Anunt. Se cauta:
1. Baiat cu masina, care sa ma scoata seara in oras si sa ma si duca acasa ( nu ma intereseaza daca vrea sau nu sa ramana cu mine, atata timp cat ma lasa unde vreau eu ).
2. O masina moca ( nu am pretentii, numai o Dacie rablagita sa nu fie) pe care s-o conduca seara prietenele mele, cand iesim prin oras.

Si ca sa lamuresc lumea de la inceput, articolul nu are nimic de a face cu latura mea materialista, foarte putin dezvoltata dealtfel. Daca studiati bine cererile mele, o sa gasiti 3 concepte comune: seara, oras, masina. Si haideti sa va explic disperarea mea…
Acum o saptamana am vazut la tv o emisiune in care primarul orasului Constanta ( nu e nevoie sa dau nume, o tara intreaga il cunoaste 😆 ) anunta ca trebuie neaparat sa facem economie. Prin urmare, strazile orasului se vor lumina in zig-zag: un bec aprins, unul stins. Toate bune pana acum, sunt de acord…prea multa risipa strica. Insa mare mi-a fost uimirea cand, acum 5 seri, aud copiii din spatele blocului zbierand pe afara ca nu nimeresc scara blocului in care stau, din cauza intunericului. Cand ies eu la geam sa vad mai bine, vezi Dano ce…nu e de vazut! Bezna totala, nici un bec aprins pe strada! Mi-am zis ca e vreo pana de curent, ceva…se rezolva…
A doua seara, planuiesc sa ma urc pe tocuri si sa ies in oras. Vreau sa ma duc pe jos vreo 400 de metri pana in statia de maxi. Ies la balcon, nu vad la 2m in fata mea…o rog pe mama sa ma conduca la bulevard, injurand conducerea orasului ca nu se ocupa de iluminatul strazilor mai mici. Mormai ceva de genul ca va creste numar violurilor, spargerilor si al agresorilor – „da’ ce le pasa astora?!:-L”. Cand ies la „bulivard”, in ditamai intersectia cu sens giratoriu, vad 2 luminite care palpaie amarate destul de departe. Ma suna Habiba care ma intreaba disperata unde sunt…ii spun ca am ajuns in statie. Intorc capul, fac ochii mici si ma uit mai bine…la 2 pasi de mine, Habiba…Norocul nostru ca masina a parcat exact langa noi si nu a fost nevoie sa traversam. Nu cred ca am fi nimerit trecerea de pietoni si nici ca vreun sofer ar fi reusit sa ne evite, indiferent cat de bune ar fi fost farurile sale :lol:.
Acum sper ca ati inteles problema pusa de mine…Sunt curioasa daca situatia va fi la fel si in seara asta. Daca o tinem asa toata vara, iesirile mele nocturne in oras se vor rari :lol:. In rest, nu mai am nimic de comentat, decat…sper doar ca in Bucuresti nu se face economie de genu’ !

Later edit ( a.k.a AZI): aseara am avut lumina 😆 ori m-a auzit cineva ( slabe sanse, aproape spre zero), ori sectia de politie din Constanta a primit prea multe reclamatii referitoare la tentative de viol, talharie si accidente usoare de masina in ultimele zile..

Reclame

Dar cei ce n-au iubit niciodata cu adevarat nu stiu asta si se ineaca toata viata lor in mocirle.

…pentru ca am auzit azi in autobuz o discutie care ar fi trebuit sa fie purtata in particular. In schimb, au auzit’o toti calatorii. Si sunt sigura ca fiecare a comentat’o in felul sau. Asa am facut si eu.
Caz simplu, intalnit inca de la inceputul omenirii: ea nu vrea sa se mai intalneasca cu el, dupa o relatie de 3 ani si ceva. El e distrus. Ceea ce nu se spunea in primii nostrii ani de viata este „Lasa ma, sunt atatea fete pe lumea asta”. ( replica este data de cel mai bun prieten al celui aflat in suferinta). Aha.
Nu sunt de acord. Nu stiu ce cred altii, dar eu nu sunt de parere ca o alta persoana o poate inlocui intocmai pe cea pe care tocmai ai pierdut’o. Si ati observat asta? Dupa fiecare despartire, toti iti spun „Lasa ma, ca e lumea plina de fete/baieti!”. Norocul meu ca nu am prietene atat de simpliste si de imbecile incat sa’mi fi spus asta vreodata…Norocul meu ca ele stiu parerea mea: atunci cand iti lipseste o anumita persoana, parca iti lipseste intreaga lume. In momentele alea, tu vrei pe cineva special, nu un strain! E ca si cum ai cere o Cola si ai primi apa chioara!
Sunt de acord ca dupa ceva timp, uitam de durerea pierderii partenerului si ne fixam pe altcineva. Pe altcineva diferit. Mai bun, sau mai rau. Dar niciodata identic. Un altcineva pe care il vom iubi mai mult sau mai putin decat pe cel anterior lui, mai pasional sau mai de forma, mai in secret sau mai evident. Dar niciodata nu vom iubi 2 persoane in acelasi mod…mi se pare imposibil…Una nu compenseaza lipsa alteia…Si mi se pare la fel de imposibil ca replica ” sunt fete/ baieti la toate colturile” sa consoleze un om parasit.Dragostea se gaseste prin colturi?! In unghere?! Sub fustele oricarei femei sau masina oricarui barbat?!
Nu cred. Nu cred ca lumea e plina de iubire. Nu mai am 14 ani ca sa cred ca Fat-Frumos se afla langa trecerea de pietoni de langa mine si asteapta ca eu sa-l vad. Dar nu am sa cred niciodata nici ca el este intr-un coltz, exersandu-si replici de agatzat si asteptand sa fie remarcat de mine, dupa ce mi-am pierdut un iubit si am facut prostia sa iau in considerare ce imi spune un om al mocirlelor: „Lasa ma, sunt atatia baieti pe lumea asta”…

