Maine am primul drum la Bucuresti – inscriere, depunere de dosare, etc. Plec la 5, ma intorc seara… Nu am mai fost in capitala de cativa ani si nu am mers niciodata fara un adult..acum mai am putin si devin eu unul… Voi fi doar cu Habiba..norocul nostru ca o sa ne invartim mai mult in sectorul 1 si putin prin 6.
Am dat peste melodia asta ( o stiu de mult, sunt fana Vama Veche) – „Andrei singur”. Eu cred ca li se potriveste multora dintre noi…exact ieri au trecut 8 luni de cand m-au aruncat si pe mine in sus baietii de 18 ori X 2 ( sunt mai speciala), 8 luni de cand m-am simtit mai libera ca niciodata, 8 luni de cand am scris asta. Si habar nu aveam la momentul respectiv ce ma asteapta: emotii, bac, facultate, plecare, despartire, totul pe cont propriu, decizii..
Vorba lui Liviu..am imbatranit cu 10 ani intr’un singur an 😆 eu nu vreau decat sa treaca si luna iulie cu bine…dupa, trec toate…


Usor usor incep sa-nnebunesc..
Privirea mea se-ndreapta-n puncte fixe..
Parc-au trecut opt ani si nu opt luni
De cind strigam ca „am doar 18 ani…..”..

N-am mai visat de mult ca pot sa zbor
Si nu mai stiu exact unde e marea si ce culoare are..
Si sunt atit de multe cuvinte pe care nu le stiu:
Ce-i aia trandafir sau muzica sau plaja…

……………………………………………………………………………………

LATER EDIT:

N-am dormit toata noaptea. De-abia am asteptat sa se faca 4 jumate sa ma trezesc…
Avem noroc si prindem ultimele 2 locuri din autocarul catre Bucuresti ( cel de 5:45:). De faaapt, erau rezervate insotitorilor soferilor, dar eram 2 fete singure care aratau bine, deci…:lol:
La SNSPA am terminat intr-o jumatate de ora. Totul foarte organizat, lumea foarte placuta si dispusa sa te ajute, sa iti arate, sa iti explice. Evident, foarte putine locuri ( atat la buget cat si la cu taxa). Am examenul duminica la prima ora si mai mult ca niciodata imi doresc sa intru. Imi aminteste mult de liceul meu si asta e de bine; de foarte bine, chiar!
Universitate – imensa cladire. Ma duc sa ma inscriu la limbi moderne aplicate. Vad negru in fatza ochilor: aproximativ 100 de persoane intr-o sala mai maricica. 2 tipuri de fise de completat, multe limbi straine combinate in cele mai ciudate moduri. Coada mare la depus dosare si la platit chitanta de inscriere…Si pana la 14 trebuia sa ajungem si in sectorul 6 la Jurnalism…
Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicare inseamna UN ETAJ ( etajul 6), aflat in sediul Politehnicii. WTF?! Nu vad care e legatura, dar banuiesc ca nici nu trebuie sa observ eu ceva. Candidati multi, 120 de locuri in total.
Am ars-o aiurea vreo 3 ore prin Unirii. Bucurestenii NU stiu sa conduca dar NU stiu nici sa traverseze. In rest, nimic deosebit. Aceeasi baieti frumosi si aceeasi magari ca si la Constanta. Cu exceptia faptului ca am iesit din Mc’ul din Unirii si am dat nas in nas cu Connect-R care mergea foarte grabit pe strada, discutand cu un alt tip :lol:. A fost un shoc pt mine, va rog sa ma intelegetzi…maine-poimaine ma trezesc ca stau langa masa lui Catalin Botezatu, amandoi la o apa plata cu lamaie.
Sunt obosita si ma enerveaza discutiile despre Madalina Manole. Jurnalistii de la nu stiu ce radio de rahat au anuntzat aceleasi lucruri despre moartea ei din juma in juma de ora, toata ziua. Pana maine deja or sa apara 1000 de ipoteze despre cum s-a intamplat, pt ca nimeni nu vrea sa inteleaga ca in spatele acestei femei aparent fericite, statea neimplinirea, tristetea si sictirul de viata. Pana maine deja o sa vad statusuri gen „RIP” si bocete si vaiete si tot pana maine, or sa apara nu stiu cati fani Madalina Manole. Totul peste noapte: la propriu!
Sincer, am ascultat-o doar cand eram mica. Cand ea, Laura Stoica, Silvia Dumitrescu, Loredana Groza, etc erau la moda. Pe vremea aia nu imi dadeam inca seama ca sunt un antitalent muzical si ii fredonam melodiile, dorindu-mi sa devin cantareata. Bine ca m-am trezit la realitate…:) Dar dintre toate, pe astea am ascultat-o cel mai des ( ultima oara acum un an):

