Cafelele din diminetile de septembrie…

Privind inapoi catre septembrie am constatat ca s-au terminat multe povesti. Evident, sfarsiturile aduc lacrimi. Ai impresia ca ramai singur, ca se prabusesc sentimente zidite de ani de zile in sufletul tau..si asta in doar cateva zile. Dar privind inainte, parca nu mai doare atat de tare cum eram obisnuita. Ori nu mai simt eu, ori inimioara mea a invatat sa cante „vesnica pomenire!”. Chiar si asa, astazi totul se leaga de tine, dar parca nimic de noi doi. Cafelele din diminetile de septembrie sunt unice, dar nu cred ca le vom mai bea vreodata impreuna…poate doar daca destinul ar fi chiar nesimtit!

Privind inapoi catre septembrie am constatat ca m-am lamentat prea mult, ca sunt mai puternica decat ma asteptam. Ori nu mai sunt eu, ori, culmea, chiar am invatat din greselile mele. Si asta chiar ar fi o premiera! Dar privind inainte, stiu ca am atatea de vazut, de auzit si de simtit, incat ma incearca un sentiment de curiozitate dar si de panica. Ambele sunt trecatoare. Cafelele din diminetile de septembrie sunt unice, dar cred ca de-acum incolo, cel putin pentru cateva luni, le voi bea fara zahar. E bine sa nu incercam sa indulcim chiar totul!

Privind inapoi catre septembrie am constatat ca sunt hotarata sa fiu fericita cu orice pret; nu spun ca as fi fost trista pana acum, dar…intelegeti voi ce vreti sa spun. Ori nu mai sunt eu, ori chiar am invatat ca daca tot mi se ofera sansa de a incepe intr-un fel sau altul o viata noua, trebuie sa profit de ea. Dar privind inainte, stiu ca fericirea nu ma lovi pe trecerea de pietoni. Eventual ma va baga in coma de durere inainte sa mi se arate. Cafelele din diminetile de septembrie sunt unice, dar cred ca a sosit vremea sa le beau cu o alta atitudine si cu altcineva langa mine!

P.S: e joi!!!! 🙂

 

Despre refugii

Dar toata lumea cauta refugii. Fara exceptie. Pana si cel mai puternic om, pana si cel mai miserupist. Pentru ca refugiile sunt ca niste poduri catre zile mai bune, catre momente mai fericite. Cateodata ne oprim chiar la jumatate drumului, scandurile scartaie serios, ne uitam inapoi – numai cenusa, ne uitam in jos – parca ni se face rau, ne uitam inainte – mai e ceva, dar se vede o luminita la capat.
Da, toata lumea cauta refugii. Cel mai adesea, in familie, in prieteni. Ne este frica uneori sa ramanem singuri cu gandurile noastre. Stand cu persoanele mai apropiate, iesind la aer, parca mai uitam, parca gasim solutii, parca ne face bine un ” hai la mine la cafea ca sa mai vorbim” sau „nu iti face griji, nu esti singur!”. Nici nu ne dam seama de efectele cuvintelor; deseori preferam sa nu vorbim, sa nu ascultam. Cautam refugii in noi insine. Dar asta e calea cea mai grea, zic eu. Cum spunea un filosof al carui nume imi scapa din varii motive, este greu sa ai o discutie cu tine insati. Este greu sa te si asculti, sa iti si raspunzi in acelasi timp.
Altii cauta refugii in pasiuni, hobby’uri. Obisnuiam sa citesc si cate 2 carti pe noapte, numai sa nu pun capul pe perna si sa incep sa ma gandesc la lucruri care sa ma intristeze. Oamenii ambitiosi se refugiaza si in munca, in activitati de tot felul. Functioneaza. Interesul pentru altceva, dedicarea pentru un proiect, oboseala care rezulta din urma muncii sunt in stare sa combata inceputul de depresie. Cateodata alegem si mancarea (dulciurile in exces) ca sa ne consolam. Sau dimpotriva, starea noastra emotionala ne afecteaza atat de mult incat ni se taie orice pofta de mancare. Nu stiu sa spun daca e buna prima varianta sau a doua, in ceea ce priveste apetitul.
Da, toata lumea cauta refugii… in bratele celei mai bune prietene, in mijlocul unui centru comercial printre haine, la birou, etc. Nu vad solutii in schimb in betiile repetate si in droguri. O pastila atat de mica nu va putea rezolva niciodata o problema atat de mare…Dar da,cu totii avem nevoie de un locusor caldut in care sa ni se usuce lacrimile, si in acelasi timp moale, ca sa putem sa ne alinam ranile produse de duritatea vietii.

