Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce. Si daca am avut un an dat naibii de greu, inseamna ca am reusit sa suport atat…pentru ca si momentele frumoasele au fost pe masura!
Nu stiu daca si voi aveti obiceiul asta, dar eu fac chestia asta din 2006 incoace si e tare placut. Cu o zi sau doua inainte de Revelion, imi scriu pe cateva biletele ( vreo 30-40 de obicei…ce vreti, am multe asteptari de la mine 😆 ) rezolutii pentru noul an, cam tot ce imi propun eu. Inainte de asta totusi, citesc biletelele din anul care sta sa se termine, ca sa trag linie si sa vad ce mi-a ieist si ce nu. E tare placut, sa stiti… e ca si cum intregul film al anului 2010 mi-a trecut prin fata ochilor, am retrait toate emotiile de la bac, de la admitere, toate visele pe care mi le-am facut cu privire la facultate si la locuitul in Bucuresti. E placut sa vad cum majoritatea mi s-au indeplinit. Unele s-au si transformat. Adica ce imi doream acum un an s-a dovedit a fi inutil si deci, am renuntat la acea dorinta.
Da, am invatat sa sufar mai putin in dragoste pentru ca am pus piciorul in prag fara sa mai privesc inapoi; mi-a trebuit ceva pana sa fac asta, dar intr-o criza de curaj, am pasit mai departe. Da, am reusit sa termin liceul si bacul cu medii mari, asa cum imi propusesem pentru ca, puteti sa spuneti ca sunt tocilara daca vreti, dar tin mult la asta. Da, mi-am gasit un job vara asta, sau cat a mai fost din ea si nu am lasat soarele sa ma bata degeaba in cap. Da, am petrecut frumos cu orice ocazie si m-am simtit cat de bine am putut, mai ales in zilele si in lunile mele preferate. Da, am cele mai frumoase poze si cea mai talentata Habiba. Da, am ajuns exact acolo unde mi-am dorit tot anul, pentru ca am muncit ca o descreierata pentru SNSPA ( si o fac si mai departe). Da, am rasfoit carti frumoase si v-am recomandat si voua cateva, desi sper ca in 2011 sa am timp si mai mult de citit. Da, m-am tinut de blog atat cat mi-a permis timpul si nu am de gand sa ma opresc. DA, AM FOST FERICITA!
Acum nu-mi mai ramane de facut decat urmatoarea sesiune de biletele pentru anul 2011 si va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel 🙂 mie personal deja imi trebuie o cutie mai maricica :lol:. Ar trebui sa imi propun sa iau alta la anu’…
Dat fiind faptul ca asta a fost cam ultimul post pe 2011, nu pot decat sa va urez un an nou cat mai fericit si plin de multe realizari frumoase. Sa straluciti si sa va simtiti bine diseara! Nu intreceti limita cu bautura, doar nu vreti sa va prinda 2011 mahmuri :-w. Va pupa Choco si sa ne vedem si la anul tot aici! :*
31/12/2010
Ultimul bilant pe anul asta
Posted by Chocolate Follie under Din cotidian | Etichete: 2010, 2011, an, an nou fericit, asteptari, bac, biletele, blog, carti, curaj, dorinte, dragoste, fericire, greu, Habiba, job, la multi ani, liceu, medie, momente frumoase, obicei, poze, revelion, rezolutii, SNSPA, ultimul articol, vise |[22] Comments
19/11/2010
Citeste o carte!
