te’ai gandit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face daca ai sti ca o sa mori curand, nu? dar esti linistit, n-o sa ti se intample tocmai tie. ai un destin maret. astepti o minune, stii ca o sa vina pentru ca asa se termina toate filmele americane.
boala mi-a deschis ochii. nu conteaza cand mori pana la urma, asa ca le-am incercat pe toate. ai sa vezi. sex, droguri, tratamente…am intalnit o gramada de lume, ba chiar am reusit sa ma indragostesc. de un barbat diagnosticat cu hiv. o relatie total diferita de ce ai crede tu.
nu am priceput niciodata sporturile extreme. senzatii tari? adrenalina? incercati cancerul!

„Soni” – Andrei Ruse. O recomand din tot sufletul. E mai mult decat o lectie de viata. Da, este vorba despre moarte, dar fara vesnica lalaiala si tristete. Este o carte care are de toate: umor, seriozitate, teorii, conceptii, suspans, cotidian, realitate!
Inca din descrierea de mai sus care apare pe coperta cred ca v’ati dat seama despre ce este vorba. Nu e ceva iesit din comun. Soni, o fata obisnuita, a fost diagnosticata cu cancer la stomac, mai avand doar 6 luni de trait, pe care si le petrece asa cum crede ea de cuviinta. Si incearca sa le faca pe toate. Si noi cred ca am proceda la fel daca am sti cate zile mai avem pana am muri, nu? 🙂
Exista fragmente in aceasta carte la care este imposibil sa nu razi cu lacrimi. De pilda, stiind ca urmeaza sa moara, Soni o ia pe prietena ei cea mai buna, se urca intr’un taxi si se duc la un magazin de pompe funebre ca sa isi aleaga chiar ea sicriul! Se consulta cu vanzatoarea ( care initial a crezut ca fata glumeste), intreaba de preturi si modele, ba chiar vrea sa probeze unul si isi roaga prietena sa ii faca poza in cosciug. Discutiile sunt mai mult decat ironice si pline de umor. Dar exista si momente tragice, acelea in care Soni descrie durerile provocate de cancerul la stomac. Finalul? Zguduitor si neasteptat. Si nu, nu vi’l spun :). Dati o fuga la Diverta sau Carturesti si achizionati cartea. Va asigur ca veti vedea lumea, viata si moartea cu alti ochi!

Ne place in Romania la fel cum iti place tie ca ai cancer.

Daca tristetea ar putea exclama macar un „miau!” amarat, atunci toti cainii nesatui si barbari s-ar arunca peste mine.

In prima zi la scoala ar trebui sa ni se spuna ca o sa murim. Apoi alfabetul.

Cartea am citit-o anul trecut pe timpul asta. Am imprumutat’o si prietenelor mele, a fost un soc pentru noi si o mai pomenim si acum. Mi’am amintit de ea acum cateva zile cand eram intr’un taxi…soferul nu contenea cu discutiile despre politica, hotie, politie, coruptie, prostie, televiziune. A fost o cursa lunga…

(Taximetristul ingrozit, dupa ce afla de boala Soniei, o intreaba):
-da’ cum doamne iarta’ma?
-e, cum? pur si simplu. nu stiti cum e cu cancerul?
-exact asa.
-de la televizor e, va zic eu. am vazut cateva documentare…si-asta face cancer! nu stie lumea, dar asta si tigarile e, fir-ar mama lor!
-pai de la tv mi-a zis si mie ca e…
incercam sa ma abtin cat puteam de mult sa nu rad in hohote. dana la fel, o observasem in oglinda. avea mana pe fata.
-de la televizor, nu?
-daca va zic…mai ales de la prostia aia de OTV.
-aoleu!
-pai da, nu stiati? ca aia emit prost de tot, au niste aparatura d-aia veche, vai mama ei. si cum eu ma uitam in fiecare seara…am patit-o, vedeti?
dana se chircise toata in spate si tremura de ras. din cand in cand mai scoatea niste chicoteli, apoi isi lasa doar gura acoperita de mana ca sa i se vada ochii inlacrimati.
-vai, da’ nu plangeti doamna, doriti un servetel?s-a sesizat imediat soferul.
-nu, nu, multumesc…doar ca…mi-e greu acum sa reaud povestea, i-a raspuns dana silabisind.
-doamne pazeste!! a exclamat taximetristul, inchinandu-se in fata bisericii de la obor. dar cum? si nu faceti tratamente d-astea?
-ba fac, de-aia nu mai am nici par!
-aoleu!
-asta e viata, ce sa-i facem acum? am concluzionat eu.
-da, mama ei, da’ cum se intampla…am auzit-o si pe-asta! si de la OTV ziceti, nu?
-de la OTV, de la Acasa, mi-a dat doctorul o lista. le stia bine, ca mai sunt cazuri.
-da’ la acasa ce-are, doamna?
-tot asa! transmisii proaste. cica nici Proteveu’ nu o duce prea bine, dar cu Acasa e pulbere!
-doamne! sa-i spun lu’ nevasta-mea! sarbu asta chiar ca-i al dracu’ de zgarcit…am tot auzit…si cu tratamentele-astea nimic?
-nimic nimic…m-am dus prea tarziu. bine, sanse pot fi, nu zic…da’ mai am cateva luni si acum ma gandeam sa vad cum ma-ngrop si eu…ca omul.
-doamne, da’ ce-a ajuns lumea asta…
-macar e bine ca mai aflam si noi. ce, eu daca stiam dinainte ma mai uitam la diaconescu, la d-astea?
-da, dar chiar asa, sa moara oamenii si altii sa faca bani asa? chiar pan-aici? nu e nene! nu mai e viata cu nesatuii astia! si-atat, doar de la tv, asa?
-pai ce-mi trebuia mai mult?
-doamne-ajuta! si taximetristul s-a crucit iar. ce-am ajuns…

