Yeah, yeah, dupa o saptamana de absenta, am revenit in peisaj 😀 Ma intrebase Alinutza daca bacul m-a mancat :”> ei bine, sunt intreaga, teafara si cu un birtai pietroiu’ luat de pe inima. Am avut niste zile oribile, niste dureri de cap si mai si…ca sa nu mai vorbesc de emotii. Au trecut toate. Acum astept rezultatele. Dar sincer, nu prea ma intereseaza cat iau; am realizat tarziu ca media de la bac nu’mi foloseste deloc la admitere.
Cum sunt totusi cam obosita si saptamana de emotii nu s’a terminat oficial, o sa va povestesc de’abia maine pe seara despre tot bacul. Momentan m-am gandit sa onorez o leapsa primita acum o saptamana de la Nice si Un nou sens.Ar fi fost mai bine daca as fi raspuns acestor intrebari in primele zile ale blogului meu, dar nu e tarziu nici acum. Daca m-ati uitat, va amintesc cu ce se mananca Choco Follie :D:

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai?

Choco, mandra posesoare a varstei de 18 ani, in floarea vietii si a nebuniei :lol:. Imi plac zilele de joi, lunile noiembrie si mai, diminetzile cu cafea si soare, viata la oras, ciocolata, Cola, cartile si iubirea :).

2. Ai porecle? Care?
Neah, nu va asteptati la ceva funny. Doar simple apelative pe care le aud in anumite situatii…Satana, Habiba, Elf, Spiri 😀

3. O melodie trista, una perfecta şi 3 care îti plac muuult (una e suficient) :
Ar fi mai multe, sincer..am un intreg repertoriu de miorlaiala :”>.

Melodie trista: (mi-au dat lacrimile si cand am postat’o :-< )

Melodie perfecta: (pentru momentele frumoase, perfecte…si imaginile imi plac foarte mult)


Melodie care imi place mult:
( Vama e Vama 🙂 )

4. Ai animal de casa? Care?
Nu mai am, am ramas fara toamna trecuta 😦 nu stiu daca sunt pregatita sa imi indrept atentia si dragalasenia catre alt animalutz pufos/panos/solzos.

5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?
Oooh, dar deja am. Unul din rolurile din „Neveste disperate” mi s’ar potrivi perfect :lol:.

6. Primul citat care iti vine în minte. Nu trisa, fara Google!
„Despre ceea ce nu se poate vorbi, e mai bine sa se taca” ( Wittgenstein). Si jur ca nu am trisat, mi-a picat la bac vineri :lol:.

7. Desenul animat preferat din copilarie.
Pai au fost cam multe..momentan imi amintesc de Sailor Moon, de Tom si Jerry, de „King Lion”, de Mica Sirena, 101 dalmatieni 😀 Da, am avut o copilarie fericita.

8. Iti place înghetata?
E retorica?

9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?
Eu sunt foarte multumita de prenumele meu :-?. Iar numele complet suna foarte frumos, spun eu ( nu am totusi de gand sa’l scriu). Adica, mi se pare ca are asaaa, o rezonanta deosebita :D. Dar totusi, daca as avea alte nume ( timpul nu-i pierdut, o sa ma „razbun” pe viitoarele mele fiice), mi-ar placea mult: Giada, Eva, Ingrid, Chloe.

10. Zi-mi un banc!
Bancurile nu sunt chiar punctele mele forte. Daca vreti sa cititi ceva haios, poftiti de facetzi o vizita pe la colegutzele mele – Alinutza si Rox., in mod sigur gasiti cateva ceva.

Reclame

Furata de la Loryloo, merge la tot blogroll’ul :D.