 

Doar nu e prima oara, nu?

Dar pentru ea nu e prima data cand e nefericita. Si nu va fi nici ultima. Mai rau decat orice este ca nu e prima oara cand e amagita, cand adoarme cateva nopti la rand cu zambetul pe buze, cand se trezeste cu cearcane de bucurie adanca, dar nu conteaza! Ca ce naiba, lumea nu se uita in ochii ei, ci prin ea si nu conteaza ce arata, ea stie ce simte si ce vrea. Si brusc este lovita de nici ea nu stie ce, exact in moalele inimii si hemoragia interna e atat de puternica incat parca simte fiecare picatura care se loveste de un perete deja tocit… Si deja nu mai e iubire si nici ura nu e, ca sa stie si ea pe cine sa injure; nu… e doar o nenorocita de teava care se sparge mereu, parca e lipita la loc cu guma Orbit ca al dracu’ instalator nu e bun de nimic! Dar pe ea nici atat n-o intereseaza, pur si simplu nu poate sa schimbe teava aia si o lasa asa… intr-o buna zi, poate ca o sa fie in stare s-o scoata de unde e, sa o rupa si se loveasca cu capul de ea pana cand hemoragia aia o sa devina externa, ca sa vada si altii prin ce trece de fiecare data.

Nu, pentru ea clar nu e prima oara cand e ranita…si parca nici nu mai stie cum e sa fie altfel. Nu mai crede nimic frumos in jurul ei, se indoieste de tot. Dar nici nu poate sa nu creada anumite cuvinte, ca doar dracu’ stie sa iti intinda o mana, dar nici ca te mai lasa daca faci greseala s-o apuci. Nu se poate abtine sa nu radieze cand aude ceva ce i se pare frumos si nici sa nu planga cand cade totul pe ea. Stie ca a doua zi o sa se ridice din gramada de moloz si o sa bantuie prin oras printre alte cladiri vechi, pentru ca doar cu trecutul mai poate trai. Stie ca poate azi e nasol, dar maine va fi sigur si mai urat si daca reactioneaza asa inca de pe acum, mai incolo cine o sa mai planga pentru ea? Pentru ca n-o s-o faca nimeni…lumea nu stie sa stearga lacrimi, dar apoi sa simta odata cu cineva..? Lumea parca nici nu mai stie ce sa-i spuna ca s-o faca sa inteleaga…Lumea asta parca e proasta si stie doar sa priveasca in gol. Parca se hraneste din suferintele alora. Parca…ah, bagami-as!

Dar nu e prima oara cand teava aia ii da palpitatii…cu totii avem probleme inauntru, in case, nu? A crezut pentru cateva secunde ca a rezolvat’o, dar a inceput sa curga iar. Ce dracu’ sa se faca daca nu gaseste nici un meserias bun?! Teava asta a inundat’o de atatea ori incat parca i se pare normal sa traiasca intr-o balta de confuzii, intrebari, nedumeriri, nervi, suparari. Si Doamne, ce n’ar da sa se inece odata! Oricum nu a invatat-o nimeni sa inoate si deja i se pare ca e cam tarziu…Nu mai vrea nici colac de salvare,nu are asa ceva in casa. Nu a avut nimeni grija sa i-l lase intr-un colt, in debara. Nu a avut nimeni grija de ea.

