Am promis ca in post’urile astea imi voi trata multipla leapsa primita de la Machiaveliq si Hubba Bubba ( Loryloo, iubita, va trebui sa mai astepti putzin, merg mai greu pozele de cand eram eu micutza si sunt sigura ca nu vrei sa pierzi partea aia 😆 ). Imi cer scuze ca raspund la intrebari cu intarziere dar pe langa faptul ca in ultimul timp am simtit ca nu mai am ce scrie, am vrut si sa ma gandesc serios la anumite raspunsuri pe care le voi da. Si pentru ca am citit de luni bune blogul DianeiEmma, care ar fi in stare sa faca si 10 articole intr-unul singur, m-am gandit sa iau exemplu de la ea si sa fac si eu un 2 in 1 🙂

10 principii pufoase:
1.Dana nu e Dana fara caracterul ei. Pot sa ma adaptez la orice situatie si la orice persoana, sa joc teatru, sa ma schimb pentru o ora, o zi, o luna. Dar voi reveni mereu la vechile mele obiceiuri, tzipete, crize, rasete, orgolii, activitati, etc. Nu ma schimb pentru nimeni, decat involuntar. Mi s-au intamplat unele lucruri si am dat de cateva persoane care m-au facut sa vad viatza altfel…si atunci am mai adaugat ceva la al meu complicat caracter sau am modificat, fara sa vreau.
2.Hate the sin, not the sinner! Pentru ca am lucrat prin ONG-uri cu tot felul de oameni, am vazut multe cazuri. Am invatat sa nu judec superficial pe oricine, sa ma gandesc ca in spatele fiecaruia este o poveste. Si am invatat ca nu trebuie sa cataloghezi si sa judeci o persoana, ci ceea ce a facut ea! Nu rezolvam nimic daca judecam un criminal si il inchidem; mai sunt sute ca el.Pacatul trebuie judecat. Nu rezolvam nimic daca excludem dintre noi un consumator de droguri; nu stim ce l-a impins sa le ia ( exceptand anumite cazuri)…Daca uram, sa uram macar ce trebuie; sa nu uram cu superficialitate!
3.La final, ramai doar cu mandria si cu reputatia ta. Poate este o conceptie mai invechita, dar dupa ce toate relatiile se termina, dupa ce se duc naibii toti banii si dupa ce ramai singur, doar reputatia ti-o mai pastrezi. Mai ales ca fata/femeie…
4.Persoanele care iubesc banii prea mult sunt banuite ca ar face orice pentru ei.…ca i-ar trada pana si pe cei pe care ii iubesc, ca si-ar calca pe toate principiile, ca ar merge pana la dracu’ pentru bancnote. Persoanele care iubesc banii prea mult nu mai au ce cauta in viatza mea. Eu cred ca banii nu cumpara fericirea si nici nu o achizitioneaza gata facuta. Cu bani iti iei un caine, dar cu iubire il faci sa dea din coada.
5.Fara ele nu-i paradis! Vorbesc cu oricine, azi ies cu o colega, maine cu alta; dar prietenele mele sunt sfinte. Dupa ce mi-am luat niste tzepe uriase din partea altora, m-am prins ca doar la ele pot sa revin oricand cu increderea oarba de a le spune orice.
6.”Domnule, eu sunt un sentimental!” (spuse Caragiale) 🙂 Si eu mi’s la fel. In viatza, sunt momente in care trebuie sa ne lasam condusi si de sentimente, de ceea ce ne place enorm, de ceea ce iubim, nu doar de ce este corect sau rational. Ca nebanuite sunt caile inimi…
7.Time is feelings! ( not money!). Nu-mi place sa pierd timpul, sunt colerica, grabita, repezita. Am impresia ca nu am timp sa fac tot ce vreau, sa citesc ce imi propun, sa scriu tot, sa vad tot. Am impresia ca nu cunosc destul, ca nu iubesc suficient…incerc sa nu pierd timpul incuiata in casa de-aiurea, incerc sa simt intensitatea fiecarui moment ( chiar si ale acelor clipe de plictiseala cruuuunta 😆 ).
8.Nu uita de unde ai plecat! Si aici ma refer la multe, dar voi explica pe scurt. In principiu, ma refer la familie si la neamuri. Fara ei, adio tu. Tot ceea ce suntem, suntem datorita familiei in mare parte, indiferent de cum a fost aceasta. Putin respect, deci.
9.Nu esti singur pe lumea asta! Asta ar trebui sa inteleaga mai multi. Sa ne uitam in stanga si in dreapta, sa incercam sa ajutam cum putem, pentru ca nu se stie cand o sa avem si noi nevoie de cel putzin un umar pe care sa plangem. Sa avem suflet, ma…
10.Ceea ce nu ma omoara…ar fi bine sa dispara din calea mea! Si poate asta este unul dintre cele mai importante principii sau caracteristicii ale mele…Roata se intoarce mereu, si daca n-o face de buna voie, trebuie s-o intorci tu. Cine cade, plange, se ridica, si pune mai departe piedica celor care l-au impins. Stiu ca nu e cea mai buna judecata, dar in lumea asta totul se plateste.

