Dupa ce v-am frecat un an intreg la cap ca sunt indragostita de luna noiembrie, iata ca a si venit! S-a lasat cam mult asteptata, ca intotdeauna, dar presimt eu ca a meritat toate supararile si miorlaielile de pana acum :). Numai frunzele acestei luni stiu sa se usuce odata cu lacrimile si numai vantul de acum stie sa ia cu el toate amintirile urate. Mi-a fost dor de soarele asta acid care ma arde pana pe dinauntru – simt si eu ca sufletelului meu ii este cald, dupa muuuult, muuult timp.
1 noiembrie m-a topit. Nu aveam cine stie ce planuri, dar ziua a fost un dulce fluid; la fel vor curge si urmatoarele. Asteptam cascada asta de momente frumoase. Good things come to those who wait, vorba Habibei mele. Si au inceput sa vina.
Imi doream de mult sa merg la un concert Alexandrina Hristov. Pentru cine nu o stie, EA este! Ea, o artista completa, cu niste picturi exact pe gustul meu, cu niste copii minunati si cu cele mai directe melodii catre tot ce inseamna EU. Nu ii ratati urmatorul concert, mai ales daca va aflati in Bucuresti. Este genul de persoana care are nevoie de o ora sa va faca sa o adorati, sa iubiti detaliile si viata, sa asteptati fericirea.



S-a gandit cineva acolo sus si la saracele eleve care au avut examene peste examene si pentru care vara a inceput la sfarsitul lunii iulie. Asa am avut ocazia sa merg impreuna cu Blondis, amandoua invitate de Habiba, la cea de-a doua seara din cadrul FashionTV Summer Festival, care a avut loc la Grand Hotel Rex din Mamaia.
Cum eu ador defilarile de moda, nici gand sa nu merg. Plus de asta, ia sa vad ma si eu o prezentare Catalin Botezatu live. In afara faptului ca mi se pare un barbat foarte elegant si muncitor, nu stiam mai nimic despre creatiile sale.Seara a inceput exact cu modelele lui… si am ramas masca. Rochii superbe, manechine profesioniste, muzica, atmosfera. A avut tot ce a fost nevoie pentru a ma impresiona ( nu eu conteaz de fapt aici, ci publicul de specialitate, dar asta este o alta poveste) si a ma face sa declar hotarata, in sfarsit: CATALIN BOTEZATU E CATALIN BOTEZATU!. La sfarsitul prezentarii, Bote a aparut pentru cateva momente pe scena. As fi sarit direct in bratele lui, daca nu ar fi fost o…piscina intre noi :(. Ideea este ca am fost foarte entuziasmata sa-l vad si live, dincolo de sticla. Si la fel de incantata am fost si de colectia sa.Si da, modelul in roz este Bianca Dragusanu :).




Colectia „Mega structuri” a lui Mihai Albu a fost intr-adevar socanta si nu cred ca gresesc daca afirm ca tot publicul a ramas masca la vederea manechinului care a defilat pe toata scena purtand o pereche de pantofi inalti de 37 de cm ( daca va uitati atent, veti vedea cat de interesant este modelul – construit practic in „oglinda”). In afara de aceasta piesa de rezistenta, intreaga prezentare a fost foarte deosebita – o atmosfera electrizanta, nonconformista, mareata. Wow!





Ce nu prea mi-a placut insa a fost prezentarea unei colectii toamna-iarna pentru barbati ( nici macar nu am retinut numele designerului, rusine sa-mi fie). Mi s-a parut plictisitoare ( dincolo de tentativa organizatorilor de a crea o atmosfera selecta – cativa violonisti au urcat pe scena), ma asteptam sa imi curga balele dupa modele masculine, dar am avut dezamagirea de a nu vedea nimic special si nici piesele vestimentare nu mi s-au parut deosebite. Sure, in poze arata bine. Dar live… un model avea un costum prea mic pentru el, unul avea pantalonii prea scurti, altul prea lungi, cativa nu aveau sosete..:) Dar ce stiu eu, nu? Parerea criticilor de moda conteaza, eu sunt mai profana cand vine vorba de haine pentru barbati.


