E ultima zi de joi din aceasta primavara…Nu a fost deloc buna pentru mine. Incerc si acum sa ma calmez si sa-mi spun ca merit mai mult de atat. Pentru ca stiu ca asa e…
Leapsa de la Nice mi-a dat de lucru pentru 10 minutzele si chiar si acum cand am terminat’o, am mai ramas un pic sa meditez asupra ei. Pentru ca intrebarile astea simple ridica cele mai complexe raspunsuri. Mi-am dat seama ca sunt guvernata de dragoste… mi-am dat seama ca imi merge bine pe orice plan, mai putzin pe ala sentimental. Dar cu toate astea, nu am de gand sa ma opresc intr’un loc si sa astept. Am multe de facut.
Leapsa merge la tot blogroll’ul dar si la toti amatorii, bineinteles 😀 M-am gandit sa nu nominalizez pe nimeni pentru ca sunt sigura ca o vor fura mai multi…

Zodia: Scorpion. Sunt in stare sa-i citesc biblia Diavolului si ala m-ar asculta 😆

As vrea: sa iubesc si sa fiu iubita din tot sufletul in mod permanent si irevocabil !!!

Pastrez: toate pozele si multe dintre caietele mele inca de la gradinita pana in prezent ( mai ales pe cele de matematica – sa vada si copiii mei ca la 10 ani stiam sa fac exercitii si probleme 😆 ).

Mi-as fi dorit: si mai multa ambitie decat am. Niciodata nu e destula, zic eu…

Nu-mi place: sa fiu tradata, mintita sau inselata

Ma tem: ca n-o sa ajung ceea ce imi doresc, ca n-o sa fiu niciodata atat de fericita pe cat imi doresc :-< .

Aud: si ce nu trebuie. Aud multe fara sa vreau si nu intotdeauna e bine. Cateodata doare.. vorba unui fost prieten: ceea ce nu stii, nu te poate rani.

Imi pare rau: ca nu pot face mai mult pentru cei la care tin

Imi place: sa muncesc pentru ceea ce imi doresc si sa ajung undeva sus doar prin propriile mele forte.

Nu sunt: mai calma, mai disciplinata. Dar nu tzin neaparat sa ma schimb.

Dansez: da! prin cluburi cateodata, la petreceri, prin casa :”> .

Niciodata: n-am sa las pe nimeni si nimic sa ma transforme intr-o persoana slaba, fara caracter.

Par: mai fitzoasa decat sunt. Aparentele inseala mult; eu chiar sunt cuminte. Dar nu ma chinui sa le schimb impresiile oamenilor despre mine.

Plang: din suflet. Intotdeauna… cu urlete, cu vaiete, cu zbierete. Plang rar, dar puternic. Cand suspin, sunt doar putzin zgaraiata. Cand curg lacrimi, curge sange.

Nu-s intotdeauna: calma. Asta e!

Nu-mi place la mine: ca iert prea mult. In majoritatea cazurilor, nu se merita.

Sunt confuza: nu prea mi se intampla. De obicei, stiu ce vreau.

Am nevoie: de iubire, mai mult decat orice 🙂

Ar trebui: sa stau sa ma gandesc 5 minute inainte sa tzip si sa fac scandal. Dar deja am inceput sa lucrez la chestia asta si chiar incerc sa ma controlez 😀

P.S: Gianna Nannini – Io. Nu stiu cati cunoasteti cantareatza sau melodia; versurile sunt aici. Sper sa va placa…pe mine ma descrie destul de mult :”>.

…dar cu masura si intr’un cadru privat, pentru ca sunt constienta de vocea mea ingrozitoare :”> ( ce sa fac, nu pot sa le am pe toate).
Machiaveliq nu m-a uitat nici de data asta cand a venit vorba de leapsa si eu ii multumesc pufos pentru ca intotdeauna se gandeste la mine :* ( dau un shpritz cand vine pe la Constanta sau cand trec eu pe la Bucuresti :> ). Dar eu nu pot sa mentzionez numai 5 melodii mai vechi care imi plac, pentru ca am ditamai lista…dar o sa va prezint doar cateva pe care le ascultam in tineretzile mele ( pe unele le mai ascult si acum, au o maaare istorie sentimentala in spate :”>).
In primul rand, imi place Bonnie Tyler . Recunosc ca am descoperit’o relativ tarziu, acum vreo 4 ani. Dar melodiile ei m-au topit si este imposibil sa nu le cunoasteti (” It’s a heartache”; „I need a hero”). Eu am miorlait de atatea ori pe „Total eclipse of the heart” 8->:

