Stiam eu ca Sandra e nebuna. Acum m-am convins! 😆 Dar imi place de ea. Nu ma asteptam sa cunosc atatea persoane de treaba si nici sa ma atasez de cateva inca din primele saptamani petrecute la facultate. E placut sa vad ca pot tine enorm si la prietenii care nu s-au legat neaparat acum 10 ani. Bine spunea Septimiu Chelcea… „nu tot ce e vechi e si profund”. As completa eu ca nu tot ce e nou e superficial sau lipsit de importanta. Dar deja aberez.
Coleguta mea creata mi-a trimis urmatorul mesaj pe facebook ( da! Facebook 😆 ):

O prietena mi-a sugerat ca ar trebui sa facem ceva special pe facebook pentru a spori transparenta si constientizarea luptei contra cancerului de san la femei, pe luna octombrie.

E un lucru usor de facut si va propun sa participam impreuna astfel incat sa devina un eveniment memorabil.

Anul trecut ideea era sa posteze fiecare pe peretele facebook culoarea sutienului sau. Aceasta initiativa feminina a lasat in dubiu barbatii timp de cateva zile, in timp ce femeile pareau ca scriu aleatoriu niste culori.

Jocul din acest an are legatura cu geanta voastra. Va trebui sa scrieti pe perete unde anume va lasati geanta in momentul in care intrati in casa sub forma „Imi place pe….” si adaugati locul. De exemplu:”imi place pe pat” sau „imi place pe masa din bucatarie” sau „imi place pe scaunul de la birou”. Ati inteles?

Bine! Scrieti raspunsul vostru pe (status) peretele facebook (si nu ca raspuns la acest mesaj!) si trimiteti la cat mai multe femei acest mesaj.

Mi-a placut ideea la nebunie! 🙂 Adica nu cred ca e ceva cu o finalitate palpabila, nu cred ca ar avea alt scop decat cel de distractie. Si nu puteti spune ca nu e funny sa vedeti pe la statusuri chestii de genul: ” Mie imi place pe canapea!”, „Mie imi place pe cuier!” sau „Imi place In bucatarie, langa cuptorul cu microunde!” :lol:. Ii face pe multi sa ridice o spranceana sau sa se scarpine in cap. Deci care aveti cont de Facebook si va surade si voua acest juculet, dati-i bataie! Care nu, dar totusi aveti cateva idei traznite, va puteti manifesta aici. Uimiti-ma!

Reclame

La 30 si ceva de ani, Liz Gilbert are tot ce-si poate dori o femeie ambitioasa. Si totusi e asaltata de indoieli, sufera de panica si insatisfactii. Urmeaza divortul, prabusirea in depresie, o relatie catastrofala…Asa ca Liz abandoneaza totul si pleaca in lumea de una singura. In Italia, gusta la dolce vita si deliciile ei culinare, punanad cele mai fericita 12 kg din viata ei. In India, afla intr-un ashram, prin asceza ( trezire la 3 dimineatza, meditatie si frecat podele), ce este cautarea spirituala. In Indonezia, incearca sa-si reconcilieze trupul cu sufletul, sa descopere echilibrul care se cheama fericire – si isi gaseste marea dragoste. Uneori, fericirea se afla la capatul lumii. Calatoresti ca sa ajungi la tine insati. Ca sa te descoperi.

„Mananca. Roaga-te. Iubeste” de Elizabeth Gilbert a fost probabil una dintre cele mai citite si bine vandute carti din Diverta in anii trecuti. Dar mie nu mi-a placut, deci nu vi-o recomand. Un singur capitol mi-a atras insa atentia si m-am gandit sa vi-l arat si voua.