„Mai fetelor, astea sunt manechine?! Arata mai degraba a modele din Hustler!”, imi spune zambind un barbat care statea langa mine. Si intr-adevar, modelele care au defilat pentru Wanda’s Dream aveau tot ce le trebuie.Se putea observa de la o posta ca nu faceau parte din categoria manechinelor de 40 de kg cu care am fost obisnuiti. Partea asta mi-a placut. E o speranta in plus pentru fetele cu forme. De ce sa promovam numai slabanoagele? Eeeeh!!! 🙂




Recunosc, nici macar nu auzisem de Clara Rotescu.Who can blame me?! Norocul meu ca am vazut aseara ce poate crea si acum stiu despre cine vorbesc:). Colectia ei a fost plina de culoare, dar ce mi-a placut cel mai mult a fost atitudinea modelelor care au renuntat la rigiditate, au mai zambit, s-au miscat lejer, dar totusi profesionist. Foarte original!



De Valeria Marini am auzit inca de la 14 ani, de cand am mers pentru prima oara in Italia. Au avut grija matusile mele de asta :). Ma asteptam sa aiba o colectie eleganta, usor extravaganta, plina de culori puternice. Am apreciat inca o data fundalul muzical, care s-a potrivit perfect cu creatiile sale.






Revenind la final cu picioarele pe pamant, tin sa preciez ca in afara de modele, nu am vazut in public decat 2-3 femei despre care am putut spune ca da, sunt frumoase, arata bine, se imbraca bine. Cat despre baieti…zero. Mi-am rugat prietenele chiar sa ma atentioneze daca zaresc vreun baiat frumos, nu doar…frumos imbracat :).
Banuiesc ca seara a continuat si dupa ora 1. Trebuia sa cante Inna, apoi mai avea loc nu stiu ce petrecere in aceeasi locatie. Dar cum nici eu, nici Habiba si nici Blondis nu suntem fane, am preferat sa ne intoarcem acasa.Oricum eram obosite si personal pot sa declar ca ma rupeau sandalele cu tocuri. Thanks God ca aveau doar 10 cm, si nu 37 :lol:…

…dar cu masura si intr’un cadru privat, pentru ca sunt constienta de vocea mea ingrozitoare :”> ( ce sa fac, nu pot sa le am pe toate).
Machiaveliq nu m-a uitat nici de data asta cand a venit vorba de leapsa si eu ii multumesc pufos pentru ca intotdeauna se gandeste la mine :* ( dau un shpritz cand vine pe la Constanta sau cand trec eu pe la Bucuresti :> ). Dar eu nu pot sa mentzionez numai 5 melodii mai vechi care imi plac, pentru ca am ditamai lista…dar o sa va prezint doar cateva pe care le ascultam in tineretzile mele ( pe unele le mai ascult si acum, au o maaare istorie sentimentala in spate :”>).
In primul rand, imi place Bonnie Tyler . Recunosc ca am descoperit’o relativ tarziu, acum vreo 4 ani. Dar melodiile ei m-au topit si este imposibil sa nu le cunoasteti (” It’s a heartache”; „I need a hero”). Eu am miorlait de atatea ori pe „Total eclipse of the heart” 8->:

Si de Rod Stewart am auzit la fel de tarziu; melodia asta am auzit’o intr’o telenovela romaneasca – „Numai iubirea”. Acum ma intreb cum producatorii unui film atat de ieftin au putut sa foloseasca o melodie atat de frumoasa. Cred ca habar n-au avut ce fac…:

„Love of my life” by Queen probabil ca o stiti multi din reclama de la Carlsberg 🙂 dar va asigur ca altceva este cand auziti varianta asta… mie imi dau lacrimile de fiecare data :-< :

Bon Jovy – „Always”; o auzisem de multe ori, dar acum 2 ani cand eram in maxi si mergeam cu Blondis in oras, m-am hotarat s’o retzin pentru ca nu se mai putea altfel!

