Stiam eu ca Sandra e nebuna. Acum m-am convins! 😆 Dar imi place de ea. Nu ma asteptam sa cunosc atatea persoane de treaba si nici sa ma atasez de cateva inca din primele saptamani petrecute la facultate. E placut sa vad ca pot tine enorm si la prietenii care nu s-au legat neaparat acum 10 ani. Bine spunea Septimiu Chelcea… „nu tot ce e vechi e si profund”. As completa eu ca nu tot ce e nou e superficial sau lipsit de importanta. Dar deja aberez.
Coleguta mea creata mi-a trimis urmatorul mesaj pe facebook ( da! Facebook 😆 ):

O prietena mi-a sugerat ca ar trebui sa facem ceva special pe facebook pentru a spori transparenta si constientizarea luptei contra cancerului de san la femei, pe luna octombrie.

E un lucru usor de facut si va propun sa participam impreuna astfel incat sa devina un eveniment memorabil.

Anul trecut ideea era sa posteze fiecare pe peretele facebook culoarea sutienului sau. Aceasta initiativa feminina a lasat in dubiu barbatii timp de cateva zile, in timp ce femeile pareau ca scriu aleatoriu niste culori.

Jocul din acest an are legatura cu geanta voastra. Va trebui sa scrieti pe perete unde anume va lasati geanta in momentul in care intrati in casa sub forma „Imi place pe….” si adaugati locul. De exemplu:”imi place pe pat” sau „imi place pe masa din bucatarie” sau „imi place pe scaunul de la birou”. Ati inteles?

Bine! Scrieti raspunsul vostru pe (status) peretele facebook (si nu ca raspuns la acest mesaj!) si trimiteti la cat mai multe femei acest mesaj.

Mi-a placut ideea la nebunie! 🙂 Adica nu cred ca e ceva cu o finalitate palpabila, nu cred ca ar avea alt scop decat cel de distractie. Si nu puteti spune ca nu e funny sa vedeti pe la statusuri chestii de genul: ” Mie imi place pe canapea!”, „Mie imi place pe cuier!” sau „Imi place In bucatarie, langa cuptorul cu microunde!” :lol:. Ii face pe multi sa ridice o spranceana sau sa se scarpine in cap. Deci care aveti cont de Facebook si va surade si voua acest juculet, dati-i bataie! Care nu, dar totusi aveti cateva idei traznite, va puteti manifesta aici. Uimiti-ma!

Reclame

S-a gandit cineva acolo sus si la saracele eleve care au avut examene peste examene si pentru care vara a inceput la sfarsitul lunii iulie. Asa am avut ocazia sa merg impreuna cu Blondis, amandoua invitate de Habiba, la cea de-a doua seara din cadrul FashionTV Summer Festival, care a avut loc la Grand Hotel Rex din Mamaia.
Cum eu ador defilarile de moda, nici gand sa nu merg. Plus de asta, ia sa vad ma si eu o prezentare Catalin Botezatu live. In afara faptului ca mi se pare un barbat foarte elegant si muncitor, nu stiam mai nimic despre creatiile sale.Seara a inceput exact cu modelele lui… si am ramas masca. Rochii superbe, manechine profesioniste, muzica, atmosfera. A avut tot ce a fost nevoie pentru a ma impresiona ( nu eu conteaz de fapt aici, ci publicul de specialitate, dar asta este o alta poveste) si a ma face sa declar hotarata, in sfarsit: CATALIN BOTEZATU E CATALIN BOTEZATU!. La sfarsitul prezentarii, Bote a aparut pentru cateva momente pe scena. As fi sarit direct in bratele lui, daca nu ar fi fost o…piscina intre noi :(. Ideea este ca am fost foarte entuziasmata sa-l vad si live, dincolo de sticla. Si la fel de incantata am fost si de colectia sa.Si da, modelul in roz este Bianca Dragusanu :).




Colectia „Mega structuri” a lui Mihai Albu a fost intr-adevar socanta si nu cred ca gresesc daca afirm ca tot publicul a ramas masca la vederea manechinului care a defilat pe toata scena purtand o pereche de pantofi inalti de 37 de cm ( daca va uitati atent, veti vedea cat de interesant este modelul – construit practic in „oglinda”). In afara de aceasta piesa de rezistenta, intreaga prezentare a fost foarte deosebita – o atmosfera electrizanta, nonconformista, mareata. Wow!





