asupra ei. Pentru ca intrebarile astea simple ridica cele mai complexe raspunsuri. Mi-am dat seama ca sunt guvernata de dragoste… mi-am dat seama ca imi merge bine pe orice plan, mai putzin pe ala sentimental. Dar cu toate astea, nu am de gand sa ma opresc intr’un loc si sa astept. Am multe de facut.
Leapsa merge la tot blogroll’ul dar si la toti amatorii, bineinteles 😀 M-am gandit sa nu nominalizez pe nimeni pentru ca sunt sigura ca o vor fura mai multi…

Zodia: Scorpion. Sunt in stare sa-i citesc biblia Diavolului si ala m-ar asculta 😆

As vrea: sa iubesc si sa fiu iubita din tot sufletul in mod permanent si irevocabil !!!

Pastrez: toate pozele si multe dintre caietele mele inca de la gradinita pana in prezent ( mai ales pe cele de matematica – sa vada si copiii mei ca la 10 ani stiam sa fac exercitii si probleme 😆 ).

Mi-as fi dorit: si mai multa ambitie decat am. Niciodata nu e destula, zic eu…

Nu-mi place: sa fiu tradata, mintita sau inselata

Ma tem: ca n-o sa ajung ceea ce imi doresc, ca n-o sa fiu niciodata atat de fericita pe cat imi doresc :-< .

Aud: si ce nu trebuie. Aud multe fara sa vreau si nu intotdeauna e bine. Cateodata doare.. vorba unui fost prieten: ceea ce nu stii, nu te poate rani.

Imi pare rau: ca nu pot face mai mult pentru cei la care tin

Imi place: sa muncesc pentru ceea ce imi doresc si sa ajung undeva sus doar prin propriile mele forte.

Nu sunt: mai calma, mai disciplinata. Dar nu tzin neaparat sa ma schimb.

Dansez: da! prin cluburi cateodata, la petreceri, prin casa :”> .

Niciodata: n-am sa las pe nimeni si nimic sa ma transforme intr-o persoana slaba, fara caracter.

Par: mai fitzoasa decat sunt. Aparentele inseala mult; eu chiar sunt cuminte. Dar nu ma chinui sa le schimb impresiile oamenilor despre mine.

Plang: din suflet. Intotdeauna… cu urlete, cu vaiete, cu zbierete. Plang rar, dar puternic. Cand suspin, sunt doar putzin zgaraiata. Cand curg lacrimi, curge sange.

Nu-s intotdeauna: calma. Asta e!

Nu-mi place la mine: ca iert prea mult. In majoritatea cazurilor, nu se merita.

Sunt confuza: nu prea mi se intampla. De obicei, stiu ce vreau.

Am nevoie: de iubire, mai mult decat orice 🙂

Ar trebui: sa stau sa ma gandesc 5 minute inainte sa tzip si sa fac scandal. Dar deja am inceput sa lucrez la chestia asta si chiar incerc sa ma controlez 😀

P.S: Gianna Nannini – Io. Nu stiu cati cunoasteti cantareatza sau melodia; versurile sunt aici. Sper sa va placa…pe mine ma descrie destul de mult :”>.

 

O fata ca ea

Citisem eu la Loryloo ceva despre lansarea noului album Directia 5…nu sunt fana innebunita, dar au baietzii astia niste melodii de care e imposibil sa nu te indragostesti, mai ales daca esti o domnishorica mai siropoasa cateodata…
Si stand zilele trecute in mashina Smarandei, s’a gandit colegutza mea sa imi puna o melodie ca sa nu ma plictisesc in timp ce ea isi curatza gentutza. Si daca nu eram cu ea si Blondis cred ca izbucneam intr’un plans interminabil…
Mi’au aparut in fatza ochilor tot felul de imagini din trecut, scene din partea fostilor prieteni…Mi’am amintit de cate ori le’am zambit frumos cand imi spuneau ca nu putem sa ne vedem pentru ca au treaba, mi’am amintit de cate ori treceam cu capul sus pe langa ei dupa o despartire si in ce hal plangeam dupa cu perna in bratze pana o umpleam de rimel…Mi’am adus aminte ca am fost inselata de atatea ori incat acum am ajuns sa depistez minciunile de la o distanta considerabila; dar nu sunt mandra de asta.
Si stiti la ce ma gandesc acum, cand ascult melodia asta? Ca roata se intoarce, cum spune Habiba… dupa o anumita perioada, toti fostii mei prieteni cu care m-am reintalnit mai mult intamplator mi’au spus ca au fost niste fraieri, ca cel care va ramane mereu langa mine va fi cel mai norocos baiat de pe pamant…si ma intreb acum la ce imi folosesc toate regretele lor…ma mai intreb si la ce imi foloseste faptul ca in toate relatiile am incercat sa inteleg si ce nu as fi conceput niciodata, am incercat sa sustzin si sa ajut cat mai mult, am privit numai inainte in ochii iubitului meu si niciodata in stanga si in dreapta la altzi.. Recompensa mea a fost ca la sfarsit am suferit de 3 ori mai mult…si cand am avut zile negre tot pe capul prietenelor mele am ajuns.
O fata ca ea… macar de ar fi fost iubita cat iubea…

O fata ca ea (click aici ca sa ascultati ceva care o sa va topeasca in mod sigur)

Poate n’ai stiut sa pui
Un cuvant la locul lui,
Tot ce iti doreai sa’i spui…
Poate nu i-ai aratat
Ca o iubesti cu adevarat,
Tot ai uitat…
O fata ca ea,
Merita toata pretzuirea ta…
O fata ca ea…
S’o iubesti cat te iubea