Si de Rod Stewart am auzit la fel de tarziu; melodia asta am auzit’o intr’o telenovela romaneasca – „Numai iubirea”. Acum ma intreb cum producatorii unui film atat de ieftin au putut sa foloseasca o melodie atat de frumoasa. Cred ca habar n-au avut ce fac…:

„Love of my life” by Queen probabil ca o stiti multi din reclama de la Carlsberg 🙂 dar va asigur ca altceva este cand auziti varianta asta… mie imi dau lacrimile de fiecare data :-< :

Bon Jovy – „Always”; o auzisem de multe ori, dar acum 2 ani cand eram in maxi si mergeam cu Blondis in oras, m-am hotarat s’o retzin pentru ca nu se mai putea altfel!

„I would do anything for love” de la Meatloaf mi se potriveste perfect…De’asta o ascult aproape zilnic si insist sa vedetzi si voi despre ce vorbesc:

Sper ca nu mai trebuie sa va spun despre Aerosmith, Alice Cooper, Guns’n Roses („November Rain”) si alte trupe cu care v-am tot batut la cap :”>. Si ca sa nu spuna lumea ca fac fitze la trupele romanesti, pot spune ca Holograf, Bere Gratis si Vama Veche mi-au placut dintotdeauna, dar de cand sunt si eu mai maricica si mi-a mai venit mintea la cap, le inteleg versurile mai bine decat o faceam acum 4-5 ani. Si daca e sa ma gandesc la melodii de cand eram chiar micutza, imi vin in cap doar „Macarena”, „Casablanca” si „Coco Jambo” care rasunau in toata casa. Daca va zic si de N & D („Vreau sa plang”) si Andre, ma fac de ras? :”> ( aveam 7 aaaani! 😆 ).
Leapsa merge mai departe la oricine doreste sa ne impartaseasca melodii vechi si frumoase :D.

Citisem eu la Loryloo ceva despre lansarea noului album Directia 5…nu sunt fana innebunita, dar au baietzii astia niste melodii de care e imposibil sa nu te indragostesti, mai ales daca esti o domnishorica mai siropoasa cateodata…
Si stand zilele trecute in mashina Smarandei, s’a gandit colegutza mea sa imi puna o melodie ca sa nu ma plictisesc in timp ce ea isi curatza gentutza. Si daca nu eram cu ea si Blondis cred ca izbucneam intr’un plans interminabil…
Mi’au aparut in fatza ochilor tot felul de imagini din trecut, scene din partea fostilor prieteni…Mi’am amintit de cate ori le’am zambit frumos cand imi spuneau ca nu putem sa ne vedem pentru ca au treaba, mi’am amintit de cate ori treceam cu capul sus pe langa ei dupa o despartire si in ce hal plangeam dupa cu perna in bratze pana o umpleam de rimel…Mi’am adus aminte ca am fost inselata de atatea ori incat acum am ajuns sa depistez minciunile de la o distanta considerabila; dar nu sunt mandra de asta.
Si stiti la ce ma gandesc acum, cand ascult melodia asta? Ca roata se intoarce, cum spune Habiba… dupa o anumita perioada, toti fostii mei prieteni cu care m-am reintalnit mai mult intamplator mi’au spus ca au fost niste fraieri, ca cel care va ramane mereu langa mine va fi cel mai norocos baiat de pe pamant…si ma intreb acum la ce imi folosesc toate regretele lor…ma mai intreb si la ce imi foloseste faptul ca in toate relatiile am incercat sa inteleg si ce nu as fi conceput niciodata, am incercat sa sustzin si sa ajut cat mai mult, am privit numai inainte in ochii iubitului meu si niciodata in stanga si in dreapta la altzi.. Recompensa mea a fost ca la sfarsit am suferit de 3 ori mai mult…si cand am avut zile negre tot pe capul prietenelor mele am ajuns.
O fata ca ea… macar de ar fi fost iubita cat iubea…

O fata ca ea (click aici ca sa ascultati ceva care o sa va topeasca in mod sigur)

Poate n’ai stiut sa pui
Un cuvant la locul lui,
Tot ce iti doreai sa’i spui…
Poate nu i-ai aratat
Ca o iubesti cu adevarat,
Tot ai uitat…
O fata ca ea,
Merita toata pretzuirea ta…
O fata ca ea…
S’o iubesti cat te iubea