„I would do anything for love” de la Meatloaf mi se potriveste perfect…De’asta o ascult aproape zilnic si insist sa vedetzi si voi despre ce vorbesc:

Sper ca nu mai trebuie sa va spun despre Aerosmith, Alice Cooper, Guns’n Roses („November Rain”) si alte trupe cu care v-am tot batut la cap :”>. Si ca sa nu spuna lumea ca fac fitze la trupele romanesti, pot spune ca Holograf, Bere Gratis si Vama Veche mi-au placut dintotdeauna, dar de cand sunt si eu mai maricica si mi-a mai venit mintea la cap, le inteleg versurile mai bine decat o faceam acum 4-5 ani. Si daca e sa ma gandesc la melodii de cand eram chiar micutza, imi vin in cap doar „Macarena”, „Casablanca” si „Coco Jambo” care rasunau in toata casa. Daca va zic si de N & D („Vreau sa plang”) si Andre, ma fac de ras? :”> ( aveam 7 aaaani! 😆 ).
Leapsa merge mai departe la oricine doreste sa ne impartaseasca melodii vechi si frumoase :D.

Ploaia este cuvantul de recunoastere printre cei ispititi de o oarecare suspendare a lumii. Sa spui ca iti place ploaia inseamna sa recunosti ca esti diferit…

Ploaia poarta in sine genele copilariei.Cand eram mici, ne stropeam cu furtunul, tzopaiam in baltzi si ne bateam cu apa.
Desigur, intrucat se pare ca suntem oameni mari, o facem pe suparatii atunci cand, din falsa stangacie, calcam intr-o baltoaca.Adevarul e ca ne incanta improshcaturile.Nu-i nimic daca ne murdarim pe pantaloni sau pe sosete.Copilaria cade din ceruri. In taina, ne ingaduim sa fim niste ingalatzi.

Picaturile au exact forma de spermatozoizi. Nu este o pura intamplare: ideea de conceptie se regaseste in caderea ploii…

Muzica a fost inventata pentru a compensa absenta ploii. De aceea a luat ea nastere in Egiptul arid al primei dinastii, cu 3000 de ani inainte de Hristos.Marele istoric al Egiptului antic, Manethon din Sebennytos, povesteste ca printul Ouadji era supravegheat indeaproape de preotzi si de garzi secrete, pentru ca era indragostit de sora sa vitrega, Merneith. Aceasta iubire statea in calea casatoriei aranjate cu printzesa unui regat invecinat. Hotarat sa-si traiasca pasiunea, printzul ii porunci unuia dintre slujitorii sai sa faca zgomot ca sa-i acopere orele de zbenguiala. Slujitorul a inceput sa bata in ulcele si scanduri cu o maciuca. Zgomotul a deranjat tot palatul, asa ca a fost rugat sa inceteze harmalaia. Atunci, pentru a-l proteja pe prinz si pe ibovnica lui, el incepu sa bata cu maciuca urmarind cadentza gemetelor celor doi. Ritmul regulat si lancinant ii fermeca pe locuitorii palatului…

E o dovada de gandire simplista sa apropii lacrimile cu ploaia. Lacrimile au trecut printr-un proces de fermentare, nu de distilare. Ploaia se aseamana cu alcoolul si parfumul. Lacrimile sunt surorile vinului…Lacrimile se rostogolesc, dar nu cad…Lacrimile impodobesc tristetea si doliul. Ploaia insoteste viatza si dragostea.

Spunem: ploaia cade. Si nimeni nu vede nenorocirea din spatele acestei banale constatari. Este accident sau sinucidere? Nu vom sti niciodata..”

Cartea se numeste „Despre ploaie” si este scrisa de Martin Page. Mi-a fost recomandata aproape acum un an de catre prietenele mele, dar am pus mana pe ea de-abia zilele trecute. Daca o gasiti, va sfatuiesc din tot sufletul s-o cititi. O sa ajungetzi sa iubitzi ploaia mai mult decat soarele… 🙂

Stiu ca ati vazut „August Rush” 🙂 cel putzin Grapefruits si Habiba au scris despre filmul asta, l-au recomandat si bine au facut! Eu, ca intotdeauna, l-am vazut cu intarziere, adica de-abia vineri, la ora de italiana, cu gagicile din clasa 🙂 S-a lasat cu un sentiment al naibii de placut, cu suspine dupa Jonathan Rhys Meyers si chiar cu lacrimi la sfarsitul filmului din partea catorva fete.