Nu, nu va fi prima oara si cu siguranta nici ultima cand va ramane intinsa pe burta in holul aproape intunecat ( la naiba, acum parca sunt niste probleme si la nu stiu ce fire de curent) si facand cerculete in acea balta,va astepta sa ajunga apa la vecine si s-o ajute ele cumva, pentru ca singura nu poate. Or sa vina si da, o sa ii fie si ei mai bine. In fond, teava aia va fi acolo si maine si in anii urmatori.

Se gandeste ca poate guma Five ar fi mai buna…

 

Bad day for everyone

Imi spunea aseara Stefan ca ar trebui sa ma inspir si mai mult din realitate atunci cand scriu articole. Sa urmaresc lumea pe strada, sa fiu atenta la unele evenimente si persoane din jurul meu si sa povestesc despre asta.
Cred ca ziua de azi este semnul ala de carte care marcheaza inceputul capitolului de toamna: vreme mohorata, innorat, destul de rece. Vara priveste cu un ochi catre noi, mai da din gene, dar e deja cu un picior in prag. Poate din cauza asta sau poate nu, in dimineatza asta cand am iesit doar pentru o ora din casa, am observat multi oameni tristi, ingrijorati, aparent nefericiti.
E una din zilele alea in care mi s’a intamplat sa vad nu doar o singura persoana pe strada gata sa izbucneasca in lacrimi. Langa o patiserie din Tomis 3, statea pe ciment o batranica. I’am intins din reflex 1 leu si am observat cum s’a uitat lung la mine, si’a sters cateva lacrimi cu o batista murdara si mi’a spus „Sarut’mana, domnisoara!”. M-a cutremurat…nu ma consider atat de demna de respectul ei. Mai degraba invers.
In autobuz, in drum spre casa, imi plimb lenesa privirea de la geam catre calatori. Pe un scaun in fatza mea statea o mamica tanara ( maxim 25 de ani), o femeie simpla, modesta, poate chiar saraca, cu o fetita blondina in brate, care se uita foarte fascinata la masinile ce treceau. Mamica isi facea de lucru cu parul copilei, in timp ce isi tragea nasul. Se intorcea cu capul in alta parte ca sa nu i se vada ochii inlacrimati atunci cand fetita ii arata ” uite, mami, urca un bebe!”.
Cand ajung pe langa bloc, ma gandesc sa ma duc sa aprind o lumanare. Nu am mai fost de mult si e cazul…am nevoie sa ma simt linistita si usurata…cel putin, daca nu acum, mai incolo sigur. La poarta bisericii, trec incet pe langa o femeie mai in varsta care programa o inmormantare impreuna cu parintele; ii murise sotul si luni urmeaza sa’l ingroape. Era palida, avea cearcane adanci si contrar celorlalte femei, avea ochii uscati. Avea baticul negru tras pana pe ochi si imediat cum termina o propozitie, isi acoperea gura cu o batista, ca si cum si-ar inabusi constant un tipat de durere…
Da, azi e o zi trista pentru multa lume. Nu stiu daca e o regula generala, dar aparent…ma rog…si eu am o zi foarte grea. La fel vor si si urmatoarele.

 

„-Fii serios! Asta nu inseamna ca nu ma doare!”