Azi am mers numai cu capul in jos… nu batea soarele atat de tare, dar nu am putut sa’mi ridic privirea si sa privesc in jur.
Azi am obosit… mi-am scapat gantera de 2 ori pe acelasi picior si am plecat de la sala dupa doar o ora de sport.
Azi imi vine sa urlu si parca nu am voce. Imi vine sa plang si n-am in bratzele cui; baietzii se sperie cand vad fete plangand. Cele mai bune prietene ar face tot ce le sta in putere, dar cateodata este nevoie de un umar puternic, de un ajutor masculin care sa te ajute sa treci peste tot. Dar lor le este frica… Suntem cele mai frumoase si cele mai grozave cand le facem favoruri, cand dansam langa ei, cand iesim cu ei aranjate in oras si toata lumea ne admira, cand le gatim sau stam cu ei cand sunt bolnavi…Ei n’ar putea sa faca asta; n-ar putea nici macar sa ne priveasca suspinand…plangand cu vorbe nici atat. De ce?

Ploaia este cuvantul de recunoastere printre cei ispititi de o oarecare suspendare a lumii. Sa spui ca iti place ploaia inseamna sa recunosti ca esti diferit…

Ploaia poarta in sine genele copilariei.Cand eram mici, ne stropeam cu furtunul, tzopaiam in baltzi si ne bateam cu apa.
Desigur, intrucat se pare ca suntem oameni mari, o facem pe suparatii atunci cand, din falsa stangacie, calcam intr-o baltoaca.Adevarul e ca ne incanta improshcaturile.Nu-i nimic daca ne murdarim pe pantaloni sau pe sosete.Copilaria cade din ceruri. In taina, ne ingaduim sa fim niste ingalatzi.

Picaturile au exact forma de spermatozoizi. Nu este o pura intamplare: ideea de conceptie se regaseste in caderea ploii…

Muzica a fost inventata pentru a compensa absenta ploii. De aceea a luat ea nastere in Egiptul arid al primei dinastii, cu 3000 de ani inainte de Hristos.Marele istoric al Egiptului antic, Manethon din Sebennytos, povesteste ca printul Ouadji era supravegheat indeaproape de preotzi si de garzi secrete, pentru ca era indragostit de sora sa vitrega, Merneith. Aceasta iubire statea in calea casatoriei aranjate cu printzesa unui regat invecinat. Hotarat sa-si traiasca pasiunea, printzul ii porunci unuia dintre slujitorii sai sa faca zgomot ca sa-i acopere orele de zbenguiala. Slujitorul a inceput sa bata in ulcele si scanduri cu o maciuca. Zgomotul a deranjat tot palatul, asa ca a fost rugat sa inceteze harmalaia. Atunci, pentru a-l proteja pe prinz si pe ibovnica lui, el incepu sa bata cu maciuca urmarind cadentza gemetelor celor doi. Ritmul regulat si lancinant ii fermeca pe locuitorii palatului…

E o dovada de gandire simplista sa apropii lacrimile cu ploaia. Lacrimile au trecut printr-un proces de fermentare, nu de distilare. Ploaia se aseamana cu alcoolul si parfumul. Lacrimile sunt surorile vinului…Lacrimile se rostogolesc, dar nu cad…Lacrimile impodobesc tristetea si doliul. Ploaia insoteste viatza si dragostea.

Spunem: ploaia cade. Si nimeni nu vede nenorocirea din spatele acestei banale constatari. Este accident sau sinucidere? Nu vom sti niciodata..”

Cartea se numeste „Despre ploaie” si este scrisa de Martin Page. Mi-a fost recomandata aproape acum un an de catre prietenele mele, dar am pus mana pe ea de-abia zilele trecute. Daca o gasiti, va sfatuiesc din tot sufletul s-o cititi. O sa ajungetzi sa iubitzi ploaia mai mult decat soarele… 🙂

Stiu ca ati vazut „August Rush” 🙂 cel putzin Grapefruits si Habiba au scris despre filmul asta, l-au recomandat si bine au facut! Eu, ca intotdeauna, l-am vazut cu intarziere, adica de-abia vineri, la ora de italiana, cu gagicile din clasa 🙂 S-a lasat cu un sentiment al naibii de placut, cu suspine dupa Jonathan Rhys Meyers si chiar cu lacrimi la sfarsitul filmului din partea catorva fete.