Posted by Chocolate Follie under Books, Din cotidian | Etichete: Aurora Liiceanu, Bucuresti, carte, carti, cultura, eveniment, Gaudeamus 2010, gramatica, lectura, Libelula, liceu, literatura, recomandare, Soni, Strugurii s-au copt in lipsa ei, suflet, Targ de carte, viata |[12] Comments
Se stie deja pasiunea mea pentru lectura, pentru cultura. Nu o singura data m-am enervat pe cei care nu apreciaza literatura la adevarata sa valoare, pe cei care nu stiu macar gramatica de baza, pe cei care nu pun mana sa citeasca inainte sa deschida gura. In afara de asta, mereu am trait cu impresia ca lipsa cartilor genereaza goluri sufletesti, dar si frustrari. Mi se pare foarte trist ca un om sa isi puna intrebari despre orice si sa nu gaseasca raspunsuri. Asta daca, bineinteles, reflecteaza macar un pic asupra vietii…
De Targul International Gaudeamus de carte stiu de cand eram clasa a 9-a. Am venit intr-o excursie cu clasa si am ramas marcata de paradisul „carturesc” de acolo…Am vrut sa mai ajung in Bucuresti si in anii urmatori, insa mereu s-au gasit diferite impedimente de ordin financiar sau personal. Insa in contextul de acum ar trebui sa fiu efectiv delasatoare ca sa nu merg! 🙂 ( acum o s-o bag iar pe aia cu : „V-am zis eu ca daca o sa stau in Bucuresti n-o sa pierd nici un eveniment pe placul meu!”). Deja ma gandesc sa o caut pe Aurora Liiceanu, dar si cateva carti despre comunicare si PR pentru ca da, ma innebuneste ceea ce studiez!
So, daca aveti un pic de timp liber ( un pic mai mult chiar, eu una stiu sigur ca o sa stau acolo cel putin 2 ore) si banuti pe care vreti sa ii investiti ca lumea, nu ezitati sa dati o tura pe la Gaudeamus! Daca nu stiti dupa ce sa va uitati, mai jos v-am lasat eu linkurile unor articole in care v-am povestit despre cateva carti…daca v-au placut, acum aveti ocazia sa le aveti, si chiar mai ieftin decat in mod obisnuit! De asemenea, ma astept ca pana maine dupa-amiaza cand ma voi duce la targ sa primesc si eu la randul meu cateva recomandari de la voi 🙂 Facultatea imi cam mananca timpul, dar nu ma plang decat de lectura mea de suflet din fiecare seara.
Am uitat un singur aspect: Gaudeamus imi aduce multe amintiri…
1. „De ce barbatii se insoara cu scorpii”
2. „Libelula”
3. „Strugurii s-au copt in lipsa ei” ( recomandare de noiembrie 🙂 )
4. „Care pe care”
5. „Dincolo de bine, dincoace de rau”
6. „Eseuri de indragostit”
7. „M-am hotarat sa devin prost”
8. „Despre ploaie”
9. „Plansul lui Nietzsche”
10. „Soni”
11. „In alta viata”
12. „Oameni si locuri din vechiul Bucuresti”
13. „Sex, shopping si un roman”
08/08/2010
A fost mai mult decat un scriitor, a fost un om!
Posted by Chocolate Follie under Books, Din cotidian | Etichete: blandete, carte, citate, clasa, colegi, consideratie, cultura generala, cuvinte, doctor honoris causa, eleva, Eminescu si devenirea poeziei europene moderne, inmormantare, inteligenta, invataturi, jignire, lansare de carte, lectii de viata, liceu, limba si literatura romana, mare, moarte, munca, Paul Iruc, predare, profesor de romana, regrete, respect, scriitor, sensibilitate, sfaturi, viata |[23] Comments
Am primit cutremuratoarea veste ca Paul Iruc a murit… sunt socata de o ora incoace cand ma gandesc ca, profesorul meu de limba si literatura romana din liceu, nu mai este… cand ma gandesc ca, un doctor, un scriitor…pur si simplu, nu mai este! Ca omul Paul Iruc s-a dus…
Cu bune, cu rele, pot afirma fara indoiala ca a fost si este MARE! Avea o cultura generala impresionanta ( generala?! of.. nu stiu daca era domeniu umanist pe care sa nu-l cunoasca), un stil de a preda unic si a avut tot respectul meu si nu cred ca gresesc daca spun ca in general, al nostru. Nu imi aduc aminte sa fi fost vreodata galagie la ora lui, sa ne fi dat teme peste teme sau sa ne fi facut rau… Ne-a tinut de atatea ori lectii de viata incat pana si acum imi rasuna in urechi cuvintele sale. Poate ar fi mandru daca ar sti ca cel putin de unii s-au lipit toate sfaturile si invataturile sale, daca ar sti ca unii au invatat sa citeasca practic de la el, daca ar sti ca am rasfoit aproape fiecare carte din care el ne dadea cate un citat. La fel de mandru cum am fost si eu cand a obtinut diploma de doctor honoris causa in limba romana sau cand am mers la lansarea primei si singurei sale carti din pacate – ” Eminescu si devenirea poeziei europene moderne”, la care stiu ca a lucrat enorm si care da, a fost foarte apreciata. Si mai stiu si ca lucra la inca 2 carti – una despre opera lui Nichita Stanescu si alta despre „Lumea ca prostie” ( pe care cu totii o asteptam nerabdatori). Nu stiu ce se va intampla cu ele…
A fost un om de o sensibilitate profunda, extraordinar de inteligent si de bland totodata. Ne spunea ca numai oamenii prosti sunt rai..si avea dreptate. Am fost ultima lui clasa la care a tinut si ne-a aratat asta; ne-a ajutat enorm, cat a putut. Si daca nu am stiut sa apreciem, a fost vina noastra. Deschidem mereu ochii prea tarziu, doar cand se intampla lucruri triste de genul.