Furata de la Loryloo, merge la tot blogroll’ul :D.

Daca eram un anotimp, as fi fost oricare ( toate au frumusetea lor).
Daca eram o luna, as fi fost noiembrie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost joi.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost dimineatza ( cu tot cu cafeaua ei).
Daca eram un animal marin, as fi fost o stelutza de mare.
Daca eram o virtute, as fi fost ambitia .
Daca eram o planeta, as fi fost Venus.
Daca eram un lichid, as fi fost Coca Cola ( cu toate calitatile si defectele bauturii respective :lol:).
Daca eram o piatra, as fi fost jad.
Daca eram un metal, as fi fost aur alb.
Daca eram o pasare, as fi fost acvila.
Daca eram o planta, as fi fost o zambila mov.
Daca eram o stare a vremii, as fi fost furtuna.
Daca eram un instrument, as fi fost chitara.
Daca eram un sunet, as fi fost un tzipat ( de durere, de tristete, de fericire, de..placere).
Daca eram un cantec, as fi fost „I don’t wanna miss a thing” – Aerosmith.
Daca eram un film, as fi fost „Mean Girls” ( cu sigurantza!) .
Daca eram un serial, as fi fost „Desperate housewives” sau chiar si „CSI – New York”.
Daca eram un oras, as fi fost Paris.
Daca eram un gust, as fi fost un dulce intepator, o aroma deee…sampanie.
Daca eram o aroma, as fi fost ciocolata.
Daca eram o culoare, as fi fost crem (desi merg mai mult pe non-culori).
Daca eram un material, as fi fost dantela uneori, dar si piele cateodata.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost buze ( fara doar si poate :lol:).
Daca eram un drog, as fi fost Ecstasy.
Daca eram un accesoriu, as fi fost un medalion cu numele meu.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambet insotit de un falfait din gene.
Daca eram o materie, as fi fost filosofie.
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Mica Sirena.
Daca eram o forma, as fi fost o forma in spatiu.
Daca eram un numar, as fi fost 12.
Daca eram o masina, as fi fost – …ceva negru si sport ( ooh doamne, nu ma princep deloc la masini).
Daca eram o haina, as fi fost o pereche de blugi.

Dati’mi voie sa fac putzina filozofie practica citandu-l pe acelasi Martin Page de care va povesteam zilele trecute. Fragmentul de mai jos face parte din cartea sa „M-am hotarat sa devin prost” ( zevzecii de la natura nu stiu cu ce har au fost inzestrati..), recomandata de Divine Anarchy :D. Mai presus de orice, as vrea sa aud parerile si interpretarile voastre…deci, scumpii mei hermeneutzi…lectura placuta! :*

Banii, succesul, integrarea intr-un mediu recunoscut ca avand baze solide, toti acesti factori contribuie la o economisire de sine. Nu mai ai nevoie sa te gandesti la dorintele tale, la morala ta, la actele tale, la prietenii tai, la viata ta, nu mai ai nevoie sa intelegi, sa cauti: mediul iti ofera toate astea la cheie. Primesti trusoul de casatorie cu societatea. Este o chestiune de economii de energie; este categoric mai putin obositor, mai putzin stresant decat sa incerci sa gasesti totul tu insuti, sau sa inventezi. Nu, nu merita osteneala, tzi se vor pune la dispozitie emotii prefabricate, ganduri preambalate.
Fiintele umane seamana frapant de mult cu automobilele lor. Unii au o viatza fara optiuni, care doar merge, nu prinde viteza prea mare, caleaza si deseori are nevoie de reparatii; este o viatza in partea de jos a gamei, putzin solida, care nu-si protejeaza ocupantzii in caz de accident. Alte vietzi au toate optiunile posibile: banii, dragostea, frumusetea, sanatatea, prietenia, succesul, precum airbag-ul, A.B.S-ul, scaunele tapisate cu piele, servodirectia, motorul cu 16 supape si aerul conditionat.