Povestea in sine e simpla: el si ea, ambii cu muzica in sange, se indragostesc si in urma pisicelilor dintre ei apare un baietel cu acelasi talent, mai mare chiar decat al parintilor. Mica mare problema este ca tatal fetei nu-si doreste acest nepot, crezand ca ii poate distruge cariera fiicei sale; prin urmare si asa deci, il da spre adoptie. Baietzelul numai adoptat nu a fost, dar fara ureche muzicala n-a ramas 😀
Daca unii dintre voi ati omis acest film din greshala, e grav! Trebuie sa-l vedetzi neaparat, sa-l „savuratzi” pe Jonathan in acest rol ( fetele 😀 ) si sa ascultati melodiile cu mare atentie si bagare de seama. Nu au cum sa nu va placa!
Lasand la o parte povestea si filmul in sine, va spuneam ca am ramas cu un sentiment la dracului de placut dupa filmul asta. Profu’ de romana l-a spulberat evident cu „Morometzii” lui, dar pentru un sfert de ora, am avut in fatza ochilor niste momente traite acum ceva timp, care mi-au dat un gust de vara de nu va spun. Un gust de Vama Veche, de Cola rece, de stradutza aia din Vama pliiiiina ochi cu cercei si alte bijuterii, de libertate, de oameni normali si oameni ciudatzi, de mare, de nisip, de plimbare, de plecat naibii undeva! Si cand ma gandesc ca vara asta pentru mine o sa inceapa tarziu, imi vine sa-mi iau campii! Dar ghiciti ce? Exact in august pot spune ca a venit vacantza si pentru mine! 🙂 Timpul trece, in fuga vine si bacul de manutza cu admiterea, sa treaca cu ea de picior si sa ne grabim mai repede catre august, sa treaca presiunea si sa revina atmosfera de vara … 8->

P.S: Mai stie careva filme in care a jucat Jonathan? 😕 i mean, chestii frumoase 😀

Sunt feminista convinsa 🙂 am mai spus’o de 1000 de ori dar cred ca v-ati prins doar din simplele mele comentarii de ceva vreme incoace. Eu sunt convinsa ca vremurile s-au schimbat, ca suntem si noi capabile sa fim la putere, sa fim lidere, sefe in casele noastre…
Am vazut acum cateva filmul propus de Grapefruits – „Mona Lisa Smile” si mi-a placut mai mult decat ma asteptam. Daca as fi trait prin anii ’50 in America, personajul prinicipal feminin al acestui film ar fi fost o oglinda perfect finisata pentru mine 🙂 De ce sa ne casatorim, sa fim intretzinute si sa inghitim atatea magarii, cand si noi avem studii si putem face cariera? De ce sa credem ca suntem mereu la mana lor? De ce ne grabim atata sa ne maritam? Dar mai ales, de ce avem impresia ca fara ei nu putem reusi? Evident ca nu ma refer aici la acea latura sentimentala… din punctul asta de vedere, fara barbatzi chiar nu se poate, suntem condamnatzi sa ne iubim unii pe altii, sa ne inselam, sa renuntzam, sa ne indragostim si sa reluam povestea again and again. Incerc doar ca ridic intrebarea…pot fi femeile lideri cel putzin la fel de buni ca si barbatii?

Cerem egalitate de ceva vreme incoace si incercam sa combatem sexismul. Citeam pe blogul lui’ Grapefruits ca o femeie care vrea sa fie egala cu un barbat are standarde joase. Asa as spune si eu in mod normal pentru ca stim ca suntem mai bune! Stam mai bine cu nervii, putem gandi logic, vedem toate detaliile problemei, administram bine banii, suntem capabile sa elaboram planuri, avem fortza destula…intr’un cuvant, avem toate atuurile pentru a fi sefe. Acum, inca o intrebare… Putem conduce banci, firme, companii, dar este oare o femeie in stare sa ocupe functia suprema, cea de presedinte al statului ? Aici pana si eu as avea indoieli…
Discutam azi la studii sociale cateva caracteristici ale liderului/conducatorului perfect. Calitati care ni s-ar parea evidente s-au dovedit a fi relative…si toata lumea a spus de inteligentza, de pasiune, de realism, de obiectivitate, insa nimeni nu a mentionat daca ar fi de preferat ca seful statului sa fie un el sau o ea. Si atunci am inteles…noi suntem mai sensibile 🙂 suntem facute sa conducem, dar nu la superlativ. Avem perioadele nostre, suntem labile emotional. Eu deja imi imaginez doua femei care ar concura la presedentie: cea care ar pierde ar izbucni in lacrimi si ar face o criza pe loc! Poate noi nu ne-am gafa la fel de urat ca si barbatzii, dar nici bine nu ne-ar fi…
Este intr’un fel trist pentru mine sa constat chestia asta 😦 poate nu am dreptate si chiar as vrea sa fie cineva care sa imi dovedeasca ca lucrurile nu sunt asa cum le vad eu. Dar chiar nu vad nici o varianta feminina pentru Basescu sau Iliescu..Ceausescu nici atat…