Nu stiu cand e inmormantarea, dar am sa las orice cand voi afla si am sa merg. Si nici cuvintele nu mi se gasesc prea bine, daca domnul profesor m-ar vedea in ce hal ma balbai nu m-ar recunoaste..
Stiti cum e? Haideti sa spunem pe bune! Oamenii mari sunt apreciati numai dupa ce mor. In timpul vietii avem grija sa ii blamam, sa le aducem tot felul de acuzatii si sa-i barfim. Procedam cu ei asa cum facem si cu fericirea: cand o avem, nu stim sa tinem la ea. Cand o pierdem, incepem sa regretam. Eu sper ca macar acum unii care l-au judecat prea aspru sa realizeze ca nici lui nu i-a fost usor. Dimpotriva…fiind eleva lui, stiu eu mai bine cat s-a chinuit; mie si colegilor mei ne spunea ce il durea. Si mai sper ca munca sa ii fie apreciata pe viitor si mai mult decat in prezent. Isi merita un loc de cinste printre scriitorii nostri, printre oamenii cu suflet dintre noi.
„Cu cea mai profunda consideratie, pentru Dana”. Asta a fost dedicatia pe care mi-a scris-o pe prima pagina a cartii sale. Cu cea mai profunda consideratie si pentru domnevoastra, domn profesor! Odihniti-va in pace…unii nu va vor uita…dar mai presus decat orice, nu vor uita invataturile pe care le-ati daruit…
11/06/2010
Cu flori in par si nimic in picioare
Posted by Chocolate Follie under Din cotidian, music & art | Etichete: amatori, an, apa, apus, baie, bronz, cald, caldura, canicula, Constanta, corigenta, cu flori in par si nimic in picioare, fericire, final, lacrimi, liceu, mare, melodie, momente, nisip, piscina, plaja, poze, taxi, temperaturi ridicate, terasa, vara |[13] Comments
Am terminat liceul. Oficial. Am bocit pana n-am mai putut, am facut poze, au durut anumite momente, am trecut peste, maine uit tot ce a fost urat.
Am facut prima mea plaja pe anul asta. Aviz amatorilor: la Constanta o sa fie o vreme perfecta pentru bronzat, temperaturi foarte ridicate, apa este clocita la mal, dar dupa cativa metri este tocmai buna de o baie 😆 si asta vi-o spune o persoana care nu stie sa inoate si careia nu ii place sa se balaceasca in mare. Dar azi mi-am facut de cap…
Vorba Habibei mele, nu stiu daca este momentul potrivit pentru a ma bucura de bronz, de Mamaia, de mare, de poze aproape de apus. Dar am sa mai merg si maine la plaja si poate si duminica…Dupa, nu se stie…Nu vreau sa ajung la Bucuresti si sa ma acuze fetele de acolo ca sunt prea branza pentru o constanteanca :lol:.
Incerc sa nu visez prea mult, sa mai invatz cate ceva…dar presimt ca, daca voi sta prea mult in casa, voi intra intr’o depresie cumplita! Cu riscul de a ma pregati pentru bac pe ultima suta de metri, am sa mai ies si zilele astea prin oras. Examenul pot sa il iau cu 9, fericirea mea insa ar trebui sa treaca peste 9,50, avand in vedere faptul ca in momentul de fatza sunt cam aproape de corigentza din punctul asta de vedere.