-Crezi ca, daca iti pui ochelarii de soare, nu se vede ca plangi? ( isi trage un scaun). Te da de gol negreala aia care iti curge…
-E rimel..
-N-ai de gand sa…stii tu…sa iti sufli nasul? sa iti stergi lacrimile? Esti in public.
-…( isi da jos ochelarii, isi sterge mai mult genele usor, cu degetul aratator, trage aer in piept si isi trage cafeaua in fatza).
-Felicitari pentru rezultate! E ceva..
-Nu, nu e nimic.
-Tot perfectionista esti, a? ( cu un zambet usor in coltul gurii)
-Nu am fost si nici nu voi fi! ( deschide un pliculetz de zahar, il varsa in ceasca, vrea sa amestece). Linguritza asta are un luciu tare dubios..
– (rade). Nu incerca sa schimbi subiectul, mai bine schimba linguritza, e mai lesne de reusit pentru tine.
-…
-De ce esti nemultumita?
– ?
-Hai…te cunosc de cativa ani bunicei…
-Nu sunt nemultumita.
-Dar esti frumoasa azi…aranjata…
-Oricum nu conteaza.
-De ce?
-Nu ma vede nimeni. Sau mai bine zis, cine trebuie nu observa…(linge linguritza pe care mai devreme o criticase). Stii vorba aia: la ce’mi serveste frumusetea daca nu am oglinda?
-Oricine nu te observa este un idiot.
-Ok, atunci..sa spunem ca…ma detesta.
-Orice baiat care pretinde ca te detesta este un idiot.
-Hai ma! Ma lasi cu…Ah, sa’mi bag…( i-a cazut linguritza pe piciorul drept). Tu te auzi ce spui?! ( isi cauta un servetel prin geanta).
-Auzi..
-A? ( cu nasul in geanta)
-Toate fetele sunt asa ca tine..?
-Asa proaste adica?
-Nu fi proasta…asa sensibile si nu stiu…sufletiste…
– ( isi ridica privirea din geanta) Depinde. Orice fata indragostita sufera cand este ranita! Jeleste, miorlaie, plange! Ia’o cum vrei!
-Tie nu ti-e frica sa plangi?
–Fii serios! Dau la politie, nu mi-e frica de nimic! ha! ( scoate triumfatoare pachetul de servetele din geanta; e gol). La dracu’..
– (el rade, rade cu pofta) Ah, nu ti’e frica de nimic! Si atunci de ce plangi?
-Am spus ca nu mi’e teama, nu ca nu ma doare…
-Ce te doare?
-Ignoratu’.
-Eh na ( flutura nepasator din mana).
-Da…ca e opusul iubirii…
-Nu inseamna ca a uitat de tine doar pentru ca nu iti spune ce vrei sa auzi!
-Hoohooo, sa nu mi’o spui pe aia cu ” daca cineva nu te iubeste asa cum iti doresti tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul sau” ( ea rade nervos). Nu’mi spune ca faptul ca iti ignori prietena nu inseamna ca esti ocupat cu tipa aia pe care ai cunoscut’o aseara!
-Damn ( el lasa capul in jos)! Te pricepi…
-As fi vrut sa nu…
-Credeam ca nu va prindetzi..
-( ea ridica din spranceana) Ne prindem! Ca ne doare! Fericirea poate sa iti inchida ochii, dar nefericirea mereu tzi’i deschide!
-…
-Ce ai?
-Ma gandeam daca toate fetele sunt ca tine…si daca toate plang ca tine…daca la toate le tremura buza de jos si daca toate vorbesc asa…Ma gandeam ce simtiti voi, ma gandeam cum e sa ne asteptati…Ma gandeam la prietena mea de acasa cand te-am vazut pe tine ca plangeai…
-…( ea isi pune iar ochelarii)
-Ce..? Iar plangi..?
-Nu, lacrimez..nu aud zilnic discursuri de’astea din partea unui baiat.
-Nici eu nu vad asa ceva zilnic…Chelner! Nota, te rog! Data viitoare cand o sa uit sa ii zic prietenei mele ca o iubesc, cand o sa am ganduri cu alta, cand stiu ca as putea s’o fac sa sufere…o sa incerc sa imi amintesc imaginea ta plangand..
-Asa sa faci..! ( ea se ridica si isi pune geanta pe umar)
-Nu vrei sa te conduc pana la un taxi? E tarziu afara si esti singura..
-Nu, multumesc,nu e nevoie.
-Nu ti-e frica?
–Fii serios, dau la politie…nu mi-e frica de nimic! ( isi da jos ochelarii, intrucat realizeaza ca nu mai e soare. Ce fraiera e! ).
-( el zambind nostalgic) Asta nu inseamna ca nu te doare…!