Ce nu prea mi-a placut insa a fost prezentarea unei colectii toamna-iarna pentru barbati ( nici macar nu am retinut numele designerului, rusine sa-mi fie). Mi s-a parut plictisitoare ( dincolo de tentativa organizatorilor de a crea o atmosfera selecta – cativa violonisti au urcat pe scena), ma asteptam sa imi curga balele dupa modele masculine, dar am avut dezamagirea de a nu vedea nimic special si nici piesele vestimentare nu mi s-au parut deosebite. Sure, in poze arata bine. Dar live… un model avea un costum prea mic pentru el, unul avea pantalonii prea scurti, altul prea lungi, cativa nu aveau sosete..:) Dar ce stiu eu, nu? Parerea criticilor de moda conteaza, eu sunt mai profana cand vine vorba de haine pentru barbati.


„Mai fetelor, astea sunt manechine?! Arata mai degraba a modele din Hustler!”, imi spune zambind un barbat care statea langa mine. Si intr-adevar, modelele care au defilat pentru Wanda’s Dream aveau tot ce le trebuie.Se putea observa de la o posta ca nu faceau parte din categoria manechinelor de 40 de kg cu care am fost obisnuiti. Partea asta mi-a placut. E o speranta in plus pentru fetele cu forme. De ce sa promovam numai slabanoagele? Eeeeh!!! 🙂




Recunosc, nici macar nu auzisem de Clara Rotescu.Who can blame me?! Norocul meu ca am vazut aseara ce poate crea si acum stiu despre cine vorbesc:). Colectia ei a fost plina de culoare, dar ce mi-a placut cel mai mult a fost atitudinea modelelor care au renuntat la rigiditate, au mai zambit, s-au miscat lejer, dar totusi profesionist. Foarte original!



De Valeria Marini am auzit inca de la 14 ani, de cand am mers pentru prima oara in Italia. Au avut grija matusile mele de asta :). Ma asteptam sa aiba o colectie eleganta, usor extravaganta, plina de culori puternice. Am apreciat inca o data fundalul muzical, care s-a potrivit perfect cu creatiile sale.






Revenind la final cu picioarele pe pamant, tin sa preciez ca in afara de modele, nu am vazut in public decat 2-3 femei despre care am putut spune ca da, sunt frumoase, arata bine, se imbraca bine. Cat despre baieti…zero. Mi-am rugat prietenele chiar sa ma atentioneze daca zaresc vreun baiat frumos, nu doar…frumos imbracat :).
Banuiesc ca seara a continuat si dupa ora 1. Trebuia sa cante Inna, apoi mai avea loc nu stiu ce petrecere in aceeasi locatie. Dar cum nici eu, nici Habiba si nici Blondis nu suntem fane, am preferat sa ne intoarcem acasa.Oricum eram obosite si personal pot sa declar ca ma rupeau sandalele cu tocuri. Thanks God ca aveau doar 10 cm, si nu 37 :lol:…