Si DA, a fost o mare artista, a avut o voce superba si niste melodii pe masura. Dar noi am uitat de ea si am uitat ca a trecut prin multe si refuzam sa intelegem ca a fost nefericita. Daca nu s-ar fi sinucis, nimeni nu ar fi stiut ca azi implinea 43 de ani…Rusine sa ne fie!

Reclame

Acum am un an, de majoratul ei, i se inecasera toate corabiile si era suparata. Era evident din cauza unui el…sau poate a mai multora…sau poate a sentimentelor incalcite ori a ignorantzei..cine mai stie? pentru cine mai conteaza? Azi am gasit-o fericita, dupa cateva ore de somn in plus, era chiar foarte aranjata ( la liceu!) si zambea chiar si celora pe care nu ii suporta. Am intrat in clasa cu Blondis si impingand-o pe sor-mea care nu stia cum sa plece mai repede la cafea, ca sa ii uram cel mai sincer „La multi ani!” Habibei mele 🙂
19 ani, ma…Unora li se pare putzin, chiar inceputul vietii;mie mi se pare destul, pentru ca intotdeauna cand le ajungeam si eu pe fete din urma , dupa doar cateva lumi ele iar schimbau sufixul. Anul trecut cand au facut 18 ani, mi se parea cea mai mare realizare a lor. Nu erau atat de entuziasmate pe cum ma asteptam sau pe cum am fost eu in noiembrie 😆 Anul asta le’am vazut mai fericite si pe Habiba si pe Blondis…
N-am cum sa nu-i urez Habibei mele „Happy B’day!” de nu stiu cate ori pe ziua de azi; ne leaga prea multe. Sucuri, ciocolate calde si frappe’uri insotite de barfa si plansete uneori si rasete cel mai adesea, „hai cu mine!”-uri si „Hai cu tine!”-uri mai peste tot, sedinte foto, nervi mancatzi la cumparaturi in cabinele de proba ale magazinelor, pasii grabiti seara dinspre toate stradutzele din centru catre statia de 51, paranoia si frica si emotia, relaxare dupa perioade grele, nu stiu cate bronzuri la activ, regrete ca exageram cu ciocolata sau cu Mc’ul, „fata, ce ma enerveaza boul asta!” si „panarama naibii!”, si, mai nou…planuri de viitor 🙂
Sper doar ca ziua asta de 13 sa ii aduca multa fericire si tot ce isi doreste ( pentru ca lista’i lunga!), s-o poarte pasii pe unde a visat de atata timp si sa se ocupe numai cu ce a vrut dintotdeauna. Sa priveasca doar inainte, sa aiba putere sa puna punct si sa inceapa ceva nou fara regrete si fara sa-si aminteasca ce a crezut mereu „daca toate iubirile ar fi ca la inceput, nu ar mai exista suferintza in lume”…O adaptez un pic si spun ca, daca toate prieteniile ar fi ca la inceput, nu am mai avea de ce sa ne amintim si de ce sa tzinem una la alta..Si ii dedic melodia de mai jos, pe care stiu ca nu a mai ascultat-o de mult, dar care sunt singura ca o va impresiona pe fraierica pana la lacrimi („niciodata…sa nu uiti…de inima ta…:) ) La multi ani, Habiba! :*