Eu stiu ca multi sunteti in sesiune sau in focuri cu bacul sau alte examene. Insa datzi o fuga la piscina, sau, cel mai bine, 2 zile la mare…Sunt primele zile de vara, primele zile de canicula, primele zile in care nisipul arde si doar apa sarata a marii ne poate racori. Sunt primele apusuri lungi, primele noptzi calde, primele terase deschise, poate si primele iubiri pentru unii, ultimele pentru altii..:) nu le pierdetzi…
P.S: am vazut la Un nou sens o melodie a trupei Taxi si mi-am adus aminte cat de mult ascultam formatia asta acum doi ani, dar si anul trecut. Sper sa va placa melodia 😀 ( cu o oarecare legatura cu poza :”> ).
(Unde e, unde e, unde e?)
Stiu unde e!
Unde lumea vibreaza, unde lumea viseaza!
(Unde e, unde e, unde e?)
Stiu unde e!
Unde se canta tare, pe nisip langa mare
Acolo e…
Cu flori in par si nimic in picioare,
Pe nisip langa mare.
07/06/2010
Timp…incotro mergi?
Posted by Chocolate Follie under Din cotidian | Etichete: 12C, absente, alcool, ani de liceu, banci, calinescu, chiul, clasa, colegi, copiat, cuvinte, dans, dedicatii, DJ, dor, examene, Facebook, lacrimi, liceu, oana sarbu, ore, piese de teatru, plans, poze, prieteni, profesori, ring de dans, sampanie, teste, teze, tristi |[18] Comments
Inca nu pot sa imi gasesc cuvintele pentru ca inca nu sunt in stare sa constientizez ca au trecut 4 ani 🙂 unii dintre cei mai frumosi…
Nu vreau sa scriu mult pentru ca oricum nu multi stiu momentele triste sau fericite prin care a trecut 12C’ul… Dar ati vrut sa stiti cateva detalii, sa vedeti cateva poze si m-am gandit sa tastez si eu ceva, in sfarsit…
Nu ne-am gandit ca o sa fim atat de tristi…nu ne’am gandit ca o sa ne fie dor deja. Ne’am strans la miezul noptii pe ringul de dans si am format un cerc si am plans toti pe „Ani de liceu” pana n’am mai putut…si am plans si cand am baut sampanie. O gura de alcool, doua de lacrimi inghitite…
N’au venit nici multi profesori de la clasa noastra, dar nu ne’am suparat. Cred ca cei mai importanti au fost acolo…cei carora le’a pasat si pe care ni’i vom aminti 🙂 oamenii care au tzinut la noi si la care am tzinut si noi ( suntem cam exclusivisti, nu ne place de toata lumea 😆 sau ma rog…cel putzin asa am fost :-< ).
Am dansat pana nu ne-au mai tzinut picioarele si cand n'am mai putut, ne'am descaltzat si tot nu ne-am lasat. DJ'ul ne'a facut dedicatii peste dedicatii, cu toate ca ne'am rupt pe tot felul de melodii in coltzishorul nostru…Am ras cel mai tare si cred ca am plans cel mai tare…
Zilele astea am umplut Facebook'ul cu poze si am stat pe site'ul ala nenorocit mai mult decat pana acum… in toate comentariile noastre nu ne venea sa credem ca am terminat…Mai avem cateva zile, cateva momente importante, mai avem de dat bac'ul si evident, betziile de dupa exemene 🙂 chiar daca nu o sa ne mai vedem la liceu, avem noi grija sa ne intalnim. Da, inca suntem in faza de negare: noi inca o sa mai stam in banci, noi inca nu putem sa ne trezim dimineatza ca sa ajungem la primele ore, noi inca o sa mai chiulim si o sa ne chinuim dupa cu cereri si scutiri, noi inca o sa mai copiem de o sa rupem la teste si la teze si inca o sa mai facem prostii. Pana in ultima zi sau pana o sa uitam cat de cat…
Poate ca regretam ca am fost uneori rai unii cu altii… poate ar fi trebuit sa fim mai uniti…Dar niciodata nu am lipsit de la majoratele noastre si nici nu ne'am lasat unii pe altii cand am avut probleme. Ne'am acoperit mereu cand directoarea ne baga in shedintze si nu doar de cateva ori am avut parte de asa ceva :). Da ma, am fost cei mai tari din tot liceul in ciuda a tot ce a fost. De noi or sa isi aminteasca multi profi, multi colegi mai mici…noi am avut cele mai tari piese de teatru si noi am aparut cel mai des in presa. De buni, de rai, de nenorociti, de extraordinari….ne stie un liceu intreg 🙂 Si ne stim si noi…citisem pe blogul cuiva ( imi cer scuze, dar sunt atat de turburata incat nu-mi amintesc ca „OAMENII UITA, DAR SUFLETUL NU!”…Sa stiti ca e pe bune…
P.S: incepand de azi, o sa scriu mai rar 🙂 sunt si confuza, am si mult de invatat pentru ca pana acum am pierdut timpul… o sa va citesc mai rar, o sa public mai putzin…dar nu sa va las :* am sa onorez mereu orice leapsa si o sa va mai povestesc ce fac si pe unde umblu…
24/05/2010
Nu se scoala, da’ uite ce frumos atarna!