Imi aduc aminte ce-mi spusese Giulio candva. Eram pe terasa unei cafenele, la obisnuitele noastre exercitii de conversatie, cand m-a intrebat ce parere am despre Roma. I-am raspuns ca, evident, o iubesc, dar la un anumit nivel realizez ca nu e orasul meu si ca nu-mi voi petrece restul zilelor la Roma. [ …]
-Poate ca tu si Roma aveti cuvinte diferite, mi-a replicat Giulio.
-Ce vrei sa spui?
-Nu stii, a raspuns el, ca secretul pentru a intelege un oras si pe locuitorii lui e sa afli care le e cuvantul?
A continuat explicatiile intr-un amestesc de italiana, engleza si limbaj al mainilor. Sustinea ca fiecare oras are un singur cuvant care il defineste si cu care se identifica majoritatea locuitorilor lui. Daca ai putea citi gandurilor trecatorilor de pe strada, in orice loc al orasului, ai descoperi ca cei mai multi se gandesc la acelasi lucru. Gandul majoritatii e de fapt cuvantul orasului respectiv. Si daca propriul tau cuvant nu coincide cu cel al orasului, atunci nu prea ai ce sa cauti pe-acolo.
-Care e cuvantul Romei? am intrebat
-SEX, a postulat el.
-Dar asta nu e doar una dintre prejudecatile despre Roma?
-Nu.
-Ok, dar sunt sigura ca la Roma exista unii oameni care se gandesc la alte lucruri in afara de sex, nu?
Giulio a tinut-o pe a lui:
-Nu. La toti, fara exceptie, toata ziua, tot ce le trece prin cap are legatura cu sexul.
-Chiar si la Vatican?
-Asta-i altceva. Vaticanul nu e totuna cu Roma. Acolo au alt cuvant. Cuvantul lot e PUTERE.
-Mai degraba m-as fi gandit la CREDINTA.
-E PUTERE, a repetat el. Crede-ma. Dar cuvantul Romei e SEX.
Acum, daca e sa-l cred pe Giulio, cuvintelul asta – SEX – e lucrul pe care calci cand mergi pe strada la Roma, e ceea ce curge prin fantanile ei arteziene si ii umple aerul mai ceva ca zgomotul traficului. Tot ce fac romanii e sa se gandeasca la el, sa se imbrace pentru el, sa-l propuna, sa-l refuze, sa-l transforme in sport si in joc. Asta ar explica macar in parte motivele pentru care, desi e un oras minunat, la Roma nu ma simt ca acasa. Cel putin nu in momentul asta al vietii mele. Pentru ca acum SEX nu e cuvantul meu. In alte perioade, era si el. Dar nu acum. Deci in timp ce zumzaie pe strazile ei, cuvantul Romei se loveste de mine si cade, fara sa aiba vreun impact asupra mea. Nu rezonez la cuvant, si deci nu locuiesc pe de-a-ntregul aici. Chiar imi place teoria asta zurlie si imposibil de demonstrat.
Giulio m-a intrebat care e cuvantul New Yorkului. M-am gandit un moment, dupa care m-am decis.
-Sigur e un verb. Cred ca e A REALIZA.
(Adica difera de cuvantul Los Angelesului intr-un mod pe cat de subtil, pe atat de relevant; in Los Angeles, cuvantul e tot un verb – A REUSI. Mai tarziu, aveam sa-i impartasesc lui Sofie, prietena mea suedeza, toata teoria cuvantului, si ea avea sa-mi spuna care crede ca e cuvantul de pe strazile din Stockholm – CONFORMISM, dupa parerea ei – , o chestie care ne-a deprimat pe amandoua).
Pentru ca stie foarte bine sudul Italiei, l-am intrebat pe Giulio care e cuvantul orasului Napoli.
-LUPTA, declara el. Care era cuvantul familiei tale cand erai copil?
-Greu de spus. Incercam sa ma gandesc la un singur cuvant care ar fi combinat cumva cuvintele FRUGAL si IREVERENTIOS. Dar Giulio trecuse deja la urmatoarea intrebare – si cea mai logica:
-Care e cuvantul tau?

P.S: nu stiu ce legatura are melodia asta cu textul, dar simt eu ca nu sunt chiar straine…eu ma tot chinui sa gasesc cuvantul meu… poate exista norocosi care l-au gasit deja..:)

Cand urmezi pe cineva care este bun, inveti sa fi bun; cand urmezi un tigru, inveti sa musti.

Si nu neaparat..Dar daca te lupti cu monstrii, e foarte posibil sa ajungi ca unul dintre ei :)…
Si cateodata paarca nu-mi gasesc locul. Parca toata lumea e programata sa calce in picioare tot, sa nu respecte nici cele mai sacre valori si sentimente. Si exact lumea asta e in stare sa schimbe in rau pana si cea mai incapatanata persoana…
Nu e ceea ce mi-am dorit, dar nici ceea ce regret. Ceea ce arat, spun si fac uneori nu e in concordantza directa deloc cu ce simt…dar unde e locul unei fete cuminti in lumea asta…? 🙂

Hey you, what’s a good girl like you doing in this crazy world?
Well it’s good gone girl…
Dance, dance, to the life you wanted
When you were only 17
With a good girl dream..

She’s walking around allover the town, needs somebody to notice but the goodness gets her down.
She’s happy to choose somebody to use, Good gone girl she’s got nothing left to loose.

P.S: nu, nu e un articol trist…chiar imi place melodia si o am pe repeat de vreo saptamana incoace 😆 si da, stiu ca va e cunoscuta.