 

Cu flori in par si nimic in picioare

Am terminat liceul. Oficial. Am bocit pana n-am mai putut, am facut poze, au durut anumite momente, am trecut peste, maine uit tot ce a fost urat.
Am facut prima mea plaja pe anul asta. Aviz amatorilor: la Constanta o sa fie o vreme perfecta pentru bronzat, temperaturi foarte ridicate, apa este clocita la mal, dar dupa cativa metri este tocmai buna de o baie 😆 si asta vi-o spune o persoana care nu stie sa inoate si careia nu ii place sa se balaceasca in mare. Dar azi mi-am facut de cap…
Vorba Habibei mele, nu stiu daca este momentul potrivit pentru a ma bucura de bronz, de Mamaia, de mare, de poze aproape de apus. Dar am sa mai merg si maine la plaja si poate si duminica…Dupa, nu se stie…Nu vreau sa ajung la Bucuresti si sa ma acuze fetele de acolo ca sunt prea branza pentru o constanteanca :lol:.
Incerc sa nu visez prea mult, sa mai invatz cate ceva…dar presimt ca, daca voi sta prea mult in casa, voi intra intr’o depresie cumplita! Cu riscul de a ma pregati pentru bac pe ultima suta de metri, am sa mai ies si zilele astea prin oras. Examenul pot sa il iau cu 9, fericirea mea insa ar trebui sa treaca peste 9,50, avand in vedere faptul ca in momentul de fatza sunt cam aproape de corigentza din punctul asta de vedere.
Eu stiu ca multi sunteti in sesiune sau in focuri cu bacul sau alte examene. Insa datzi o fuga la piscina, sau, cel mai bine, 2 zile la mare…Sunt primele zile de vara, primele zile de canicula, primele zile in care nisipul arde si doar apa sarata a marii ne poate racori. Sunt primele apusuri lungi, primele noptzi calde, primele terase deschise, poate si primele iubiri pentru unii, ultimele pentru altii..:) nu le pierdetzi…
P.S: am vazut la Un nou sens o melodie a trupei Taxi si mi-am adus aminte cat de mult ascultam formatia asta acum doi ani, dar si anul trecut. Sper sa va placa melodia 😀 ( cu o oarecare legatura cu poza :”> ).

(Unde e, unde e, unde e?)
Stiu unde e!
Unde lumea vibreaza, unde lumea viseaza!
(Unde e, unde e, unde e?)
Stiu unde e!
Unde se canta tare, pe nisip langa mare
Acolo e…
Cu flori in par si nimic in picioare,
Pe nisip langa mare.

 

Timp…incotro mergi?