Povestea in sine e simpla: el si ea, ambii cu muzica in sange, se indragostesc si in urma pisicelilor dintre ei apare un baietel cu acelasi talent, mai mare chiar decat al parintilor. Mica mare problema este ca tatal fetei nu-si doreste acest nepot, crezand ca ii poate distruge cariera fiicei sale; prin urmare si asa deci, il da spre adoptie. Baietzelul numai adoptat nu a fost, dar fara ureche muzicala n-a ramas 😀
Daca unii dintre voi ati omis acest film din greshala, e grav! Trebuie sa-l vedetzi neaparat, sa-l „savuratzi” pe Jonathan in acest rol ( fetele 😀 ) si sa ascultati melodiile cu mare atentie si bagare de seama. Nu au cum sa nu va placa!
Lasand la o parte povestea si filmul in sine, va spuneam ca am ramas cu un sentiment la dracului de placut dupa filmul asta. Profu’ de romana l-a spulberat evident cu „Morometzii” lui, dar pentru un sfert de ora, am avut in fatza ochilor niste momente traite acum ceva timp, care mi-au dat un gust de vara de nu va spun. Un gust de Vama Veche, de Cola rece, de stradutza aia din Vama pliiiiina ochi cu cercei si alte bijuterii, de libertate, de oameni normali si oameni ciudatzi, de mare, de nisip, de plimbare, de plecat naibii undeva! Si cand ma gandesc ca vara asta pentru mine o sa inceapa tarziu, imi vine sa-mi iau campii! Dar ghiciti ce? Exact in august pot spune ca a venit vacantza si pentru mine! 🙂 Timpul trece, in fuga vine si bacul de manutza cu admiterea, sa treaca cu ea de picior si sa ne grabim mai repede catre august, sa treaca presiunea si sa revina atmosfera de vara … 8->

P.S: Mai stie careva filme in care a jucat Jonathan? 😕 i mean, chestii frumoase 😀

Am primit cu mare placere aceasta leapsa de la Loryloo si nu am mai tras de timp pentru a o rezolva, intrucat ma batea de mult gandul sa pun 2-3 poze cu mine de cand eram mica 🙂 Evident, nu m-am gandit la poze de cand aveam cativa anishori, dar am zis treaca-mearga.
Si hai s-o luam de la inceput. N-am frati, n-am surori.Mami s-a chinuit vreo 7 ani sa ma aiba si cand am aparut pe asta lume, am fost rasfatzata rasfatzatelor 😀 Ce-i drept, se asteptau la un baiat, dar cand au vazut ce fetita ochioasa si botoasa au, le-a trecut lor de ce aveau in minte. Asa ca uitati-ma! 🙂 In poza asta banuiesc ca aveam cateva luni si inca de pe atunci, se distingea caracteristica mea de baza:BOTUL!

Ce-i drept, la inceput ma cam speriau pe mine aparatele de fotografiat, dar cand unchiul meu si-a luat unul fara ditamai blitzul, am inceput sa pozez. 😀
Am avut o copilarie fericita, cu alergat dupa pisica, sarmale din frunza de vitza si noroi, bicicleta si dat in leagan toata ziua de strabunica, Dumnezeu s-o ierte ( buni legase la un moment dat o sfoara de leagan si tragea de ea ca sa nu se mai oboseasca atat de tare). Am fost un copil norocos pentru ca am crescut la curte si am avut pe unde sa alerg. Aveam zile cand tzopaiam ca o descreierata dintr-o parte in alta si zile cand defilam ca pe mosia „12 stejari” din „Pe aripile vantului”, precum Scarlet O’Hara ( poza de mai jos).

Apoi am invatat ce este aia poza, ce este aia moda si ce inseamna fitzele ( destul de devreme, avand in vedere ca aveam vreo 4 anishori). Aveam si cele mai bune exemple de tinere la moda ( matusile mele), asa ca pozele de genul nu au intarziat sa apara.