Daca eram un anotimp, as fi fost oricare ( toate au frumusetea lor).
Daca eram o luna, as fi fost noiembrie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost joi.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost dimineatza ( cu tot cu cafeaua ei).
Daca eram un animal marin, as fi fost o stelutza de mare.
Daca eram o virtute, as fi fost ambitia .
Daca eram o planeta, as fi fost Venus.
Daca eram un lichid, as fi fost Coca Cola ( cu toate calitatile si defectele bauturii respective :lol:).
Daca eram o piatra, as fi fost jad.
Daca eram un metal, as fi fost aur alb.
Daca eram o pasare, as fi fost acvila.
Daca eram o planta, as fi fost o zambila mov.
Daca eram o stare a vremii, as fi fost furtuna.
Daca eram un instrument, as fi fost chitara.
Daca eram un sunet, as fi fost un tzipat ( de durere, de tristete, de fericire, de..placere).
Daca eram un cantec, as fi fost „I don’t wanna miss a thing” – Aerosmith.
Daca eram un film, as fi fost „Mean Girls” ( cu sigurantza!) .
Daca eram un serial, as fi fost „Desperate housewives” sau chiar si „CSI – New York”.
Daca eram un oras, as fi fost Paris.
Daca eram un gust, as fi fost un dulce intepator, o aroma deee…sampanie.
Daca eram o aroma, as fi fost ciocolata.
Daca eram o culoare, as fi fost crem (desi merg mai mult pe non-culori).
Daca eram un material, as fi fost dantela uneori, dar si piele cateodata.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost buze ( fara doar si poate :lol:).
Daca eram un drog, as fi fost Ecstasy.
Daca eram un accesoriu, as fi fost un medalion cu numele meu.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambet insotit de un falfait din gene.
Daca eram o materie, as fi fost filosofie.
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Mica Sirena.
Daca eram o forma, as fi fost o forma in spatiu.
Daca eram un numar, as fi fost 12.
Daca eram o masina, as fi fost – …ceva negru si sport ( ooh doamne, nu ma princep deloc la masini).
Daca eram o haina, as fi fost o pereche de blugi.

Gata! Am recunoscut-o si acum un intreg cosmos masculin poate sa imi sara in cap! Femeile sunt paranoice, frate! Mereu suspicioase, cu sau fara motive! Si nu ma refer aici la cele care se simt inselate ( fara foc nu iese fum, deci ceva stiu ele), nu ma refer nici la cele nebune, care fac mereu crize sau creeaza cate un scandal.Nu vorbesc despre perioadele alea ale lunii cand suntem indispuse, ma refer la femeile care parca sunt mereu pe stop, la femeile care sunt vesnic suspicioase!
Intr-o singura ora de stat in oras am depistat doua tipuri de femei care au mereu impresia ca ceva nu e bine: gardienele si controloarele de pe tramvai/troleu etc. Am intrat in Mega Image cu Habiba si in afara de faptul ca o multime de priviri s-au indreptat brusc spre noi ca si cum am fi fost detinute fugare dintr-o inchisoare americana, o gardiana de vreo 40 si ceva de ani incepuse sa ne urmareasca serios cu privirea, ca si cum ceva ar fi fost putred. Ne-am gandit ca am intrat noi ca fraierele pe unde nu trebuie ( ni se mai intampla :”> ). Doar ca tipa a continuat sa se plimbe amenintatoare dupa noi printre rafturi, in timp ce noi incercam sa gasim naibii cat mai repede standul cu cosmetice! Dupa ce depasim cu greu tenatia de a arunca in cos cateva pungi de chips’uri ( ne-am multumit cu niste biscuiti amarati), mergem la casa sa platim. Asteptandu-ne randul, vedem ditamai standul cu prezervative…si ne umfla rasul ( discret, pe bune!). Adica, cum naibii sa ramanem serioase cand vedem niste prezervative UltraThin ( cam naspa pt baietzii care le folosesc 😆 gen..cat de thin sa fie?! =)) mi-a explicat Habiba ca inseamna altceva..whatever) sau altele – Performance ( n-as vrea ca un tip sa intre in cartea recordurilor avandu-ma pe mine drept cobai)???? Si HOP! apare alt cerber! O ditamai femeia in spatele nostru care se uita dubios la noi. Zevzeaca avea impresia probabil ca vrem sa bagam in buzunar o cutie de prezervative; ne-ai prins, femeie! Ne-ai citit ca pe niste carti inchise.. 😆
Cand urcam in troleu, ii spun Habibei sa bage mai repede biletul; imi mirosea a hoit – controloare! Trebuie sa recunosc ca m-am inselat partial, nu era vorba despre o femeie pe care o banuiam…dar dupa 2 statii vine o tipa care parea chiar ok si ne cere biletele; dezamagita, le valideaza. Cand intorc capul, mai vad inca o femeie care se luase in gura cu o controloare. Inainte sa cobor, stupoaaare! Mai vad inca una…si inca 2 ! Jesus! 6 controloare! Una statea ca o shefa cu coatele pe 2 scaune si zambea malitzios..
Bai, femeile astea sunt paranoice tare, zau! Eu inteleg ca meseria le cere sa controleze, sa aiba grija..dar nici in halul asta! Eu detest vanztoarele sau gardienele astea care nu numai ca stau cu ochii pe tine, dar te mai si urmaresc printre rafturi! Barbatii sunt mai subtili cand vine vorba de asa ceva, serios! Bravo baieti…aveti 1-0 la faza asta!

