Acum cateva luni cand ma gandeam la 1 octombrie, la mutarea in Bucuresti si la inceputul facultatii, era ca si cum as fi avut din nou 5 ani si mi-as fi inchipuit cum as fi aratat la 30. Din motive fataliste si nebunesti pe care numai sufletelul si creierasul meu ar fi putut sa le invoce ( nu, nu le reproduc), am fost sigura ca nu mai prind luna asta, nu imi vedeam viata mai departe de vara asta. Credeam ca octombrie nu mai vine si a venit.
V-ati prins desigur ca articolul asta a fost programat ( v-am spus doar ca nu va las sa uitati de mine si nici nu putea sa treaca ziua de 1 fara toate cele bune din partea mea). Insa chiar mi-am dorit enorm sa va urez o luna cat mai frumoasa, mai plina de fotografie, de inceputuri, de vise, de bauturi calde, de persoane agreabile si chiar iubite, de banutzi chiar ( de ce nu? ), mai plina de plimbari prin parc ( pasind pe frunze) si de vise…
Si daca va intrebati ce fac, probabil ma minunez si astazi de cat de frumoasa e casa mea, dar injur multitudinea de lucruri pe care in mod sigur nu le voi fi terminat de aranjat! In mod sigur am investigat deja magazinele de prin zona si acum incep sa umblu prin cafenele. Tot ce e posibil sa imi fac planuri mari pentru weekend, care ar consta in, bineinteles, luat Bucurestiul la picior. Da, sunt fascinata dar si usor speriata. Dar asta doar in cazul in care va intrebati cum sunt primele mele zile aici…:)
P.S: ascultati-o, va rog… e chiar… de octombrie…

Am trait s-o aud si pe asta…si daca nu ar fi fost intr-un context tragic, as fi luat’o drept un banc penal si as fi ras…de fapt, asta fac si acum: rad..nervos :).
Sunt sigura ca ati vazut si voi la tv ce calamitati se petrec in tzara din cauza inundatziilor. Nu e prima si nici ultima oara, se incearca tot felul de masuri, se fac o garamada de campanii prin care se doneaza bani si bunuri sinistratilor. Cea mai populara este „Apele trec, Romania ramane”, dar acum doua seri am vazut la statusul unei colege un anuntz de genul ( valabil doar in Constanta): ” La Pavilionul Expozitional ( de langa hotel Malibu, intrarea in Mamaia) are loc un pragram de sprijin pt oamenii afectati de inundatii din Republica Moldova. Cine doreste sa doneze haine pe care nu le mai poarta sau nu ii mai vin, poate sa le aduca in aceasta locatie pana la data de 7 august.” M-a lovit imediat…fac voluntariat de 4 ani, stiu ce inseamna sa ajuti un om la nevoie. Mi-am zis sa trag zilele astea o curatenie generala atat in dulapul meu cat si al alor mei, ca tot gasesc cateva hainutze de care nu mai am nevoie si sa le duc cat mai repede, inainte sa plec la admitere. Mi-am informat si prietenele de planurile mele si mai schimb cateva vorbe cu niste cunoscuti din lista de mess…
Nu imi venea sa cred ca unii oameni cu educatie si cu o situatie materiala buna erau indiferenti la nenorocirile semenilor lor. Ba chiar mai mult, am auzit si replici idioate de genul „Dumnezeu nu-i inghite pe moldoveni, de-asta sunt numai inundatzii pe la ei!”. Uhm..PARDON?! Da’ nu tot Dumnezeu i-a facut si pe moldoveni?! Nu tot oameni sunt si ei?! Si ca sa vedetzi ironia dracului, chiar aseara a inceput sa toarne si la Constanta intr-un hal fara de hal. Au aparut tot felul de reportaje, articole…in zona falezei, nu mai stii unde se termina marea si unde incepe orasul. Case inundate, lucruri distruse, canalizarile nu mai pot inghiti atata apa. Si ghiciti ce? La noi a plouat doar o zi si a fost suficient sa se blocheze toata circulatia…ganditi-va la altii…si nici macar nu suntem moldoveni, suntem mandri ca suntem dobrogeni sadea…
De-asta va zic…daca sunteti din Constanta sau aveti drum prin zona, luati si cateva hainutze de care nu mai aveti nevoie; au altii! Cu tot respectul, dar bluza aia care va placea atat de mult si care va venea perfect acum 3 ani, n-o s-o mai purtati chiar daca slabiti nu stiu cate kg! O sa ii ajute mai mult pe altii decat v-ar ajuta pe voi stand aiurea in dulap…Si prin orasele voastre daca vedeti centre care se ocupa cu colectare de bani, bunuri pentru sinistrati, nu ezistati sa dati macar 10 lei 🙂 conteaza enorm! Asta inseamna sa fim oameni, ma…