Inca nu pot sa imi gasesc cuvintele pentru ca inca nu sunt in stare sa constientizez ca au trecut 4 ani 🙂 unii dintre cei mai frumosi…
Nu vreau sa scriu mult pentru ca oricum nu multi stiu momentele triste sau fericite prin care a trecut 12C’ul… Dar ati vrut sa stiti cateva detalii, sa vedeti cateva poze si m-am gandit sa tastez si eu ceva, in sfarsit…
Nu ne-am gandit ca o sa fim atat de tristi…nu ne’am gandit ca o sa ne fie dor deja. Ne’am strans la miezul noptii pe ringul de dans si am format un cerc si am plans toti pe „Ani de liceu” pana n’am mai putut…si am plans si cand am baut sampanie. O gura de alcool, doua de lacrimi inghitite…
N’au venit nici multi profesori de la clasa noastra, dar nu ne’am suparat. Cred ca cei mai importanti au fost acolo…cei carora le’a pasat si pe care ni’i vom aminti 🙂 oamenii care au tzinut la noi si la care am tzinut si noi ( suntem cam exclusivisti, nu ne place de toata lumea 😆 sau ma rog…cel putzin asa am fost :-< ).
Am dansat pana nu ne-au mai tzinut picioarele si cand n'am mai putut, ne'am descaltzat si tot nu ne-am lasat. DJ'ul ne'a facut dedicatii peste dedicatii, cu toate ca ne'am rupt pe tot felul de melodii in coltzishorul nostru…Am ras cel mai tare si cred ca am plans cel mai tare…
Zilele astea am umplut Facebook'ul cu poze si am stat pe site'ul ala nenorocit mai mult decat pana acum… in toate comentariile noastre nu ne venea sa credem ca am terminat…Mai avem cateva zile, cateva momente importante, mai avem de dat bac'ul si evident, betziile de dupa exemene 🙂 chiar daca nu o sa ne mai vedem la liceu, avem noi grija sa ne intalnim. Da, inca suntem in faza de negare: noi inca o sa mai stam in banci, noi inca nu putem sa ne trezim dimineatza ca sa ajungem la primele ore, noi inca o sa mai chiulim si o sa ne chinuim dupa cu cereri si scutiri, noi inca o sa mai copiem de o sa rupem la teste si la teze si inca o sa mai facem prostii. Pana in ultima zi sau pana o sa uitam cat de cat…
Poate ca regretam ca am fost uneori rai unii cu altii… poate ar fi trebuit sa fim mai uniti…Dar niciodata nu am lipsit de la majoratele noastre si nici nu ne'am lasat unii pe altii cand am avut probleme. Ne'am acoperit mereu cand directoarea ne baga in shedintze si nu doar de cateva ori am avut parte de asa ceva :). Da ma, am fost cei mai tari din tot liceul in ciuda a tot ce a fost. De noi or sa isi aminteasca multi profi, multi colegi mai mici…noi am avut cele mai tari piese de teatru si noi am aparut cel mai des in presa. De buni, de rai, de nenorociti, de extraordinari….ne stie un liceu intreg 🙂 Si ne stim si noi…citisem pe blogul cuiva ( imi cer scuze, dar sunt atat de turburata incat nu-mi amintesc ca „OAMENII UITA, DAR SUFLETUL NU!”…Sa stiti ca e pe bune…

P.S: incepand de azi, o sa scriu mai rar 🙂 sunt si confuza, am si mult de invatat pentru ca pana acum am pierdut timpul… o sa va citesc mai rar, o sa public mai putzin…dar nu sa va las :* am sa onorez mereu orice leapsa si o sa va mai povestesc ce fac si pe unde umblu…

 

Daca e ultima joi din primavara…e leapsa!

E ultima zi de joi din aceasta primavara…Nu a fost deloc buna pentru mine. Incerc si acum sa ma calmez si sa-mi spun ca merit mai mult de atat. Pentru ca stiu ca asa e…
Leapsa de la Nice mi-a dat de lucru pentru 10 minutzele si chiar si acum cand am terminat’o, am mai ramas un pic sa meditez asupra ei. Pentru ca intrebarile astea simple ridica cele mai complexe raspunsuri. Mi-am dat seama ca sunt guvernata de dragoste… mi-am dat seama ca imi merge bine pe orice plan, mai putzin pe ala sentimental. Dar cu toate astea, nu am de gand sa ma opresc intr’un loc si sa astept. Am multe de facut.
Leapsa merge la tot blogroll’ul dar si la toti amatorii, bineinteles 😀 M-am gandit sa nu nominalizez pe nimeni pentru ca sunt sigura ca o vor fura mai multi…

Zodia: Scorpion. Sunt in stare sa-i citesc biblia Diavolului si ala m-ar asculta 😆

As vrea: sa iubesc si sa fiu iubita din tot sufletul in mod permanent si irevocabil !!!