Am iesit si eu cu Habiba la „fotosinteza”, dupa cum spunea Invatatorul intr-un post de-al lui destul de recent. Dap, noi am scos nasucu’ afara cu intarziere intrucat fie am avut problemutze, fie vremea nu a fost chiar pe placul nostru. Dar cum nu ne-am mai vazut de cateva zile bune si cum ne tot straduiam sa iesim la cateva poze de vreo 2-3 saptamani incoace, am zis ca azi e ziua perfecta: soare, cald, vant usor; un maiuetz, niste pantaloni si hai prin zona veche a orasului si pe faleza la pozat!
Imi amintesc ca am citit la Nice un articol despre orase, printre care apare si Constanta, datorita vechimii sale si, langa, o poza foarte onorabila de pe faleza. Mai, cu parere de rau pot spune ca lucrurile nu stau chiar asa 😦 Faimosul cazinou de la malul Marii Negre este efectiv in paragina, nimic altceva decat o casa ideala pentru boschetari. Pacat! Pentru ca interiorul oricat de oribil ar fi, este mai mult decat artistic si am fi vrut sa facem cateva poze inauntru ( poate reusim saptamana viitoare). Stiu ca pare o cladire superba, dar o stiti pe aia cu „daca vrei sa iti placa lucrurile, priveste-le de departe. Daca vrei sa le detesti, apropie-te cat mai mult”. (pentru cei care nu stiu cu ce se mananca a doua poza, esti un carton pus la o fereastra a cazinoului pe care scrie „DACATEVAD IN CAZINO TE INPUSC”)