Atunci m-am prins ca nu o sa dezvolt niciodata o cariera deochiata in muzica sau televiziune si m-am lasat de poze „porno” :lol:, pentru ca mami mi-a dat cu firma-n cap:


Cand am intrat la gradinita, am inceput sa dau semne de comportament destul de excentric pentru varsta mea, de dorintza de afirmare, de a atrage privirile 🙂 Evident ca zbieram ca din gura de sarpe cand mama intarzia sa ma ia de la gradi, evident ca acasa stateam cu toata familia langa mine sa fac liniutze si bastonase si evident ca am invatat sa citesc si sa scriu inca de la 6 ani. Invatasem sa ma imbrac asortat, sa fac figuri, sa ma „domnishoresc”, insa nu prea faceam diferentza dintre un simplu zambet si ras in draci! In poza asta de exemplu, stateam prea serioasa si mi s-a spus sa zambesc cu pofta.Rezultatul se vede 😆 .
Sper ca am mi-am facut temele asa cum trebuie si ca Miss Loryloo va fi incantata 😀 Hai sa dau si eu mai departe leapsa asta la Divine Anarchy, Habiba, Copila, Cristina, Cami, Invatatorul, Nice, Machiaveliq si Zbuff. Poze neaparat! 🙂

Am promis ca in post’urile astea imi voi trata multipla leapsa primita de la Machiaveliq si Hubba Bubba ( Loryloo, iubita, va trebui sa mai astepti putzin, merg mai greu pozele de cand eram eu micutza si sunt sigura ca nu vrei sa pierzi partea aia 😆 ). Imi cer scuze ca raspund la intrebari cu intarziere dar pe langa faptul ca in ultimul timp am simtit ca nu mai am ce scrie, am vrut si sa ma gandesc serios la anumite raspunsuri pe care le voi da. Si pentru ca am citit de luni bune blogul DianeiEmma, care ar fi in stare sa faca si 10 articole intr-unul singur, m-am gandit sa iau exemplu de la ea si sa fac si eu un 2 in 1 🙂