Am ajuns in sfarsit sa pot sa fredonez si eu ca lumea ” Am doar 18 ani, sunt nebun, iubesc si nu am baaani!!!” \:d/ Bine, in cazul meu, afirmatia e un pic modificata pe alocuri, dar ..detalii, detalii.
Am avut si eu majoratul ca tot omu’ vineri seara dar am scris de-abia astazi articolul asta pentru ca mi-a trebuit ceva timp sa-mi revin dupa noaptea aia. Adica, pe ce ca imi era o frica imensa de aruncatul in sus de 18 ori, a trebuit sa-mi infrunt teama de 2 ori…am mai fost aruncata de inca 18 ori pe cat trebuia :-l, din cauza unor persoane care nu au vazut cand am fost proiectata in aer prima data si au vrut un bis, iar baietzii nu au stat pe ganduri. Iiiiinca nu stiu cine m-a sabotat, dar voi afla! >:) si ar fi bine sa nu fie un minor sau o minora pentru ca la majoratul lui sau al ei o sa ii para rau ca s-a nascut! By the way, multumesc baietzi ca eratzi sa ma scapatzi in dintzi de vreoooo…10 ori! Adica va multumesc totusi ca n-ati facut-o. Sorry pentru cei care si-au luat un picior in gura ( imi pare rau, BB ), dar parca am fost aruncata pe bucatele…adica nu stiu, m-am trezit de cateva ori cu capul in jos si picioarele in sus. NU, NU ERA DE LA BAUTURA DIN SEARA AIA!
Nu a iesit perfect si nebunia nu a fost mare, dar eu sunt multumita. E foarte tare sa ai alaturi prietenii apropiati, colegii langa care ai stat atatia ani. Cand te gandesti ca mai ai de petrecut cu ei doar cateva luni, acum ca suntem a 12-a, incerci sa profiti cat mai des de prezenta lor. Si sincer, mie o sa-mi fie dor sa-i vad betzi coma pe baietzi…:-<
Evident ca fetele mele s-au prezentat la mine cu cateva ore inainte de bahaos. Pudel poate sa faca minuni, daca nu era ea, nu ati mai fi avut nici un motiv sa-i facetzi complimente sarbatoritei pentru cat de frumoasa e. Plus Blondis, care a ramas pana la sfarsit si care mi-a spus " oricand, cu placere", dar am completat eu cu " dar vezi sa nu se mai intample pana cand te maritzi". Si Habiba, care o sa aibe un rol foarte important in ceea ce priveste pozele mele. Sa-i spunem ca are job'ul de fauritoare de amintiri…Ar trebui sa-i acord o marire de salariu pentru toate sedintele foto de pana acum…Ca sa nu mai zic de Suri…fara ea, adio eu ( adica adio majorat). Stiam eu ca Suri le rezolva pe toate.Imi amintesc acum ce spunea BB despre ea acum cativa ani…" sor-ta bate tot!". Indeed!
Mi-a facut placere sa ii am pe toti langa mine, really. Mi-a facut si mai placere sa-i vad pe toti cum pleaca acasa pe 3 carari…M-am simtit bine cand mi-am dat seama pe la 2 dimineatza ca nu eram singura tocmai de majoratul meu ( si aici cineva a avut un rol special)…Le multumesc chiar si persoanelor care au uitat de ziua mea, oricum nu-mi place sa mi se ureze "La multi ani!" la fiecare gura de aer pe care o iau. O singura persoana n-am s-o iert in schimb ca a uitat, so hasta nunca, baby! ( citand din Habiba). Le multumesc si persoanelor mai indepartate care si-au amintit de ziua mea, cu toate ca nu sunt in cele mai bune relatii cu ele. Nici in urma urarilor nu am sa fiu, dar am apreciat respectul.
Sper din tot sufletul ca invitatii s-au simtit bine: cei care dansau cu sticla de vodka in mana, cei care au dansat, cei care stateau jos si radeau de cei care dansau, cei care m-au aruncat in sus, cei care au facut atmosfera…Cum m-am simtit eu? Ca la 18 ani…:)

P.S: Tin sa-i multumesc si lu' mami ca mi-a suportat toate toanele de saptamanile astea, chiar daca e afoana de internet si n-o sa vada ever articolul asta. Poate ca ea a petrecut cel mai bine si s-a simtit ca la 18 ani…Blonda spune ca poza asta va fi mai celebra decat aia in care Einstein a scos limba.Evident, e mama! Show some respect!