Cu toate astea, nu ni s-a taiat cheful de poze si am facut cateva reusite. Insa cand am plecat de pe faleza, am vrut sa mai facem cativa pasi prin zona veche; dar potzi?! Ca e tziganu’ la tot pasul! 2 fete singure, aranjate ( bine ca nu aveam tocuri), evident ca trageam de maneca ochiului! Si dati-mi voie sa va spun ca nu e zona mai imputzita in orasul asta decat Tomisul! Cea mai mare concentrare de ciori aici o vetzi gasi ( ma rog, sunt raspanditi pe peste tot actually). Apogeul a fost un tziganush de vreo 10 ani care ne-a urmarit vreo 2 statii 🙂 Eu si Habiba avand experientza cu genul asta de depravatzi, am bagat viteza, am intrat prin magazine, ne-am oprit, am tot incercat sa-l pierdem. Pustiul nimic! Ba chiar s-a oprit la un moment dat, a fluierat ca si cum ar chema pe cineva si atunci ne-am spus ca alea suntem! Ne-am indreptat catre un taxi dar totusi nu am vrut sa ma urc; am tzinut mortzish sa vad ce facea puradelul! In timp ce mergeam catre mashina, il vad cum tragea cu ochiul de dupa o cladire si atunci am zis ca nu-i treaba si i-am spus soferului s-o calce!
Ne-am revenit greu si dupa situatia asta 🙂 arta chiar cere sacrificii, adrenalina si viteza. Chiar ii spuneai Habibei mele astazi ca nu ar mai trebui sa dau nici o proba fizica pt Academie, ca la cate ture am dat si cu ce viteza si la cate poze facuta in graba cu „hai ca vine un grup de 4 tipi dubioshi spre noi”, ar trebui sa fiu admisa fara probleme! Dar ceea ce m-a shocat azi era faptul ca pustiul avea tehnica: se oprea si el, dar nu langa noi, ori mai in fatza ori mai in spate. Mai intra pe undeva, mai cershea ceva…Prost nu era! Din cauza unor oameni de genu’ o sa ajung o rasista convinsa! Daca o sa apara un alt Hitler dispus sa faca un lagar nu cu everi ( asta nu sustzin), ci cu tzigani, si eu voi fi printre primele care voteaza PRO, sa nu va mire 😆




P.S: saru’mana Habiba pentru poze :* sunt nemodificate :”>

N-am prea iesit eu afara din tzarishoara mea, dar cand am facut-o, am ajuns prin toata Italia 🙂 am mers 3 veri la rand, am vizitat destule locuri, am cunoscut destui oameni si ma pot lauda ca am invatat si limba destul de bine. Evident, cand am inceput clasa a 10-a si am putut sa-mi aleg a 3-a limba de studiu, am mers pe italiana, cu sperantza de a-mi imbuntatatzi cunostiintele si de a-mi fixa anumite elemente. N-a fost asa… am frecat menta cumplit de atunci incoace, ni s-au tot schimbat profesoarele, nu am facut mai nimic, am uitat complet de ceea ce traisem in lunile de vara..
Prin octombrie, ne-am trezit pe cap cu un stagiar care venea de prin nordul Italiei si pe care il chema Marco. Am facut in fiecare vineri cate o ora cu el…chestii usoare: vocabular, conversatii. La primele ore mi-a fost al dracului de frica din cauza ca nu ne vom intelege; noi suntem cam praf cu italiana. Dar ne-au picat fetzele tuturor cand am vazut cat de bine vorbea omul ala romana! 🙂 Evident, cu accentul sau foarte dulce dealtfel, dar mai mult decat funny.

Si azi a fost ultima ora cu el, zilele astea se intoarce acasica. Ne-a intrebat de impresii, cum ni s-a parut, una, alta, o paralela intre Romania si Italia si din vorba in vorba am ajuns la un element comun al celor 2 tzari: tziganii, tata! 😆 Ne-a explicat ei frumushel ca romanii sunt pregatiti si conformati cu tziganii, in sensul ca ei traiesc printre noi, exact prin centrele oraselor. Nu si la ei… In orice oras italian gasesti tziganii cu rulote cu toate neamurile pe la margine. Noi traim efectiv cu ei si ii cunoastem foarte bine… stim la ce sa ne asteptam din partea lor…nu si italienii!
Ne povestea Marco cum le-a luat locuitorilor din orasul sau vreo 3 ani ca sa se prinda cine mama dracului le fura capacele de la canalizare si orice fier de prin zona 😆 cand am auzit asta, am ras de m-am tavalit. Apoi, marea le-a fost mirarea la inceput cand vedeau tzigani pe langa panourile electrice…se uitau la ei cu o fatza gen „Ce naiba..?! astia vor sa se sinucida?!”; evident ca nici prin cap nu le trecea ca ai nostrii cetatzeni vroiau sa le shuteasca 😆
Ideea e ca italienii sunt prea simtiti ca sa le reprosheze ceva jegosilor astora ( nu sunt rasista, dar tziganii chiar ma scot din sarite!). In pietzele noastre, mereu se gaseste cate unul care sa se enerveze cand aude ” cioraaaapi, tzigari, ia-le, neamuleee!” si sa-l trimita la origini pe tzigan. Italienii sunt prea educati si au impresia ca daca spun asta, le ia unora dreptul de a se exprima… Nu stiu, am tras eu concluzia de aici ca poate ne-am „tziganit” si noi 🙂 adica ori suntem noi prea intzepatzi, ori sunt italienii prea naivi 😆
All in all, mi-a placut mult Marco…in lunile astea am vorbit romano-italiana cu el, ne-am inteles cum-necum. Nu am sa uit prea usor cu pronuntza el „pitzipoanca”, cum incurca „capac” cu „copac” si cum incearca sa ne povesteasca ce au facut italienii si germanii in timpul razboiului…cat de suprinsi au fost ei cand s-au trezit cu neamtzul la fereastra! 😆
Ciao, Italia!
………………………………………………………………………………….
Am 2 lepse, una de la Machiaveliq si una de la Hubbis :”> promit ca urmatoarele 2 articole despre subiectele astea vor fi 🙂