Posted by Chocolate Follie under Din cotidian | Etichete: bani, blog, copii, critica, euro, facultate, Guta, hoti, inculti, incultura, liceu, manele, mijloc de transport, noroc, pile, pusti, Puya, roman, scoala, tara, telefon, V.I.P |[21] Comments
Sunt nervoasa.
Iau 51 acum cateva ore impreuna cu Habiba si pornim catre casa. Zic: ” Mi-e super rau, nu-mi pasa de babe si de mosi, eu stau jos!”. Ma asez. Ma doare spatele. Dau sa ma plang la Habiba. Stupoare! Nu ne auzim una pe cealalta! Exact in spatele nostru, 2 pusti ascultau muzica la telefon: Puya – V.I.P.
Citisem pe un blog acum ceva timp ( la Machiaveliq din cate imi amintesc) ca in nu stiu ce oras din tzara, primaria a interzis ascultarea manelelor la telefon in mijloacele de transport in comun. Intrebarea mea acum este: ce mi-e Guta, ce mi-e Puya?! Dar imi raspund chiar eu pt ca stiu diferentza: cu toate ca nivelul de cultura este cam acelasi desi se vrea a fi o ditamai diferentza intre cei doi, Guta face dezacorduri dar castiga mii de euro, Puya incearca sa-l critice.
Sunt sigura ca ati ascultat versurile melodiei V.I.P. Ma, sa mor daca am ceva cu cantaretzu’! Dar din moment ce sustzii ca suntem o tzara de inculti, de hotzi, de prosti si asa mai departe, de ce mama naibii canti „Tu chiar nu vezi? / Ca daca ai scoala multa chiar nimic nu realizezi!”. Ce e cu mesajul asta?! Asa vrei tu sa ajuti romanii?! Asta e instigare la incultura! Eu stiu ca in viatza, pe langa ce invatza fiecare, norocul si pilele au un rol important…Dar cum dracu’ sa asculte niste copii de 10-11 ani asa ceva?! Adica hai sa ne limitam la scoala generala…daca aprofundam in liceu deja nu realizam nimic si daca ajungem si la facultate, ne-am irosit viatza!
Ma, stiti ce ma enerveaza pe mine? Faptul ca romanu’ se complace in situatia in care este… Vede ce nu merge bine, vede cum sta treaba, dar de ce sa se deranjeze sa puna mana ca sa schimbe lucrurile in bine..? Nu se scoala, dar uite ce frumos atarna… Nu ne convine ca invatam de nu mai putem, ca exista oameni cu 2 facultati care sunt someri sau care lucreaza ca vanzatori, dar hai sa cantam despre asta! Hai sa cantam ca trebuie sa ramanem doar la cunostiintele de baza: la scris, citit si socotit…nu de alta, dar ne trebuie la numarat si la facut banii!
Nu m-am nascut ieri si stiu si eu de ce este nevoie ca sa te realizezi ( pe langa invatat). Dar ma intreb oare daca sunt singura proasta care mai crede ca scoala ne formeaza intr-un fel sau altul…atat cultural, educational cat si social… Ma intreb daca sunt singura proasta care inca mai crede ca citind, invatand si studiind cat mai mult, pot ajunge cat mai departe…:) Dar cel mai tare ma intreb unde or sa fie peste ceva timp copiii care la numai 10 ani asculta „Tu chiar nu vezi? / Ca dac-ai scoala multa chiar nimic nu realizezi!”…