P.S: imi cer scuze pt articolul kilometric, dar erau multe de scris
P.P.S: nu am scris eu intentionat cu litera mica, exact asa a scris autorul. Stilul este foarte non-formal, apare mai mult ca o marturisire.
P.P.S: aveti aici si alte pareri despre „Soni” – 1 si 2

Reclame

Pe bune acum…ascultati melodia sau macar cititi versurile…Cat de cunoscuta va pare situatia? 😆 pentru ca eu am mai auzit povesti asemanatoare…Pe bune, voua nu v’ar face efectiv SILA o situatie ca asta?! Mie DA! Sunt atat de minunata, incat vrei sa fiu fericita singura, huh? Genial…
Ascultam mult Taxi intr’o perioada, acum am reinceput sa le caut melodiile. Si fana Mihaela Radulescu sunt de mult si nu mi-e rusine s’o recunosc. De’asta mi se pare combinatia ideala! Lasand la o parte pana si interpretzii, pana si schimbul de replici mi se pare foarte interesant, cu toate ca este banal…Stilul Taxi :D. Ascultati’o! O sa va placa…PE BUNE!


Poti sa iubesti o singura data in viata in felul acesta
Si stiu ca dupa asa o dragoste, nu mai ramane nimic
Uite au mai ramas niste alune acolo, daca vrei.

Al dracului de ironic, huh? 😆

Exista persoane care vor sa critice si nu stiu cum 😀 serios, ati observat asta? Eu da, pentru ca multi din jurul meu critica, singura diferenta e ca unora le iese in timp ce altzii dau cu batzul in balta si deja o dau in penibil.
Ca sa para mai interesanti, ca sa se integreze, don’t know… cert e ca aud zilnic niste chestii aruncate aiurea, doar ca sa fie spuse. O stiti pe aia cu ” atunci cand n-ai nimic bun de zis, mai bine taci?” ..daca nu, merge si aia cu ” daca taceai filosof ramaneai”.. nici o problema, si daca ar fi tacut, prostia li s’ar fi citit in privire, dar sperau si ei ca deschizand gura, ar atrage atentia cu ceva mai bun. Not!
Si e culmea, stiti… ca exact aia care ar avea ceva de spus, de cele mai multe ori,tac din gura si prefera sa rada in sinea lor 🙂 exact persoanele care ar trebui sa mearga blat, pentru ca nu au nimic spectaculos de aratat, eeexact ele sunt cele mai extravagante in gesturi si in vorbire 🙂 deja mi’e sila…
Sunt sigura ca ati auzit si voi melodia aia cu ” Nu ne-am nascut in locul potrivit”, if you ask me, deja a devenit imn national. Fie ca ai Dacie, fie ca ii dai cu 100 la ora pe Tomis cu X5’ul, melodia asta trebuie sa se auda cat mai tare din mashina. In troleu, se gaseste mereu cate un tzaran care sa urce, sa se asheze si sa bage exact melodia asta! Dar culmea culmilor o vetzi gasi pe mess si pe hi5, unde 70% din statusuri sunt ” Nu ne-am nascut in locul potrivit…”. Ce dracu’?! Vorba prietenei mele Korina, nimeni nu s-a nascut in locul potrivit?! La naiba, eu cred ca va aflati exact unde trebuie, mai bine nici ca se putea sa nimeriti! 😀 Paradoxu’ e ca melodia e chiar buna si la inceput imi placea foarte mult, doar ca atunci cand o auzi pe peste tot, deja te scarbesti :)…
Serios acum, cred ca altii sunt cei care ar trebui sa fie nemultumiti de ce se intampla in jurul lor. Aia care muncesc pentru ceea ce vor, lupta pentru ceea ce le place… exact oamenii respectivi se multumesc cu putzin si isi vad de vietile lor, in timp ce altzii latra aiurea. Exista oameni care chiar au ce spune, dar nu au loc de altzii care ii critica aiurea si pentru simplu fapt ca respira. Am citit de curand undeva ca ironia e arma celui slab si sunt partial de acord. Pentru ca este asa doar atunci cand cel care critica si ironizeaza habar nu are cum s’o faca…
E o vorba care imi place mie tare mult: ” cainii mor de drum lung si prostii de grija mea” …