Mi-am flituit prietenul acum cateva ore spunandu-i ca am de gand sa ma uit la un film de desene animate cu mama. Si am inceput. Ma uitam la fatza maica-mii, statea cu ochii intredeschisi. Miorlai: „Hai maaa, nu dormiii!”. Mama ii deschide larg. Ranjesc multumita. Dupa 10 minute…nu se poate! Se intampla iar! De ce tocmai mie?! Ma ia somnu’… da’ ma ia tare! Mama se prinde si pleaca din patul meu. O aud, dar nu ma sinchisesc sa ma ridic din bratele ursului ( da, dorm cu un ditamai ursul in pat pe post de 2-3 perne pufoase). Ma trezesc acum cateva minute si imi anunt prietenul ca iar am esuat lamentabil in a vedea un film cap-coada. Replica lui este la statusul meu. Pai adiiiiiica?
Ma, e chiar enervant, serios! Nu vreau sa adorm cand ma uit la cate un film, pur si simplu mi se intampla, si asta indiferent daca sunt obosita sau nu. Initial, mi-am spus ca adorm numai la filmele proaste, dar acum ma uitam la „Despicable me” si chiar ma gandesc cat de bun trebuie sa fie un regizor ca sa propulseze o creatie dincolo de visele mele.
Ca sa nu mai spun ca deja sunt cunoscuta de catre persoanele mai apropiate pentru acest lucru. Adica se stie ca nu eu ma uit la film, ci ca filmul ma admira pe mine. Ma, si chiar e al naibii de enervant! 😦

E prea cald ca sa mai fac ceva. Deja…
Daca nu ar veni bacul si admiterea, as fi fost de mult mutata pe plaja. Si stiu ca nu as fi fost singura.
Nu mai suport altceva fierbinte decat cafeaua de dimineatza, pe care, fie vorba intre noi, am cam inceput s’o fortzez. Pentru un „posibil viitor ofiter de politie”, ar trebui sa duc o viatza mai sanatoasa sau macar sa mananc un pic mai mult. Mi’ar fi greatza.
Nu prea mai pot sa privesc mai departe de 3-4 zile. Sunt cam obosita si am nevoie de somn ca sa ma refac. Sunt dezamagita de multe persoane; cu toate ca le stiam adevarata fatza, am crezut ca nu or sa mai priveasca spre mine, dar m’am lovit exact de zambetele lor prefacute. Mi’e sila.
Nu mai suport altceva amar si tare decat cafeaua de dimineatza si asteptarea sora’mii, care trebuie sa ma bage intr’o sedintza de infrumusetare.
Ma uitam de dimineatza intamplator pe HBO. Am dat de un film „Miss Pettigrew lives for a day”; nu va bateti capu’ cu el, mie nu mi s’a parut cine stie ce. Dar melodia de mai jos cantata de Amy Adams si Lee Pace„If i didn’t care” mi’a adus un zambet tamp si nostalgic pe fatza…Cum ar fi daca nu mi’ar mai pasa? As fi oare mai linistita sau mai fericita…?
Nu mai suport altceva mai siropos si mai inselator decat melodia asta, perfecta de ascultat dimineatza, in timp ce te intinzi in pat, strangi perna in bratze si te gandesti la…tot. Inclusiv la ce ar putea aduce vara asta, dar si la ce ar putea ea sa iti fure.

If I didn’t care more than words can say
If I didn’t care would I feel this way?
If this isn’t love then why do I thrill?
And what makes my head go ‘round and ‘round
While my heart stands still?