10 principii pufoase:
1.Dana nu e Dana fara caracterul ei. Pot sa ma adaptez la orice situatie si la orice persoana, sa joc teatru, sa ma schimb pentru o ora, o zi, o luna. Dar voi reveni mereu la vechile mele obiceiuri, tzipete, crize, rasete, orgolii, activitati, etc. Nu ma schimb pentru nimeni, decat involuntar. Mi s-au intamplat unele lucruri si am dat de cateva persoane care m-au facut sa vad viatza altfel…si atunci am mai adaugat ceva la al meu complicat caracter sau am modificat, fara sa vreau.
2.Hate the sin, not the sinner! Pentru ca am lucrat prin ONG-uri cu tot felul de oameni, am vazut multe cazuri. Am invatat sa nu judec superficial pe oricine, sa ma gandesc ca in spatele fiecaruia este o poveste. Si am invatat ca nu trebuie sa cataloghezi si sa judeci o persoana, ci ceea ce a facut ea! Nu rezolvam nimic daca judecam un criminal si il inchidem; mai sunt sute ca el.Pacatul trebuie judecat. Nu rezolvam nimic daca excludem dintre noi un consumator de droguri; nu stim ce l-a impins sa le ia ( exceptand anumite cazuri)…Daca uram, sa uram macar ce trebuie; sa nu uram cu superficialitate!
3.La final, ramai doar cu mandria si cu reputatia ta. Poate este o conceptie mai invechita, dar dupa ce toate relatiile se termina, dupa ce se duc naibii toti banii si dupa ce ramai singur, doar reputatia ti-o mai pastrezi. Mai ales ca fata/femeie…
4.Persoanele care iubesc banii prea mult sunt banuite ca ar face orice pentru ei.…ca i-ar trada pana si pe cei pe care ii iubesc, ca si-ar calca pe toate principiile, ca ar merge pana la dracu’ pentru bancnote. Persoanele care iubesc banii prea mult nu mai au ce cauta in viatza mea. Eu cred ca banii nu cumpara fericirea si nici nu o achizitioneaza gata facuta. Cu bani iti iei un caine, dar cu iubire il faci sa dea din coada.
5.Fara ele nu-i paradis! Vorbesc cu oricine, azi ies cu o colega, maine cu alta; dar prietenele mele sunt sfinte. Dupa ce mi-am luat niste tzepe uriase din partea altora, m-am prins ca doar la ele pot sa revin oricand cu increderea oarba de a le spune orice.
6.”Domnule, eu sunt un sentimental!” (spuse Caragiale) 🙂 Si eu mi’s la fel. In viatza, sunt momente in care trebuie sa ne lasam condusi si de sentimente, de ceea ce ne place enorm, de ceea ce iubim, nu doar de ce este corect sau rational. Ca nebanuite sunt caile inimi…
7.Time is feelings! ( not money!). Nu-mi place sa pierd timpul, sunt colerica, grabita, repezita. Am impresia ca nu am timp sa fac tot ce vreau, sa citesc ce imi propun, sa scriu tot, sa vad tot. Am impresia ca nu cunosc destul, ca nu iubesc suficient…incerc sa nu pierd timpul incuiata in casa de-aiurea, incerc sa simt intensitatea fiecarui moment ( chiar si ale acelor clipe de plictiseala cruuuunta 😆 ).
8.Nu uita de unde ai plecat! Si aici ma refer la multe, dar voi explica pe scurt. In principiu, ma refer la familie si la neamuri. Fara ei, adio tu. Tot ceea ce suntem, suntem datorita familiei in mare parte, indiferent de cum a fost aceasta. Putin respect, deci.
9.Nu esti singur pe lumea asta! Asta ar trebui sa inteleaga mai multi. Sa ne uitam in stanga si in dreapta, sa incercam sa ajutam cum putem, pentru ca nu se stie cand o sa avem si noi nevoie de cel putzin un umar pe care sa plangem. Sa avem suflet, ma…
10.Ceea ce nu ma omoara…ar fi bine sa dispara din calea mea! Si poate asta este unul dintre cele mai importante principii sau caracteristicii ale mele…Roata se intoarce mereu, si daca n-o face de buna voie, trebuie s-o intorci tu. Cine cade, plange, se ridica, si pune mai departe piedica celor care l-au impins. Stiu ca nu e cea mai buna judecata, dar in lumea asta totul se plateste.

Siiiii, partea a doua 🙂 :
NU POT SA RENUNTZ LA:
…cei dragi.Si aici ma refer la prieteni si familie 🙂 nu i-as da pentru nimic in lume.
…carti si toate caietele mele de citate. Sunt deja o parte de mine, ma definesc in cele mai profunde intelesuri ale mele.
…muzica. Simt ca o iau razna daca melodiile mele de sufletel, de boceala, de zbenguit, de visat.
…tzelurile si planurile mele de viatza.Am avut nevoie de ceva timp ca sa ma hotarasc si sa-mi conturez bine asteptarile si nu am de gand sa mi le schimb pentru nimic in lume!
…garderoba mea, produsele de ingrijire si cosmetice. Si toata categoria asta imensa intra tenesii, blugii, spuma de par ( cretz cretz 😀 ) si fondul de ten. Stiu ca nu e ceva cu care sa ma mandresc, dar e singurul meu articol de machiaj ( ca sa zic asa), pe care il folosesc zilnic. Restul..mai rarutz 🙂
…micile mele placeri: cola, ciocolata, o sedinta foto din cand in cand, o plimbare, un ceai la Carturesti, o barfa mica.
…religia mea. Cu toate ca nu sunt cea mai credincioasa persoana, nici nu concep sa trec la catolicism sau si mai si, la islamism. Ha!
…amintirile mele.Nu regret nimic din ceea ce am facut; este ceea ce mi-am dorit la momentul respectiv.
…mandria mea!
…iubire, indiferent cat de multe dureri si suparari mi-a adus!
…principiile mele, oricat de stupide sau de imposibile ar parea unele dintre ele! 🙂