Pastrez: toate pozele si multe dintre caietele mele inca de la gradinita pana in prezent ( mai ales pe cele de matematica – sa vada si copiii mei ca la 10 ani stiam sa fac exercitii si probleme 😆 ).

Mi-as fi dorit: si mai multa ambitie decat am. Niciodata nu e destula, zic eu…

Nu-mi place: sa fiu tradata, mintita sau inselata

Ma tem: ca n-o sa ajung ceea ce imi doresc, ca n-o sa fiu niciodata atat de fericita pe cat imi doresc :-< .

Aud: si ce nu trebuie. Aud multe fara sa vreau si nu intotdeauna e bine. Cateodata doare.. vorba unui fost prieten: ceea ce nu stii, nu te poate rani.

Imi pare rau: ca nu pot face mai mult pentru cei la care tin

Imi place: sa muncesc pentru ceea ce imi doresc si sa ajung undeva sus doar prin propriile mele forte.

Nu sunt: mai calma, mai disciplinata. Dar nu tzin neaparat sa ma schimb.

Dansez: da! prin cluburi cateodata, la petreceri, prin casa :”> .

Niciodata: n-am sa las pe nimeni si nimic sa ma transforme intr-o persoana slaba, fara caracter.

Par: mai fitzoasa decat sunt. Aparentele inseala mult; eu chiar sunt cuminte. Dar nu ma chinui sa le schimb impresiile oamenilor despre mine.

Plang: din suflet. Intotdeauna… cu urlete, cu vaiete, cu zbierete. Plang rar, dar puternic. Cand suspin, sunt doar putzin zgaraiata. Cand curg lacrimi, curge sange.

Nu-s intotdeauna: calma. Asta e!

Nu-mi place la mine: ca iert prea mult. In majoritatea cazurilor, nu se merita.

Sunt confuza: nu prea mi se intampla. De obicei, stiu ce vreau.

Am nevoie: de iubire, mai mult decat orice 🙂

Ar trebui: sa stau sa ma gandesc 5 minute inainte sa tzip si sa fac scandal. Dar deja am inceput sa lucrez la chestia asta si chiar incerc sa ma controlez 😀

P.S: Gianna Nannini – Io. Nu stiu cati cunoasteti cantareatza sau melodia; versurile sunt aici. Sper sa va placa…pe mine ma descrie destul de mult :”>.

 

Eu cand vreau sa miorlai, miorlai…

…dar cu masura si intr’un cadru privat, pentru ca sunt constienta de vocea mea ingrozitoare :”> ( ce sa fac, nu pot sa le am pe toate).
Machiaveliq nu m-a uitat nici de data asta cand a venit vorba de leapsa si eu ii multumesc pufos pentru ca intotdeauna se gandeste la mine :* ( dau un shpritz cand vine pe la Constanta sau cand trec eu pe la Bucuresti :> ). Dar eu nu pot sa mentzionez numai 5 melodii mai vechi care imi plac, pentru ca am ditamai lista…dar o sa va prezint doar cateva pe care le ascultam in tineretzile mele ( pe unele le mai ascult si acum, au o maaare istorie sentimentala in spate :”>).
In primul rand, imi place Bonnie Tyler . Recunosc ca am descoperit’o relativ tarziu, acum vreo 4 ani. Dar melodiile ei m-au topit si este imposibil sa nu le cunoasteti (” It’s a heartache”; „I need a hero”). Eu am miorlait de atatea ori pe „Total eclipse of the heart” 8->:

Si de Rod Stewart am auzit la fel de tarziu; melodia asta am auzit’o intr’o telenovela romaneasca – „Numai iubirea”. Acum ma intreb cum producatorii unui film atat de ieftin au putut sa foloseasca o melodie atat de frumoasa. Cred ca habar n-au avut ce fac…:

„Love of my life” by Queen probabil ca o stiti multi din reclama de la Carlsberg 🙂 dar va asigur ca altceva este cand auziti varianta asta… mie imi dau lacrimile de fiecare data :-< :

Bon Jovy – „Always”; o auzisem de multe ori, dar acum 2 ani cand eram in maxi si mergeam cu Blondis in oras, m-am hotarat s’o retzin pentru ca nu se mai putea altfel!