Nu exista om original 100%…mereu copiem ceva de la altii, suntem fortzatzi sa facem asta. Chit ca e imbracamintea, muzica preferata sau unele gesturi, asta este…partial, suntem niste kitch’uri umane involuntare. Nu ne permitem sa ne facem toate perechile de blugi la comanda si nu ne permitem sa avem un vocabular propriu in intregime…Saaau, de cele mai multe ori, cand facem parte dintr’un grup, tindem adaptam limbajul folosit acolo si obiceiurile respective. DAR ASTA NU INSEAMNA CA TREBUIE SA COPIEM LA MODUL NESIMTIT CHESTII DE CARE HABAR NU AVEM, DAR NE PLAC DOAR PENTRU CA SUNA FRUMOS!!!
Am observat de mai mult timp incoace ca inspir multe persoane din jurul meu…de fapt, inspirat, e putzin spus 😀 Unii imi copiaza gesturile, statusurile…Dar cel mai tare ma deranjeaza cand cineva imi foloseste propriile idei!
Odata, am scris o poezie si am pus cateva versuri din ea la o descriere pe hi5…Peste doar cateva zile, vad la statusul unei tipe oarecare din lista mea, versurile mele! Ceea ce m-a intrigat a fost faptul ca tipa este dintr’un liceu din fundul orasului si nu are cam nici o treaba cu mine! Avem vietzi total diferite si nu inteleg cum a reusit ea sa se regaseasca in poezia mea. Culmea culmilor este faptul ca am intrat pe ea si am intrebat’o de unde a luat statusul pentru ca evident, mi se parea foarte cunoscut. S-a aratat a fi chiar foarte jignita de observatia mea si mi-a spus ca sunt versuri dintr’o melodie pe care a gasit’o pe net…Pardon?!
Dar m-am prins eu ca cel mai des ma imita colegele mele mai mici, de clasa a 9-a sau a 10-a. O tipa de genul mi-a facut niste complimente in legatura cu cateva poze pe care le facusem in noiembrie la ruine (au aparut si pe blog). Cateva zile mai tarziu, vad poze slabe calitativ facute EXACT in acelasi loc unde mi-a facut si mie Habiba niste poze profesioniste :)…Huh?!
M-am prins eu ca este si multa lumea care imi citeste blogul :d ma bucur sa vad asta! La inceput sincer, mi-a fost teama ca o sa fie ceva ignorat sau ca o sa duc lipsa de subiecte…se pare ca n-a fost asa! Mi’ar placea totusi sa pot vedea exact cine imi viziteaza blogul…Pentru ca mi s-a intamplat de cateva ori sa public un articol pe o anumita tema si in urmatoarea zi, din cauza ca anumite persoane s’or fi simtit atacate, comportamentul lor fatza de mine era schimbal radical. Caci daca privirile ar fi ucis…eu as fi fost un zombi de mult! 😀 Pentru ca scriu ce vad, scriu ce vreau, scriu pentru ca vreau! Ciudat este cum mai sunt cateva persoane care vad lucrurile EXACT ca mine 😕 in lista de mess le-am intalnit pe toate…am recunoscut pasaje din ceea ce scriu eu aici la statusurile lor si am zis „CE DRACU?!”.
Problema mea este una tripla:
1. Mai bine suntetzi proaste pe intelesul vostru, decat destepte pe al meu! Daca ati fost obisnuite numai cu revista de moda si manele nons-stop, daca suntetzi anticitit, daca viata voastra sta intr-un card si un ruj roz…nu incercati sa pareti ceea ce nu sunteti 🙂 Minulescu la statusurile voastre nu da bine, cand nici macar nu ati auzit de el!
2. Cat de mare sa fie tupeul persoanelor care ma vad zilnic, care sunt chiar in acelasi liceu cu mine, care ma saluta, dar care totusi, nu dau inapoi de la a-mi copia anumite cuvinte. Macar de ar fi persoane de care habar nu am…Nu stiu daca fac asta din nesimtire sau din prostie…
3. Ducem vieti diferite, ok? Tu umbli 24 din 24 pe tocuri si cu parul indreptat, eu ador cizmele joase si tenesii si am un par ondulat dezordonat. Ce putem avea noi doua in comun?! Eh bine, fragmentele mele…pe relatia: eu scriu – eu arat – tu vezi – tu adaptezi la tine.

Nu, nu e ceva de lauda sau ceva de bucurie faptul ca unii/unele copiaza lucruri de la tine! Mai ales cand persoanele respective nu sunt chiar de admirat! Daca m-ar fi plagiat cineva mai interesant, m’ash fi simtit flatata…Dar asta e, nu iese totul mereu asa cum vrem noi!:D
In fine, eu puteam sa rabd cu..frustrarea asta…Dar in seara asta am vazut la statusul unei colege de liceu care imi frecventeaza blogul (si blogroll’ul se pare), un citat din Lady Dorothy Nevill, care aparuse pe blogul lui Grapefruits acum cateva zile 😀 Evident, fata nu are treaba cu literatura, deci nu poate fi o simpla coincidentza…Asta m-a cam intrigat si m-a determinat in momentul de fata sa scriu acest post !