Am primit un fel de leapsa de la colegutza mea de breasla, Hubbis, si pentru ca mi s-a parut al naibii de interesanta din primul moment, am de gand s-o onorez 😀 Asa ca haidetzi sa va spun despre mine cand vine vorba de iesiri si de shopping…
Sunt cazul tipic de fata, exceptand anumite puncte, deoarece, ca toata lumea, am fixurile mele.
Daca vrei sa ma scoti in oras, anuntza-ma cu cel putzin cateva ore inainte. Nu-mi place sa ma grabesc cand ies la o cafea; doar cand merg la liceu ma trezesc si pun pe mine ce apuc. Si in timpul saptamanii, nu prea ai shanse sa ma scoti afara din casa, decat daca este ceva prea important. Ajung acasa de obicei pe la pranz, destul de obosita, bag un somnic bun si dupa invatzat sau alte alea…
Ce este imperativ de stiut despre mine…nu-mi plac cluburile! God damn it, le urasc! Cu greu ma urnesc fetele sa ies in club cu ele de 2-3 ori pe an. Multa pregateala, multa cheltuiala, de cele mai multe ori lipsa de chef de dansat dar motivul prinicipal: lipsa de avansuri obosite din partea …oricui! De-asta prefer sa ies la un suc, la o cafea, in locuri relativ linistite, cu muzica pe fundal, cafenele nu prea fitzoase, ci mai degraba care sa ma faca sa ma simt ca la mine acasa. Dar daca ma duci intr’un loc cu specific oriental, mai ales arabesc, ai ocazia sa vezi cum zambeste pana si sufletul in mine :”> daca esti baiat vei obtzine si a 10-a intalnire, daca esti fata, m-ai castigat de prietena buna 😀
Pregateala de dinainte de a iesi? Pfff, imensa! Si nu pentru ca as avea nevoie sa acopar nu stiu ce imperfectiuni, ci pentru ca atunci cand ma duc la mall sau in oras, vreau sa arat bine, frate! Si fac asta ca la carte…fond de ten, creion de sprancene, fard ( imi place sa ma machiez ori cu umbre ori cu dermatograf negru), etc. Eu pun mult accent pe ochishori, pentru ca ii am mari, caprui si umezi ca o caprioara :”> si pe buze, pentru ca sunt „botoasa naturala” si trebuie sa ma bucur de ce mi-a dat Dumnezeu 😆 ( putea sa fie mai generos si cu sanii, dar de unde atata bunatate?! ) . Si daca Hubbis spunea ca parul ei nu se indreapta singur, ei bine, nici mie nu-mi apar bucle peste noapte 😀 Sunt cretzulina si am obsesia de a ma spala in fiecare zi pe cap ca sa am volum , buclishoarele frumoase, etc. Si ca sa elimin din start orice dubiu, NU, nu ramanetzi fara par daca va spalatzi zilnic. Eu fac asta de cativa anishori buni si sunt bine mersi ( ok, poate sunt o exceptie avand in vedere ca am ditamai blana :”> ). Dar macar atat..pentru ca nu ma machiez mai extravagant decat in week-end-uri si la ocazii, la liceu de obicei ma multumesc cu putzin fond de ten si cu coafura mea facuta de la 06:47 la 06:50.