„I would do anything for love” de la Meatloaf mi se potriveste perfect…De’asta o ascult aproape zilnic si insist sa vedetzi si voi despre ce vorbesc:

Sper ca nu mai trebuie sa va spun despre Aerosmith, Alice Cooper, Guns’n Roses („November Rain”) si alte trupe cu care v-am tot batut la cap :”>. Si ca sa nu spuna lumea ca fac fitze la trupele romanesti, pot spune ca Holograf, Bere Gratis si Vama Veche mi-au placut dintotdeauna, dar de cand sunt si eu mai maricica si mi-a mai venit mintea la cap, le inteleg versurile mai bine decat o faceam acum 4-5 ani. Si daca e sa ma gandesc la melodii de cand eram chiar micutza, imi vin in cap doar „Macarena”, „Casablanca” si „Coco Jambo” care rasunau in toata casa. Daca va zic si de N & D („Vreau sa plang”) si Andre, ma fac de ras? :”> ( aveam 7 aaaani! 😆 ).
Leapsa merge mai departe la oricine doreste sa ne impartaseasca melodii vechi si frumoase :D.

 

O fata ca ea

Citisem eu la Loryloo ceva despre lansarea noului album Directia 5…nu sunt fana innebunita, dar au baietzii astia niste melodii de care e imposibil sa nu te indragostesti, mai ales daca esti o domnishorica mai siropoasa cateodata…
Si stand zilele trecute in mashina Smarandei, s’a gandit colegutza mea sa imi puna o melodie ca sa nu ma plictisesc in timp ce ea isi curatza gentutza. Si daca nu eram cu ea si Blondis cred ca izbucneam intr’un plans interminabil…
Mi’au aparut in fatza ochilor tot felul de imagini din trecut, scene din partea fostilor prieteni…Mi’am amintit de cate ori le’am zambit frumos cand imi spuneau ca nu putem sa ne vedem pentru ca au treaba, mi’am amintit de cate ori treceam cu capul sus pe langa ei dupa o despartire si in ce hal plangeam dupa cu perna in bratze pana o umpleam de rimel…Mi’am adus aminte ca am fost inselata de atatea ori incat acum am ajuns sa depistez minciunile de la o distanta considerabila; dar nu sunt mandra de asta.
Si stiti la ce ma gandesc acum, cand ascult melodia asta? Ca roata se intoarce, cum spune Habiba… dupa o anumita perioada, toti fostii mei prieteni cu care m-am reintalnit mai mult intamplator mi’au spus ca au fost niste fraieri, ca cel care va ramane mereu langa mine va fi cel mai norocos baiat de pe pamant…si ma intreb acum la ce imi folosesc toate regretele lor…ma mai intreb si la ce imi foloseste faptul ca in toate relatiile am incercat sa inteleg si ce nu as fi conceput niciodata, am incercat sa sustzin si sa ajut cat mai mult, am privit numai inainte in ochii iubitului meu si niciodata in stanga si in dreapta la altzi.. Recompensa mea a fost ca la sfarsit am suferit de 3 ori mai mult…si cand am avut zile negre tot pe capul prietenelor mele am ajuns.
O fata ca ea… macar de ar fi fost iubita cat iubea…

O fata ca ea (click aici ca sa ascultati ceva care o sa va topeasca in mod sigur)

Poate n’ai stiut sa pui
Un cuvant la locul lui,
Tot ce iti doreai sa’i spui…
Poate nu i-ai aratat
Ca o iubesti cu adevarat,
Tot ai uitat…
O fata ca ea,
Merita toata pretzuirea ta…
O fata ca ea…
S’o iubesti cat te iubea