Siiiii, partea a doua 🙂 :
NU POT SA RENUNTZ LA:
…cei dragi.Si aici ma refer la prieteni si familie 🙂 nu i-as da pentru nimic in lume.
…carti si toate caietele mele de citate. Sunt deja o parte de mine, ma definesc in cele mai profunde intelesuri ale mele.
…muzica. Simt ca o iau razna daca melodiile mele de sufletel, de boceala, de zbenguit, de visat.
…tzelurile si planurile mele de viatza.Am avut nevoie de ceva timp ca sa ma hotarasc si sa-mi conturez bine asteptarile si nu am de gand sa mi le schimb pentru nimic in lume!
…garderoba mea, produsele de ingrijire si cosmetice. Si toata categoria asta imensa intra tenesii, blugii, spuma de par ( cretz cretz 😀 ) si fondul de ten. Stiu ca nu e ceva cu care sa ma mandresc, dar e singurul meu articol de machiaj ( ca sa zic asa), pe care il folosesc zilnic. Restul..mai rarutz 🙂
…micile mele placeri: cola, ciocolata, o sedinta foto din cand in cand, o plimbare, un ceai la Carturesti, o barfa mica.
…religia mea. Cu toate ca nu sunt cea mai credincioasa persoana, nici nu concep sa trec la catolicism sau si mai si, la islamism. Ha!
…amintirile mele.Nu regret nimic din ceea ce am facut; este ceea ce mi-am dorit la momentul respectiv.
…mandria mea!
…iubire, indiferent cat de multe dureri si suparari mi-a adus!
…principiile mele, oricat de stupide sau de imposibile ar parea unele dintre ele! 🙂

Reclame

Scuzati-mi va rog absenta din ultimele zile, am avut un week’end foarte ocupat. Cu toate ca sunt obosita, pentru ca s-au intamplat multe, ma simt bine si pot spune ca ma simt implinita…stiti voi sentimentul acela de om realizat pe care il avem cu totii uneori 😀
Well, ce mi-a ocupat toaaata ziua de sambata a fost Gala Voluntarului 2009. Scopul acestei activitati este acela de a-i premia pe cei mai activi voluntari din ong’urile constantene si de a desemna prin intermediul unui concurs, voluntarul anului 2009, cel mai tare si cel mai shmecher :). Dat fiind faptul ca eu trebuia sa particip din partea Antidrogului si Antidrogul a avut nu stiu ce probleme si nu a mai venit, Mihaela de la Centras, organizatoarea evenimentului, s-a gandit sa ma puna prezentatoare, alaturi de Aissun ( nu comentez, prietenii stiu de ce 🙂 ).
Chestia asta m-a readus la viata… Am organizat multe proiecte dar nu am mai prezentat o activitate din februarie si de-abia acum am realizat ce dor imi era. Cu toate ca au aparut probleme cu structura discursului si a programului, am ajuns sa prezint cu alte cuvinte, cu „mainile goale”, doar cu un microfon in fata :). Sunt constienta ca unele persoane ar avea trac si nu ar accepta nici in ruptul capului o asemenea provocare, si poate nu as fi facut-o nici eu daca nu as fi fost obisnuita cu aparitiile in fata publicului. De asta s-a ocupat doamna profesoara de franceza din generala, Almasi Maria, care ma baga in fata pe la toate evenimentele din scoala, inca de cand eram clasa a 5-a… Exista si profesori exceptionali, daca as vede-o as lua-o in brate si cu lacrimi in ochi i-ash multumi din tot sufletul pentru faptul ca m-a format ca pe un om curajos care stie sa isi ascunda emotiile in fata oamenilor, sa vorbeasca tare si raspicat si sa se ridice in picioare cand are ceva de spus. Aplauze, va rog!
Revenind la gala, aceasta s-a desfasurat la Casa Armatei intr-o sala relativ mica, zic eu, in care incapeau cam 100 si ceva de persoane. Cu toate astea, publicul a fost activ si cu mult bun simt. Concurentii s-au descurcat excelent la toate probele, iar castigatorul concursului nu putea fi mai potrivit 🙂 Felicitari PP Procivitas Constanta.
Ceea ce vreau eu sa spun este ca… de 4 ani incoace de cand am fost voluntar ba la Crucea Roshie, ba la Antidrog, ba la Centras, am fost mereu intrebata ce castig, cati bani imi ies. Imi pare rau sa-i dezamagesc pe aceia dintre voi care au impresia ca voluntariatul ma imbogateste, dar in urma a tot ce am realizat pana acum nu am primit nici o rasplata financiara 🙂 insa mai-sus-pusii-mei din organizatii, au gasit mereu tot felul de cai de a ne rasplati pentru efortul depus: premii, diplome, certificate, plimbari, etc. Dar cred ca cel mai de pret premiu este acela pe care ti-l dai singur…este senzatia aia pe care o ai atunci cand toata lumea te felicita, cand vezi atatea persoane fericite, incantate, zambind din public sau atatia oameni care iti multimesc pentru ajutorul acordat dezinteresat. Ma jur ca momentele astea fac toti banii 🙂 Si pe criza asta, cu atatea zambete cash primite intr-o singura seara, i-ash lua grav pe Tiriac si pe toti asa-zisii moguli 🙂
Si daca tot suntem la partea asta cu voluntariatul, pentru cei care mai au totusi un pic de timp liber, nu o ardetzi aiurea, ok? Sunt atatea ong’uri, mergeti la unul care va inspira cel mai mult ( pe mine m-au inspirat 3 si inca m-ar mai fi inspirat cateva :d ) si inscrieti-va. O sa cunoastetzi muuuulti oameni de treaba si o sa ajutati inca de 10 ori pe atat..Jos palaria in fata voluntarilor care au fost prezenti la gala de sambata. Va pupa prezentatoarea! 🙂 :-*