Cat despre hainutze, nu’s nici laie nici balaie 😆 am chestii elegante, fitzoase, de facut parada modei si cand este vreo ocazie, adooorrrr sa defilez prin fatza „publicului” ca pe catwalk. Dar in restul timpului, imi iubesc teneshii si adidashii si blugii sunt la putere 8-> Tocuri si rochitze mai rar, chiar si vara…E al dracului de frumos, frate, dar cel putzin la fel de incomod! 😀
Doar ca mie imi place sa merg la shopping 😀 si chiar insotita, de fapt, mereu insotita! Si chiar nu este vorba de fitze, este vorba ca am nevoie de pareri…pentru ca mie mi se pune mereu pata pe cate ceva si nu sunt sigura ca intotdeauna alegerea este buna. Asa sper sa le explic si baietzilor de ce merg fetele „in ginta” la cumparaturi… 😀 Dar un lucru e sigur: nu-mi place sa ma probez! La naiba, nici cand trebuie sa aleg ceva pentru mine, pentru ca rabdarea nu este chiar cea mai mare calitate a mea :”>
Si hai sa ating si ultimul punct din post’ul asta interminabil…intalnirea propriu’zisa. Daca iti dau voie sa alegi locul, fa-o! Nu ma lua cu ” dar nuuu, after you! alege tu”, pentru ca din moment ce te las sa faci asta inseamna ca 1. vreau sa vad ce ai alege ca sa imi dau seama pe unde pierzi vremea 2. pur si simplu n-am idei 3. nu sunt atat de interesata de tine incat sa te duc unde imi place mie. Daca fumezi si comanzi Cola, cafea, sau ceva cu putzin alcool ( cat sa nu depasesti limita bunului simtz dupa), ai un plus la mine. Nu imi explic de ce, dar imi plac baietzii care consuma asa ceva, sa spunem, care au vicii usoare neduse la extreme…mi se par al naibii de masculini 8->. In timpul discutiei, am nevoie sa ma si asculti, dar sa ma si lasi sa vorbesc si nu ma intrerupe pentru ca urasc asta! Nu-mi vorbi prea protocolar dar nici nu folosi un limbaj de cartier, ai unda verde de la mine sa injuri doar daca treci de prima intalnire 😀 nu fii misogin ( sunt foarte feminista), nu’mi vorbi despre fotbal ( imi plac doar jucatorii ), nu epuiza subiectul politica ( am cunostiintele necesare unei discutii, dar ma adoarme) si nu-mi vorbi despre mashini ( pentru mine sunt doar frumoase/urate, mari/mici, colorate/necolorate). La sfarsit, daca te las sa imi platesti consumatia, inseamna ca ai fost baiat bun si pupi si a doua intalnire :> dar daca scot banii, ai slabe shanse. Dar nu trebuie sa te descurajezi, pentru ca sunt independenta si imi place sa platesc singura ce comand.

Pai si cam asta e :d cu Hubbis as iesi la o cafea pentru ca nici una nu s-ar supara daca cealalta ar intarzia 😆 Dar nu ma consider pitzipoanca si nici in extremea cealalta nu cad..:) sa spunem ca sunt doar…diva cu jumatate de norma 😆 ma aranjez si ma port in functie de situatie.
P.S: leapsa mai departe la Loryloo si Divine Anarchy! 😀